Călăraşi: Turişti electorali în baston

În secţiile speciale organizate prin satele cu gară ale judeţului Călăraşi n-au votat călători de-abia coborâţi din tren, ci bucureşteni retraşi la pensie în localităţile de obârşie. Alţi cetăţeni n-au avut noroc de secţia de votare de lângă casă; logica evidenţei populaţiei i-a trimis să-şi exprime opţiunea la kilometri buni de casă.

În ziua votării, domnul Pitzemberger Cornel Ion era plecat în Italia. La el acasă, pe Aleea Blocurilor, sat Ogoru, comuna Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, într-o cămăruţă umbrită de un morman de nisip, erau aşteptaţi vreo 300 de oameni. De curând, şcoala din sat s-a transformat în biserică; copiii de odată nu mai au acum nevoie de învăţător, ci de popă. Satul nu mai are nici o instituţie publică, iar primarul a fost nevoit să accepte din nou ca secţie de votare locuinţa domnului Pitzemberger.

Deşi la alegerile europarlamentare de anul acesta a ieşit cu scandal mare; la cârciuma de vizavi de secţie s-a vândut o cola specială electorală, dreasă cu votcă, şi oamenii s-au cam încălzit. Primarul a vrut să mute acum secţia la vreo 2 kilometri de sat, dar prefectul a decis că e bine la domnul Pitzemberger, mai ales că nici nu se plăteşte vreo chirie pentru spaţiul în care s-au făcut două cabine de votare.

"CINE O FĂCUT LISTELE ASTEA?"
Doamna Alexandrina şi-a asortat un şirag de mărgele de culoarea chihlimbarului cu un capot şi o pereche de şlapi, a ieşit din casă, a făcut câţiva paşi şi s-a prezentat la secţia de votare. A ieşit din secţie după un minut, exclamând uimită: "Mă trimete tocmai la Dor Mărunt!". "Nu ti găseşte?" "Cine o făcut listele astea?" "Am 44 de ani de când stau aici şi trebuie să merg 7 kilometri până la Dor Mărunt ca să votez?" "Ei pierd voturile!" "La mini o dat telefon preşedintele secţiei, poate îmi rezolvă să votez aici!" Mai mulţi bătrâni au buletine de identitate vechi, pe care este trecută numai comuna, nu şi satul în care locuiesc. De aceea, au fost trecuţi pe listele de votare din centrul comunei.

La fel a fost şi la votările precedente, dar cei de la evidenţa populaţiei n-au făcut nimic. De aceea, în familia Zainea soţul trebuie să voteze în Ogoru, iar soţia în Dor Mărunt. "Până diseară ajung la Dor Mărunt, că mă dor picioarele şi trebuie să fac opriri. Până mâine dimineaţă sunt înapoi acasă. Chiar îs nesimţiţi", spune un bătrân care e supărat că s-a pornit degeaba la votare. Oamenii din Ogoru sunt prea obosiţi de ani şi de nevoi ca să devină turişti electorali.

"Am voie cu ăsta micu'?", întreabă Maria Marcu, strângându-l de mână pe David, cel de-al zecelea fiu al ei. Spune că fiica ei plecată în Italia are o alocaţie de 150 de euro pentru copilul ei; Maria votează acum ca şi alocaţia de 40 de lei pe lună a lui David să mai crească, mai ales că ea şi soţul ei nu au serviciu şi trăiesc din mersul cu ziua pe la alţii, mai înstăriţi. "Parcă n-a fost cu nume la referendum, nu?", iese Maria de la vot tot cu o întrebare.

AJUTOR DE VOTANT
La Ogoru, la secţia de votare, pe un perete e o hârtie care arată clar: "Filmatul şi fotografiatul strict interzise"; la secţia de votare specială de la Săruleşti-gară, localitate aflată tot în judeţul Călăraşi, am avut voie să intrăm, să vorbim cu alegătorii şi să facem poze fără să fim opriţi de nici un afiş. La secţia specială veniseră, până la ora 15:00, 100 de oameni. Cu toţii locuiesc de fapt aici, în Săruleşti-gară, dar majoritatea au buletin de Bucureşti. Domnul şi doamna Stamatiade au lucrat la Electronica, în Capitală, dar acum, la pensie, au venit la ţară, în casa părinţilor.

Problema lor, în Săruleşti, are o constantă: romii care intră în toate curţile, caută fier vechi, iar dacă nu găsesc, tot nu ies cu mâna goală. Astăzi, familia Stamatiade a votat pentru rezolvarea acestei probleme, care în opinia lor poartă numele "Vadim". Moş Ion intrase de vreo jumătate de oră într-una din cele două cabine de vot ale Secţiei 244, organizată printre hărţi, în cabinetul de geografie al unei şcoli din Săruleşti-gară. Bătrânul a ieşit afară, s-a scărpinat în cap şi a cerut, confuz: "Să vină cineva!".

După o scurtă deliberare, preşedinta secţiei, Carmen Bănică, a decis ca un alt cetăţean să intre cu moş Ion în cabină, pentru a-i desluşi ce scrie pe buletinele de vot. Omul a ieşit imediat, cu mâinile ridicate în sus, declarând pentru toată audienţa: "N-am făcut nimic! Doar i-am arătat unde să pună ştampila!".

"Maică, ce trebe să scriu aicea?"
Pentru prima dată în ultimii ani, oamenii din Gurghiu-Mureş au stat la coadă la ştampile şi buletine, chiar dacă habar n-au avut ce înseamnă Parlamentul bicameral.

Gurghiu, judeţul Mureş. Localitate-cheie pentru politica mureşeană, de aici începe Ibăneştiul şi Hodacul, o întreagă vale de alegători, odată peremistă, după aceea pesedistă şi mai nou penelistă. O dovedesc bannerele imense cu Crin Antonescu "uitate" chiar vizavi de secţia de vot, dar şi afişele lipite pe copacii care duc spre secţie. De când lumea, alegerile s-au ţinut la Căminul cultural, unde e cald doar lângă sobă. "Închideţi uşa!", aşa sună mesajul de salut al membrilor comisiei. 

E 12:30, lumea a ieşit de la biserică, unde, culmea, preotul nu i-a trimis pe oameni la vot. Poate tocmai de aceea au venit aşa de mulţi. Aşa de mulţi că masa cu hârtii a fost luată cu asalt, ştampilele au devenit aur curat, iar buletinele uitate, ceva la ordinea zilei. "Aţi găsit un buletin? Al cui? Al meu!" "Nu e voie acolo doi!", este apostrofat un bătrân. "Cu cine să votez maică? Nu ştiu, citeşte şi dumneata ce scrie acolo!" Se intra în cabină pe bandă rulantă, oamenii nu mai au răbdare.

În picioare, lângă urnă, o doamnă zice că s-ar putea lăsa de fumat dacă ar fi alegeri în fiecare duminică: "De dimineaţă n-am mai avut vreme de ţigară". "Aici pentru preşedinte, aici acela negru, aici acela albastru. Nu l-aţi împăturit bine, da' nu-i nimica." O mătuşă se chinuieşte în lumina chioară să vadă care-i negru şi care albastru. Cei mai mulţi habar n-au ce-i acela Parlament unicameral, de ce ne trebuie nouă dintr-o dată mai puţini parlamentari şi de ce se semnează de trei ori pe acelaşi nume. Îşi uită buletinele pe masă, alţii le dau pur şi simplu neştampilate.

Din obişnuinţă, acceptă orice: doar şase au vrut numai cu preşedintele. La un moment dat apare poliţistul, "ştiţi că e masa de mormântare dincolo? Aveţi grijă să nu vină vreunul... Nu-i problemă, că ne păziţi dumneavoastră". Pleacă poliţistul, coada se îngroaşă. La urmă intră dom' părinte, vesel, pus pe glume, dă mâna cu lumea, îşi ia buletinele, intră, iese, zâmbeşte la aparatul foto, "mulţumesc frumos de chip".

E o euforie generală, oamenii se bucură că primesc buletine de vot, parcă s-ar da ceva pe gratis. Un domn apare ca din întâmplare în peisaj, pare habarnist, preşedinta îl trimite în cabină cu o bătrână. "Doamnă, vreţi să vă fac hârtie? Dacă vreţi, vă fac", avertizează una dintre doamnele observator. Până la urmă, individul rămâne în cabină, spiritele se calmează, preşedintele are dreptul de a decide cine intră în cabină cu votantul. Aşa e legea, "pentru motive temeinice".

Peste drum, la grădiniţă, e secţia specială. Membrii comisiei se ţin de bancuri, acum nu au "clienţi". Grosul a votat deja, 43 până la 12:30, faţă de 285, dincolo. "În tranzit", de parcă Gurghiul ar fi centrul turistic al judeţului, au venit din Bicaz, Braşov, Cluj, Hunedoara, dar şi din alte localităţi ale judeţului. "Mulţi au venit la înmormântare, de-aia avem aşa de mulţi", precizează un membru al comisiei.
• Raluca Creţ, corespondent Jurnalul Naţional

Cu gândul la alegeri, la Loto şi pe stadion...
La Alba-Iulia, ziua alegerilor a debutat încă de vineri, în timpul meciului de pe Stadionul "Cetate" dintre Unirea şi Oţelul Galaţi. Ieri-dimineaţă nu s-au înghesuit însă la secţiile de votare. Dacă acestea au fost aproape goale la primele ore, agenţiile Loteriei Naţionale şi cele de pariuri sportive au fost luate cu asalt de oamenii doritori de câştiguri imediate.

Una dintre secţiile de votare din centrul municipiului Alba-Iulia a fost amplasată într-un spaţiu care găzduieşte, în mod obişnuit, o casă de pariuri. La ora 9:15, la vot nu era nici ţipenie de om, dar la pariuri era plin de lume... "Ce să faci, dom'le, cu votările astea? Îmi aduc alegerile astea mie vreun leu în plus? Vă spun eu că nu câştig nimic dacă votez pe unul sau altul, toţi îs făcuţi din acelaşi «aluat». Dacă joc la pariuri şi îmi iasă pasienţa poate că o să o duc mai bine, şi eu, şi familia mea. Băsescu şi Geoană mă lasă rece", ne-a mărturisit un jucător înfocat de pariuri la meciurile de fotbal.

Aceeaşi situaţie s-a înregistrat şi la agenţiile Loto, albaiulienii mizând sume mari pentru a pune mâna pe potul cel mare. "Habar nu am dacă o să mă duc şi la vot. Acum sunt concentrat pe numere, să pun ce trebuie, că mă chinui să câştig de două luni şi nu mi-a ieşit nimic. Adevărul e că trăim destul de rău în România în ziua de azi. Câteodată îmi pare rău că am ieşit în stradă în Decembrie 1989. După 20 ani mă simt minţit, nu văd unde este creşterea nivelului de trai...", a spus cu amărăciune un bărbat trecut de prima tinereţe. Cu toate acestea, au existat în Alba-Iulia unele secţii de votare la care s-au format cozi încă de dimineaţă.

"Nu mi-am închipuit că o să stau 20 de minute la coadă la vot. Erau foarte mulţi vârstnici, aşa că am fost politicos şi i-am lăsat în faţă. Oricum, a fost surprinzător să văd lumea că se înghesuie să pună ştampila pe buletine, nu am mai asistat la aşa ceva după Revoluţie", a precizat Virgil Docolina, un tânăr din Alba-Iulia.
• Lucian Dobrater