Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mulţi parlamentari acuză Guvernul că a redus rolul Legislativului la cel de a aproba ordonanţele de urgenţă. Critica nu este întru totul neîntemeiată, însă numărul mic al iniţiativelor legislative care au devenit legi se datorează modului neprofesionist în care aleșii elaborează proiectele de lege, fără o argumentaţie solidă prezentată în expunerea de motive.
Odată ajunşi la Casa Poporului, mulţi parlamentari se cred mari legislatori, mirându-se apoi că restul colegilor votează împotriva propunerilor lor. Mai gravă este situaţia în care unele dintre aceste proiecte sunt totuşi votate, deşi produc mai multe daune decât beneficii, însă dau bine pentru public. Este vorba, de obicei, despre forme de ajutoare sau facilităţi pentru diverse categorii sociale.
Expunerile de motive ale proiectelor nu includ sursele de finanţare sau măcar impactul bugetar, arătând o supărătoare nepăsare faţă de modul în care statul cheltuie banii storşi de la contribuabili. În mod tradiţional, dezbaterile pe bugetul de stat au fost prelungite din cauza nenumăratelor amendamente care alocau sume de bani pentru construcţia de drumuri, biserici, poduri etc. fără ca iniţiatorii să spună de unde ar trebui să vină acei bani.
Costurile toleranţei
Senatul a adoptat, miercuri, Legea împotriva defăimării sociale, iniţiată de Liviu Dragnea. Spre deosebire de alte proiecte, Dragnea a indicat costurile implementării ei: 3.000.000 de lei în următorii 5 ani. Aproape toată suma se va duce pe salariile şi contribuţiile sociale ale celor angajaţi preconizaţi pentru Departamentul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei (DPDUT). Proiectul nu suflă o vorbă despre costurile adiţionale: organizarea de către inspectoratele şcolare a cursurilor anuale pentru profesori pe tema toleranţei sau studiile anuale pe care trebuie să le facă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici privind combaterea discriminării.
În plus, atribuţiile DPDUT sunt atât de multe, încât este îndoielnic că 10 oameni vor fi în stare să le îndeplinească, deci va urma o creştere a numănală a Funcţionarilor Publici rului de birocraţi din această instituţie. Tot recent, senatorii au adoptat legea ce obligă supermarketurile ca 51% dintre produsele agroalimentare puse la vânzare să fie româneşti. Nu există în expunerea de motive a legii vreun studiu serios de impact, ci doar opinia personală a iniţiatorului, Ovidiu Donţu (PSD): „Consider că un produs românesc, certificat sanitar, conferă un plus de garanţie pentru clientul care caută un produs proaspăt, cât mai natural (...) Astfel, se va stimula producţia, se vor putea crea locuri de muncă, vor creşte încasările la buget şi cetăţeanul va şti că va găsi tot timpul, de exemplu, un măr românesc şi nu doar cele aduse din import”. Aşa, o opinie personală devine lege, fără a se detalia cum se poate ajunge la efectele minunate descrise. Un alt proiect de lege, respins însă, însărcina Avocatul Poporului cu apărarea drepturilor românilor din diaspora. În campania smintită de a câştiga benevolenţa diasporei, nu s-a mai întrebat nimeni cum ar putea Avocatul Poporului urechea autorităţi ale unor state străine.
Daţi un leu la MApN-eu
Din fericire, a căzut la vot legea prin care fitecine primea un grad militar în rezervă, dacă face donaţii pentru bugetul Apărării. Adică, statul este incapabil să asigure o finanţare rezonabilă pentru apărare, iar pentru asta vinde grade de general cu 50.000 de euro. Practica este o reîntoarcere în secolul XVIII, când aristocraţii din Europa de Vest îşi cumpărau de le rege regimentele pe care urmau să le comande. Ce este mai îngrijorător este faptul că nu mai puţin de 32 de aleşi au cauţionat proiectul punându-şi semnătura pe inițiativa care ar fi pus bastonul de mareşal în servietele celor din Top 300.
Prostii şi istericale din dragoste de patrie
Pentru unii, prezenţa în Parlament este ocazia de a-şi împroşca un patriotism sforăitor care se reduce, de cele mai multe ori, la diverse forme de xenofobie. Independentul Bogdan Diaconu a iniţiat un proiect privind sancţionarea „leznaţiunii”, socotite drept „orice faptă, declaraţie sau acţiuni jignitoare sau ofensatoare la adresa poporului şi naţiunii române”. Dacă te ţii de „leznaţiuni”, poţi sta între 6 luni şi 5 ani la închisoare, iar sancţiunea pentru „persoane juridice, ONG-uri sau partide” este dizolvarea. În cazuri mai uşoare, cum ar fi să spui că drapelul nostru nu are cea mai fericită combinaţie de culori, poţi scăpa cu o amendă între 2.500 şi 25.000, în funcţie de gustul unui poliţai. Tot Diaconu a propus instituirea Zilei Tratatului de la Trianon. „Orice tip de contestare a Tratatului se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani”, cerea deputatul, făcând din profesia de istoric o meserie foarte periculoasă. Diaconu pare un demn succesor al lui Gheorghe Funar, care propunea cândva legiferarea unei prime de instalare pentru ungurii care pleacă din România şi se stabilesc definitiv în Ungaria.
Legea Pungești
Pentru a atrage atenţia asupra modului în care erau trataţi de jandarmi băştinaşii din Pungeşti ce s-au revoltat împotriva exploatării gazelor de şist, Remus Cernea a propus o lege cu articol unic: „Toţi oamenii sunt egali, dar unii oameni sunt mai egali decât alţii”. Ca să respingă neghiobia, Comisia juridică a elaborat un raport de două pagini în care s-a chinuit să arate că e neconstituţional proiectul depus de Cernea, ce a parcurs traseul legislativ complet.
Pensii-mită pentru jurnaliști
Când a izbucnit scandalul pensiilor speciale pentru parlamentari, senatorul UNPR Haralambie Vochiţoiu s-a gândit la o modalitate cum să închidă gura presei – o lege prin care şi ziariştii să primească pensii speciale, după modelul artiştilor din uniunile de creaţie. A cerut chiar şi un punct de vedere de la Academie dacă articolul de presă este sau nu creaţie artistică. Tentativa de mituire a dat greş: presa nu s-a lăsat tentată de mita legală şi a scris în continuare de pensiile parlamentarilor.
Ziua pentru doftoricit copiii
Un grup de femei parlamentar, printre care și Liliana Mincă, dar nu numai, s-au gândit să impună angajatorilor acordarea unei zile libere pentru părinţi pentru a merge cu copiii la medic. Sună foarte frumos, însă efectul e insignifiant. Ziua liberă trebuie cerută cu 15 zile înainte. E greu de crezut că părinţii ar putea prevedea cu două săptămâni înainte când o să facă odrasla vărsat de vânt sau enterocolită, ca să ştie să-l ducă la medic. Că pentru un control de rutină sau efectuarea unor analize se poate găsi o zi şi fără să-i dea bătăi de cap angajatorului.
