Adriana Săftoiu: Culise de campanie

Uliţe prăfuite sau noroioase, după anotimp, case năpădite de buruieni, şcoli fără apă şi căldură, grădiniţe fără jucării. Dar şi copii care descoperă "Peter Pan" şi ard de nerăbdare să-l povestească. Nimic despre Băsescu, nimic despre Tăriceanu, nimic despre Geoană. Sau aprope nimic, oricum nesemnificativ. Pe scurt: experienţa de campanie a Adrianei Săftoiu, prinsă într-un "Jurnal" şi publicată recent de deputatul liberal.

2 septembrie. "Directorul (şcolii - n.n.) îmi vorbeşte de strategia de vot. «Vine candidatul bănos, dă banul şi câştigă.» «Omul ia banul, dar votează cum vrea. Dacă îi dau trei candidaţi nu poate vota decât unul», îmi dau eu cu părerea. «Nu e aşa. Jură pe Bibilie când primesc banul», vine răspunsul. «Şi dacă îl pune fiecare?», zic eu. «Nu merge. Ia banul doar de la cel pentru care a apucat să jure», îmi explică. Încredibil, îmi spun. Deci, e o limită şi în luatul plicului."

"(...) Viceprimarul îmi spune că oamenii sunt extrem de sărmani. Şi îmi povesteşte cum atunci când şi-a amenajat biroul, prin 2004, o dependinţă lângă casa lui, cu gresie - fiind mult mai uşor de întreţinut decât covoarele persane -, oamenii se descălţau şi nu era chip să-i convingă să renunţe la a rămâne în ciorapi. «Li se părea că intră într-o cameră foarte luxoasă. Unii dintre ei consideră gresia ca un lux la care nu au acces şi atunci înţelegeau să fie cuviincioşi chiar dacă aici e birou»."


3 septembrie. "În comuna Bucov am întâlnit una din cele mai hotărâte echipe să îşi rezolve problemele, indiferent de greutăţi, dar bună de muls de către cei care ştiau cum să folosească nevoile comunităţii ca să îşi facă un buget crăpând de sănătate. Primarul îmi arată două şcoli unde erau începute construcţiile pentru corpurile sanitare. Patru ziduri care urmau să fie compartimentate în patru-şase toalete, fără acoperiş. Suma: 4 miliarde de lei noi. Îl întreb dacă aud bine. «E o firmă care s-a prezentat singură la licitaţie, apoi i s-a dat lucrarea prin atribuire directă şi, când am protestat, ni s-a spus că dacă nu ne convine nu o să avem nici măcar atât»."


27 septembrie. "Ieri am avut o discuţie îndelungată cu un domn care cunoaşte judeţul şi modul în care s-a făcut campanie în alegerile locale. Are independenţa financiară să privească lucrurile detaşat şi să îşi permită confortul de a avea opţiuni, cum ar fi să te ţii cât mai departe de politică şi politicieni. Îmi ascultă cu răbdare patosul şi revolta, după care mă avertizează că nu întrevede un rezultat strălucit dacă voi crede că aşa, cu proiecte sociale şi civice, voi aduce lumea la vot. (...) «Banii votează?», îl întreb aproape disperată că îmi va răspunde afirmativ.




Omul îmi prezintă aceeaşi imagine. «Jocurile se fac în ultimele zile şi mai ales în ultima zi. Oamenii trebuie cointeresaţi cu bani şi depinde de ce mobilizare veţi putea face în ziua de vot. Trebuie să îi aduceţi la vot, altfel nu vă bazaţi că vor ieşi singuri cu conştiinţa lor. Nu vă organizaţi dumneavoastră, o vor face alţii. Nu vreţi să îi plătiţi, o vor face alţii. Ideile revoluţionare pe care le aveţi folosiţi-le după ce câştigaţi (...)»."

INTOXICĂRI DE LA BUCUREŞTI
30 octombrie. "M-am întâlnit astăzi cu profesorii din comuna Berceni, unde am făcut primele donaţii de carte, şi cu cei din Valea Călugărească. Nu îmi propun să discut despre majorarea salariilor şi totuşi nu mă pot abţine. Recunosc însă un discurs mult mai raţional al celor cu care discut. (...) O majorare de 50% ar fi fost necesară celor care încep meseria de dascăl. Nu era imperios necesară pentru toţi profesorii, dar, dacă au putut mări la ANL de 4,4 ori salariile, de ce la profesori nu o pot face?

Deci, a prins intoxicarea prezidenţială. Cine mai aude că s-a revenit asupra informaţiilor şi căs-a recunoscut eroarea? Rămâne doar blamarea!"


16 noiembrie. "Ziua Toleranţei în comuna Tomşani. (...) Compunerile copiilor arătau însă preocupare. Povesteau întâmplări din şcoală, despre colegi care cereau ajutorul altor colegi «răi» şi care nu erau «toleranţi». (...) M-a surprins însă compunerea unei eleve din clasa a V-a, Costea Marinela, care vorbea despre toleranţa poporului român faţă de politicieni şi efectele ei nefaste:

«Datorită toleranţei acestui popor, am ajuns să nu mai avem încrederea necesară pentru a putea să mergem mai departe. Ne-am săturat să tolerăm atâta prostie din partea celor din conducere. În loc să ne ofere un trai mai bun, mai decent, dânşii ne bagă la fundul lacului, să nu putem să zicem nimic. Din cauza toleranţei, noi, ca nişte copii, începem să vedem lucrurile mai mult în negru decât în alb»."