Senatorul PSD Adrian Păunescu se declară dezgustat de campania electorală în care funcţionari publici sunt folosiţi de liberali ca un fel de ghid la votare: noi vă dăm, pe noi să ne votaţi.
Social-democratul Adrian Păunescu candidează pentru un nou mandat de
senator în Colegiul 2 Hunedoara. Printre priorităţile sale se numără
relansarea
economică a satelor şi oraşelor, precum şi sprijinirea
copiilor dotaţi din familiile sărace.
- Domnule senator, spre deosebire de alţi politicieni care s-au reorientat în condiţiile votului uninominal, dvs. aţi ales tot Hunedoara. De ce Hunedoara?
Poate au avut motive să nu candideze în locurile în care au fost aleşi pe listă, din felul în care au lucrat. Nu am de ce să mă ascund de judeţul care m-a primit cu atâta căldură în 2004 şi căruia i-am dăruit o mare parte din energia mea, din priceperea mea şi din vehemenţa trăirilor mele comunitare. Am făcut lucruri importante în judeţ, n-am făcut tot ce puteam şi aş putea face. De asta şi candidez încă o dată.
- Care ar fi restanţele pe care vreţi să le rezolvaţi în mandatul următor dacă veţi câştiga?
Restanţele sunt, fără îndoială, cele privind relansarea economică a satului românesc şi repunerea în condiţii de funcţionare a oraşelor cu caracter
industrial din acest colegiu, cum ar fi Orăştie, Bran… Simeria, hai să zicem că are industrie, dar nici acolo lucrurile nu sunt terminate. Mai avem de făcut aducţiunile cu apă, care ar trebui să fie subiectul unei noi campanii naţionale, cum a fost cu electrificarea la un moment dat. Ar trebui ca în satul românesc, printr-o lege a Parlamentului viitor, să se impună aducţiuni cu apă, să se impună nivelul de civilizaţie pe care îl au ţările europene încă din secolul al XIX-lea. Astea sunt chestiunile de fond. Mai este chestiunea copiilor dotaţi din familiile sărace, cărora trebuie să le acordăm o lege prin care să poată studia fără a fi împovăraţi financiar.
- Dacă ar fi să alegeţi, care ar fi prioritatea?
Relansarea economică. Fără o minimă relansare economică, fără a da oamenilor de toate vârstele din satele, oraşele româneşti o şansă de muncă şi de performanţă ca să-şi poată aranja viitorul şi să-şi poată crea minima siguranţă a zilei de mâine nu vom face nimic. Uitaţi-vă ce dezastru este în lumea de azi tocmai în problema economică. Ea nu decurge doar din dezastrul financiar, ci şi din împrejurarea că oamenii nu mai au cu ce să vehiculeze: nici idei, nici maşini şi nici speranţe.
- Sunteţi cunoscut pentru proiectele, declaraţiile publice privind conservarea patrimoniului naţional. În această campanie aţi identificat situaţii care pot face obiectul unor proiecte de lege în acest domeniu?
Nici n-am aşteptat campania aceasta, pentru că am lansat în urmă cu mai mult timp acea propunere legislativă privind Rezervaţia arheologică Dacia. Împreună cu fostul prefect al judeţului, democratul Vladu, şi cu actualul prefect, liberalul Pricăjan, împreună cu ziarişti, cu oameni de cultură şi de ştiinţă, am gândit, iar specialiştii au lucrat o propunere legislativă care a şi trecut de Senat şi care, din motive, după părerea mea, politice meschine, a fost îngropată la Camera Deputaţilor, ca nu cumva eu să trag vreun beneficiu din faptul că oamenii din Orăştie, un oraş care îmi este foarte drag, ar considera că ar trebui să îmi dea votul pentru ceea ce am făcut eu în favoarea cetăţilor dacice. Dar oamenii ştiu că eu nu am nici o vină în actualul labirint legislativ şi tot aşa de bine ştiu şi eu, ştiu şi ei, că legea aceasta va apărea şi va pune ordine şi va da un plus economic în afară de cel cultural, identitar, zonei divine a vechii capitale a Daciei, cu iradieri până departe în satele din nordul acestui colegiu.
- Mai aveţi şi alte asemenea proiecte?
Am enorm de multe proiecte. Viaţă să am, şi răbdare, şi o minimă sănătate ca să le pot întocmi şi susţine. Eu cred că în afară de chestiunile culturale, spirituale, identitare, noi trebuie să susţinem şi nişte proiecte şi eu mă leg să mă implic în acestea. Privind strategia naţională de dezvoltare este inadmisibil ca la fiecare ocazie politică electorală să se schimbe direcţia în care se merge. Trebuie să găsim acele soluţii care dau speranţe şi o coerenţă drumului nostru. România este prăbuşită, pentru că nu are la ora de faţă această strategie naţională, ce avem de făcut în viitor, ce ne poate mulţumi, ce ne poate îmbogăţi, ce ne poate face să ne desprindem de vria ţărilor cu mare dezvoltare economică şi cu supraproducţie care trăiesc aproape fatal recesiunea. De ce să trăim noi recesiunea, noi care nu avem dezvoltare economică la înălţimea celor care în mod fatal o trăiesc. Sunt lucruri care mă preocupă fiindcă îmi dau seama că nici un fapt spiritual astăzi nu supravieţuieşte dacă nu se însoţeşte fatal şi rodnic cu o limpezire a domeniilor concrete, materiale a vieţii economice. Ne trebuie toate astea şi nici poeţii, nici pictorii, nici avocaţii, nici medicii nu se pot realiza ca atare în această societate dacă România va fi săracă şi oamenii vor simţi în fiecare zi lipsa de comunicare.
- Apropo de poeţi, aţi mai avut timp de poezie?
Mai puţin. Scriu, dar mai puţin. Poate că e cazul să spun ce cred eu că este poezia. Poezia e cântecul neîmplinirii, ceea ce nu poţi face cânţi. Ceea ce nu poţi realiza ascunzi în hârtie. Or, eu acum sunt în cealaltă parte a zilei.
- Campania electorală, adversarii nu v-au inspirat într-un mod sau altul?
Adversarii politici mi-au inspirat lehamite, pentru că nu sunt nişte adversari politici reali. Nu mi-am închipuit că e atât de abjectă o campanie în uninominal. Eu am crezut că va exista nobleţe, că va exista un fel de puritate a mijloacelor cu care ne batem. Or, unii dintre cei care concurează pentru acelaşi loc fac din mita lor pe care o dau electoratului, cu găleţile lor galbene sau portocalii, de făină, de ulei, de zahăr, fac un mod de a se exprima. Afişele noastre sunt rupte, ochii îmi sunt împunşi, găuriţi pe afişe. E o abjecţie, e o lipsă de omenie, de respect pentru regula jocului şi, din păcate, constat cu mare tristeţe că oamenii care trebuie să vegheze la respectarea regulilor jocului, liberalii care sunt la guvernare şi organizează alegerile, aici, în judeţul Hunedoara, sunt pur şi simplu inacceptabili ca mod de a se comporta. Poate că vechea mea simpatie pentru liberali şi prietenia mea cu unii dintre cei de la centru şi încrederea mea că liberalii reprezintă un fel de aripă de sus a mişcării politice româneşti din momentul nostru ar trebui să fie revizuite. Nu mai suport. Este aici preşedintele Consiliului Judeţean, care a cumpărat tot felul de moşii şi care îşi închipuie că este stăpânul judeţului. Ei fac tot ce vor, n-ai cu cine vorbi, n-ai la cine să te plângi. Suntem într-o gubernie liberală cu caracter mafiot bolşevic. Vă dau un exemplu. Directorul APIA şi încă un fost membru PSD merg prin sate cu nişte lucruri pe care UE le-a pus la îndemâna României şi le dau oamenilor, spunând că liberalii le dau. Şi îi îndeamnă pe oameni fireşte să voteze cu liberalii, să nu voteze cu PSD şi cu celelalte partide. Trebuie să ţinem seama că ei sunt funcţionari publici. Cum îşi poate permite PNL Hunedoara să folosească funcţionari publici în campania electorală? Este ceva îngrozitor de urât. Asta nu mai are nici o legătură cu lupta politică şi mă tem că rezultatul alegerilor poate fi strâmbat de oamenii acestor ajunşi, care vor fi şi-n comisiile de numărătoare şi peste tot. Mă tem şi cer asistenţa opiniei publice. A o cere guvernului liberal probabil că ar însemna un fel de tristă tautologie pentru că văd că nu reacţionează. Am mai spus-o şi la radio, şi în alte dialoguri că este inadmisibil ca rezultatul alegerilor să fie viciat de arbitri şi arbitrii joacă ei înşişi în acest
teren. Nu înţeleg ce vor aceşti oameni când ştiu prea bine că, indiferent de rezultatul aritmetic al alegerilor, două-trei partide vor fi împreună. Cum se vor privi în ochi aceşti oameni după ce şi-au scos ochii în campanie? Este o nouă dovadă a caracterului politicienilor români care spun una în campania electorală şi după, invers. Sper ca prin votul de la 30 noiembrie România să dea împuternicire celor mai credibili dintre fiii ei, pentru a scoate acest popor din dezastrul economic, social şi cultural prin care trece.