Codruţa Kovesi a declarat două RIL-uri

Procurorul general al României Laura Codruţa Kovesi a promovat ieri două recursuri în interesul legii, cerând instanţei supreme să pronunţe soluţii care să determine unificarea practicii judiciare.

Într-un recurs în interesul legii (RIL), Kovesi cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să decidă care este soluţia ce trebuie pronunţată de către instanţele de judecată în cazul solicitării deducerii arestului la domiciliu executat în străinătate. Analiza practiciii instanţelor în materie a evidenţiat două orientări diferite cu privire la acest aspect.

Procurorul general apreciază că arestul la domiciliu executat în străinătate poate fi dedus din pedeapsa aplicată de instanţele române, conform standardelor europene în materie.

O altă problemă supusă de către Codruţa Kovesi Înaltei Curţi spre lămurire priveşte cările de atac în revizuire. Mai exact, procurorul general al României cere instanţei supreme să stabilească dacă există o cale de atac împotriva sentinţei prin care instanţa, în urma judecării unei revizuiri, trimite cauza la procuror, deoarece şi în această materie există hotărâri judecătoreşti diferite.

În majoritatea cazurilor instanţele recunosc existenţa unei căi de atac împotriva hotărârilor prin care instanţele de judecată, sesizate direct prin cererea de revizuire, se desesizează şi trimit cauza procurorului, neexistând însă un punct de vedere unitar cu privire la gradele de jurisdicţie.

"Astfel, în timp ce unele instanţe au considerat că o astfel de hotărâre este atacabilă atât cu apel, cât şi cu recurs, alte instanţe au apreciat că singura cale de atac într-o asemenea ipoteză este recursul", se arată în RIL.

Potrivit celei de-a doua abordări, instanţele au decis că aceste hotărâri sunt definitive, nefiind supuse nici unei căi de atac, iar într-un număr relativ redus de cauze, instanţele nu au făcut nici o menţiune cu privire la existenţa unei căi de atac împotriva unor astfel de hotărâri.
"Nici instanţa supremă nu a avut un punct de vedere unitar cu privire la problematica enunţată", se arată în documentul citat.

Astfel, deşi iniţial a apreciat că "recursul declarat împotriva sentinţei prin care instanţa, sesizată direct prin cererea de revizuire, se desesizează şi trimite cauza la procuror este inadmisibil", ulterior aceasta a statuat că asemenea sentinţe pot fi atacate cu recurs.

Codruţa Kovesi apreciază că soluţia legală este aceea potrivit căreia cererea de revizuire adresată în mod greşit direct instanţei, fără parcurgerea procedurii de efectuare a actelor de cercetare, se trimite procurorului competent prin sentinţă, care nu este supusă nici unei căi de atac.

Astfel, potrivit articolului 397 alineatul 1 din Codul de procedură penală, cererea de revizuire se adresează procurorului de la Parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. Atunci când consideră necesar, procurorul poate dispune efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire.

Actele de cercetare pe care le efectuează procurorul au ca obiect strângerea probelor noi propuse în cererea de revizuire sau, după caz, completarea lor. Procurorul trebuie să efectueze cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii, iar nu să o trimită instanţei spre soluţionare, conchizând că nu este întemeiată.

Înalta Curte urmează să stabilească soluţia de care trebuie să ţină cont instanţele inferioare în soluţionarea unor asemenea cazuri.