Zapada cu soare la Pasul Tihuta

Conform meteorologilor, saptamana aceasta, Pasul Tihuta ar fi trebuit sa fie una din primele zone inzapezite ale tarii. A nins, dar de viscolit nici vorba. Satenii s-au luat dupa ce au auzit la aparat si s-au pregatit de iarna grea. Turistii nu s-au inghesuit insa pe partia de la Piatra Fantanele.

ATELAJ. Sania trasa de cai este singurul mijloc de transport in satul Ciosa. Oamenii sunt fericiti atunci cand stau pe "capra" saniei

Vineri dimineata la 8:00, primii fulgi de zapada la Pasul Tihuta. Perdele de omat se rastoarna din ceruri, invaluind in zare crestele muntilor. Nea Ion, un localnic, a auzit la aparat ca se anunta viscol si vor fi nametii cat omul. Asa ca se porneste din satul lui cu 80 de fumuri, Ciosa. Se duce sa ia provizii de la cel mai apropiat magazin, la opt kilometri distanta, in satul invecinat, Piatra Fantanele. Daca nu se duce acum si va ninge continuu, in cateva ore ramane blocat in sat. Drumul se inchide, si taranii din Ciosa raman izolati pentru zile intregi… "O fost o iarna, acuma vreo zece ani ca eu eram singuru’ din sat care meream cu schiurile opt kilometri sa cumpar provizii", ne vorbeste omul plescaind din gura cu dinti numai pe partea stanga.

UNDE TE INCALZESTI? "Unde bem o cafea aici, nea Ioane?". "Apoi… la Dracula!", ne raspunde sateanul din Ciosa. "Da’ acolo beti cafea dumneavoastra?!". "No, noi la bufet", zambeste rusinat omul. Turistii care vin la Piatra Fatanele au doar doua variante de a se incalzi cu un ceai fierbinte: ori la Restaurantul Castel Dracula, ori la crasma din sat, cu nume pe care l-am intalnit la mai toate bodegile din satele invecinate: "Bufet". La Dracula cafeaua e 24.000 de lei, iar un suc la jumatate de litru e 35.000 de lei. La bufetul unde, de frig, nu poti sta la masa cu musama inflorata fara sa pastrezi geaca pe tine, o cafea la pahar de plastic e 10.000 de lei, si un suc, tot la pahar, e 5.000 de lei.

DEZAMAGIRE. Turistii se plang ca, desi a nins in week-end, nu e suficienta zapada pe partie

PARTIE. La Piatra Fantanele, pe drumul european din localitate circulau continuu utilaje de deszapezit care aruncau sare. Pe asfalt e zloata. "Nu s-a pus peste noapte deloc zapada pe drum", ne spune unul din soferii unei masini de deszapezit. Desi satenii credeau ca ninsoarea va aduce o data cu ea si valul de turisti, doar in jur de treizeci de persoane erau sambata pe partia de schi. Telescaunul, care nu functioneaza in perioada asta decat in week-end si doar in functie de cati clienti sunt, are scaunele goale. Urcam pe bancile de o singura persoana. Picioarele noastre ajung din cand in cand pana aproape de capetele celor care coboara pe placile de snowboard. O fetita schiaza cracanata, un tanar cade si, intocmai unui gandac ramas pe carapace, nu reuseste sa se mai ridice pe placa. "Marie, uite la mine, hop! Hai!", striga un schior unei tinere din spatele lui care topaie de zor cu betele in mana.

BOB IMPROVIZAT. La capatul partiei de aproape 700 de metri, un sofer de ambulanta din Cluj se plange ca nu e zapada pe partia unde se vad din loc in loc petice de pamant inghetat. Doar pe margine, zapada pufoasa iti ingroapa gleznele. Are 20 de centimetri cel mult. La Piatra Fantanele vin impatimiti de schi mai mult din judet, din Bistrita-Nasaud. Urca cu telescaunul pana in capatul partiei, dupa care coboara si, ca sa urce din nou, platesc de fiecare data 20 de mii de lei. Din Bistrita a venit si o gasca de tineri, cu saci de plastic adusi de-acasa, umpluti cu fanul unui localnic. Un baiat dintre ei apuca bobul improvizat, isi face elan, pedaland pe gheata, si se duce. Prietena lui e exaltata: "Vai ce misto e, Stirbuleee!". Buf! Omul se duce de-a berbeleacul cu sac cu tot. Se ridica si reporneste. Un schior cu codita legata la spate le spune politicos: "Nu aveti voie cu sacii pe partie!" "Ba au zis ca avem!" "Treaba voastra!" - zice omul si explica spre noi: "Daca vine o sina din asta peste ei le taie si sac, si haine, si tot!" Un alt baiat, cu placa de snow-board ne vorbeste: "Partia e mai faina decat cea de la Predeal, dar mai faina e cea de la Borsa. Nu e o partie dificila".

LA NEGRU. La Piatra Fantanele schiuri nu sunt de inchiriat decat la negru. Vin bistriteni cu portbagajele incarcate si le inchiriaza pentru o zi cu 250.000 de lei. "Am vorbit cu ei sa nu mai inchirieze cu ora", ne sopteste unul dintre angajatii partiei. Desi omul se jura ca nu inchiriaza nici schiuri, nici sanii, ca nu au autorizatie, la casa de bilete pentru telescaun e scris: "Inchiriem schiuri si sanii". Angajatul ne da o explicatie: "E pus acolo, sa facem sondaj, sa vedem daca intreaba sau nu lumea"…

IZOLARE

In satul Ciosa curent nu exista. Scoala pentru putinii copii ai localitatii a ars acum 15 ani si nimeni nu s-a gandit s-o reconstruiasca. Saracie e cat cuprinde valea in care zace rasfirat catunul. "Curent vad ca o sa ne aduca, ca au construit stalpi. Si au facut recent drumurile. Da’ nu am cerut astea pentru mine, pentru copii cer, ca io o sa ma duc in subteran", glumeste omul. In satul drumurilor "facute" masina noastra ramane suspendata, cu rotile intr-un ditamai santul. Si am fi ramas acolo mult si bine daca doi pustani, unul de opt ani, altul de unsprezece, nu ne-ar fi tractat cu "calul putere" pe nume Bobby. Pana la Ciosa nu a calcat niciodata vreo masina de deszapezit. Singurele "utilaje" sunt pasii satenilor si sinele saniilor trase de cai. "Pai cine sa vina?! Curatam noi drumul, uite-asa tot umbland-umbland", ne zice o femeie afundata pana la glezne in omat. Un barbat, care ne saluta in nemteste, se plimba cu sania unor localnici. Aceste atelaje sunt la mare moda aici. Doar e cunoscuta zona ca fiind locul preferat al iernii. Numai ca prognoza meteo pentru acest week-end nu s-a prea potrivit. Soarele a zambit vesel pe cer. De viscol nici n-a fost vorba.

LA MUNCA

PROVIZII. Pustii din catunul Ciosa taie brazi ca sa aiba pentru cateva zile ce da de mancare la oi Dumitru si Ilie sunt doi copii din satul Ciosa. Matusa ii trimite cu animalul sa mai taie doi brazi sa dea cetina de mancare la cele zece oi pe care le are. Sa se duca acum, pana nu se pune zapada. Ei calaresc calul pana nu departe de casa. Dumitru zareste de dupa caciula cazuta pe ochi un brad de zece metri, ia securea mare cat el si se pune pe taiat. Loveste o data in trunchiul copacului si gafaie de doua ori. "Apoi cine sa ne certe ca taiem copaci", zice cel mare "remorcand" doi brazi taiati. Se pierd in zarea inzapezita, catarati pe copacii tarati. Satenii cara acasa, in carute, capitele de fan lasate pe locul de pasune de asta-toamna. Acum trebuie sa-si faca proviziile pentru animale ca cine stie cand vor mai apuca sa iasa din ograda.