Cartea lui Saftoiu - Dacă nu ploua la Helsinki...

"Dacă nu ploua la Helsinki" ar fi fost titlul cărţii pe care Adriana Săftoiu o va lansa astăzi. Fostul purtător de cuvânt al Preşedinţiei a ales însă să vorbească nu despre misterul din spatele acestei ipoteze, ci despre cel al meseriei care a consacrat-o.

"Vocile puterii" – purtătorii de cuvânt ai Guvernului şi ai Preşedinţiei din 1990 până în 2004 – vorbesc în această carte nu doar despre asperităţile relaţiei cu cei pe care i-au reprezentat, ci completează tabloul postdecembrist cu elemente de culise legate de decizii importate, de relaţii politice, de schimbări tulburi. "Nu am forţat în discuţii amintiri care ar putea deveni subiect de scandal pentru ziare", mărturiseşte Adriana Săftoiu. Cu toate acestea, din sinceritate, poate şi din frustrare, multe sunt spuse în cele 16 interviuri, din care unul se situează de partea cealaltă a baricadei: în locul purtătorului de cuvânt al Guvernului Radu Vasile, răspunde premierul însuşi.

DESPRE EI... Purtătorul de cuvânt, un pompier gata mereu să stingă un incendiu. Bătălia lui se duce, deşi nu s-ar crede, mai degrabă cu cel pe care îl reprezintă decât cu presa. Până la urmă, purtătorul de cuvânt se reduce la ceea ce îi permite să fie demnitarul pentru care lucrează, spune Adriana Săftoiu. Mint purtătorii de cuvânt? "Am cea mai mare desconsiderare pentru aceia care mint", răspunde tranşant Mihnea Constantinescu (purtător de cuvânt al Guvernului Român). Răsvan Popescu (purtător de cuvânt al Guvernului Vasile, ulterior al preşedintelui Constantinescu) spune că nu a minţit decât prin omisiune, trecând sub tăcere lucrurile care nu serveau instituţiei. Bogdan Baltazar, "pionierul" în materia purtătorului de cuvânt, îşi aminteşte un singur caz când nu a spus adevărul: când l-a dezinformat Traian Băsescu.

DESPRE DEMNITARI... Experienţa cu cei pentru care au ales să lucreze a lăsat fiecăruia urme... Bune sau rele... Răsvan Popescu e de acord că superficialitatea în tratarea problemelor şi uneori bravada lui Radu Vasile l-au condus la portretul de "şuetist de bodegă", schiţat de Cristian Tudor Popescu. Claudiu Lucaci (purtător de cuvânt al Guvernului din 2001 până în 2003) spune că Adrian Năstase "a confundat conducerea guvernului cu conducerea unei armate", creând structuri paralele în Guvern, tocmai ca să se contraatace. "Viziunea lui despre a conduce e diferită de a noastră. Este un adept al artei războiului, aşa cum a prezentat-o Sun Tzu. Lui Adrian Năstase îi place să substituie arta conducerii cu arta războiului, cu alte cuvinte, a conduce nu este doar management, este şi un pic de război." Fără perdea, Lucaci o descrie pe Dorina Mihăilescu drept "influenţa profund negativă" asupra lui Năstase, "un om care îşi pierde minţile şi vrea să meargă pe o idee fixă până la moarte", şi dezvăluie că strategia DAIS, structura condusă de aceasta, era că primul-ministru trebuie să acapareze piaţa media...

De partea cealaltă, Corina Creţu, purtătorul de cuvânt al preşedintelui Iliescu, vorbeşte şi ea despre relaţia lui Năstase cu presa: "Fiecare guvern încearcă să atragă presa de partea sa, satisfăcându-i unele nevoi. Guvernul oferă în primul rând contracte de publicitate, care înseamnă bani, şi orice ziar are nevoie de bani". Cât despre relaţia cu Cotroceniul, "apăruse, de pe la mijlocul mandatului, un fel de gelozie din partea Guvernului", dar la răcirea relaţiilor a contribuit refuzul lui Ion Iliescu de a susţine alegerile anticipate, pentru a nu afecta negocierile de aderare. "Sigur că pentru PSD a fost o ocazie pierdută, dar asta e viaţa, nu le poţi avea pe toate."

CUM A FOST DEMIS ROMAN? Primul purtător de cuvânt al Preşedinţiei de după Revoluţie, Alexandru Mironov, dezvăluie şi el un episod intersant: când minerii au intrat în Palatul Cotroceni, "fără să-şi lase bâtele la poartă şi ameninţând cu moartea", Ion Iliescu ar fi refuzat totuşi să accepte schimbarea premierului. "Petre Roman însă îşi prezentase demisia. Atunci am făcut un pas în faţă şi le-am spus ziariştilor că preşedintele a acceptat demisia, ceea ce de fapt nu se întâmplase. Ion Iliescu a fost supărat pe mine, pentru că i-am forţat, cumva, mâna, dar lucrurile s-au liniştit repede, într-o săptămâna era pace. În realitate, Ion Iliescu voia ca Petre Roman să rămână şi să-l propună ca prim-ministru, dar să refacă Guvernul", mărturiseşte Mironov.

MAZILIT PE CAZ DE METEO DEPENDENŢĂ

Dacă nu ploua la Helsinki, Radu Vasile ar mai fi putut fi premier, dezvăluie Adriana Săftoiu. În decembrie 1999, când la Helsinki se certifica începerea negocierilor cu UE, premierul ar fi trebuit să se afle acolo alături de preşedintele Constantinescu. Biletele de avion erau luate, însă Vasile nu a mai plecat, pentru că primise buletinul meteo. Ploua! Iar Radu Vasile era meteo dependent. "Dacă nu ploua la Helsinki, poate că debarcarea lui Radu Vasile ar fi fost amânată sau, oricum, s-ar fi desfăşurat pe un alt ton şi în alt mod. şi aşa s-ar fi evitat încă un circ care a amprentat negativ acea perioadă. Nu putea fi premiant pe scena de la Helsinki şi apoi, a doua zi, schimbat", spune Săftoiu. "Meteo dependentul" recunoaşte şi el că îi pare rău că a anulat deplasarea. "Aş fi mers cu el (n.red. – preşedintele Constantinescu) şi probabil că mi-ar fi spus atunci ceva, căci era un om de dialog, totuşi. Dar eram foarte obosit, venisem din Rusia şi trebuia să merg din nou în Nord, unde vremea era umedă. Apoi, eu cu avioanele nu am relaţii foarte bune."