Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Protestele din capitală au mobilizat, zile întregi, un număr impresionat de persoane. Marea lor majoritate, tineri, studenți sau ONG-ișit, corporatiști sau freelanceri, mobilizați în special pe rețelele de socializare. În prima zi au fost peste 25 000 de persoane care au avut revendicări clare. Au cerut trei demisii, și le-au obținut.
Zilele următoare, însă, protestele au continuat și au urmat noi revendicări. Sub sloganul "Vrem un viitor al românilor, nu al politicienilor", masa ieșită în stradă și-a vărsat nemulțumirea către întreaga clasă politică. Nu au scăpat partidele, parlamentul, administrația locală, ba chiar, pe alocuri, administrația prezidențială.
Faptul că oamenii au cerut și încă cer, deși nu în stradă, o schimbare profundă în politică românească, nu e o tresărire de moment. Nu evenimentul tragic întâmplat în clubul Colectiv a schimbat mentalități. El doar a declanșat o răbufnire asupra unui mediu considerat toxic de mai bine de 25 de ani, mediul politic.
Totuși, democrația reprezentativă are de a face cu partidele politice, are de a face cu alegeri libere, care stabilesc cine conduce o primărie, cine intră în parlament pentru a creea legi și cine, în urma unei majorități parlamentare, formează un Guvern care aplică legile și implementează politicile naționale. Fără partide politice riscăm anarhia. Mai degrabă, ceea ce strada a cerut, a fost o curățenie la nivelul partidelor.
Mesajul nu este unul proaspăt. Partidele îl știau deja din toamna anului trecut, motiv pentru care unele dintre ele au încercat să implementeze coduri de etică și integritate. Schimbare trebuie să fie însă mai profundă. E nevoie de o schimbare la baza partidelor.
În teorie, putem vorbi de partide de masă și partide de cadre, în România însă, putem vorbi de o masă amorfă de politicieni, lipsită tot mai mult de adevăratele cadre Indignarea cetățenilor care au iești în "stradă" nu e este cotidiană. Ea este reflectată în fiecare sondaj de opinie în care este măsurată încredere în instituții. Instituția cea mai reprezentativă pentru democrația participativă, Parlamentul, se află permanent pe ultimele locuri.
Mai prost, la categoria încredere, stau doar partidele politice. Schimbarea cerută în stradă poate fi una de succes doar dacă partidele vor schimba criterile de oportunism cu cele de performanță. Tudor Benga, participant la protestele din "Piață" și reprezentant al societății civile la consultările de la Palatul Cotroceni, spunea că este important ca acestă mișcare să fie ținută vie, cel puțin până vor fi semne că mesajul străzii a fost recepționat și aplicat.
Președintele a decis pentru stradă. Partidele au făcut un pas în spate, cel puțin până la votul din Parlament al noului Guvern, unde vor avea din nou un cuvânt important. Însă, protestele s-au stins odată cu desemnarea unui premier tehnocrat însă nu străin de clasa politică. Ignoranța și lașitatea unui popor resemnat poate reprezenta continuarea acelorași obiceiuri. Unii, mai vocali, se pot urca pe val și pot obține câștiguri imediate, alții vor aștepta să se liniștească apele și vor profita în continuare. Schimbarea va veni doar odată cu implementarea meritocrație la toate nivelurile.
Într-un text recent, prof. Dan Voiculescu vorbea despre necesitatea ca tinerii să fie cei care vor face această schimbare de paradigmă. Una în care formațiunile politice abandonează interesele de partid și își asuma o competiție bazată pe criterii de selecție clare, care să vizeze competența și autonomia financiară. În fond, cei care au bifat criteriile performanței în viața profesională, pot să ofere acel suflul nou de care are nevoie democrația participativă din România. Mesajul pe care strada l-a dat, a fost mesajul tinerilor, mesajul unei generații care s-a lovit de șantaj, de incompetență, de amatorism și, mai
ales, de corupție. Și e normal ca această generație să participe activ la schimbarea pe care au cerut-o în stradă. "Urmează alegerile locale și parlamentare la care ar fi normal să-i vedem pe cei care au demonstrat ceva –care au construit în propria lor viață, pe cei care au generat idei, plus-valoare – ceva
durabil și solid" spune Dan Voiculescu, însă dincolo de disponibilitatea celor care au construit și au demonstrat ceva, baza democrației participative stă în disponibilitatea partidelor de a face loc unor astfel de persoane. De altfel, mulți dintre cei care zilele acestea au demonstrat în stradă, deși își doresc, nu cred într-o schimbare adevărată. "Am văzut în ultimii zece ani cum tinerii tac, ”scârbiţi” şi ”sceptici”, și cum în fruntea lor ajung unii care cred că politica înseamnă să vorbeşti tare, mult şi agresiv, unii dintre ei eșuând moral și managerial cu o constantă de ceas elvețian." Fiecare eșec de care vorbește prof. Voiculescu, nu este doar un eșec al clasei politice, ci un eșec al societății în care trăim,
un eșec al democrației participative.
