Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Odată cu cele mai controversate decizii ale Curţii Constituţionale, apar scandaluri legate de unul dintre judecătorii săi. Astfel, după hotărârea care viza revocarea Codruţei Kovesi din funcţia de procuror-şef al DNA, a apărut disputa legată de durata mandatului lui Petre Lăzăroiu. Controversele publice legate de acţiuni ale judecătorilor constituţionali au început din timpul guvernării PDL când s-a renunţat la cutuma ca membrii CCR desemnaţi de către Parlament (şase din nouă) să fie propuşi algoritmului politic din cele două Camere, printr-un acord nescris dintre partide.
Periodic, câte un magistrat constituţional a fost devenit unor atacuri din partea mediului politic, în funcţie de interesele unuia dintre protagoniştii disputelor care au trebuit soluţionate de către CCR. Lăzăroiu este doar ultimul dintre şir mai lung, iar episodul tinde să devină unul grotesc. Aproape nimeni nu şi-a adus aminte că Lăzăroiu urmează să stea 10 ani la CCR, deşi se stipulează în Constituţie că mandatul este de nouă ani şi nu poate fi prelungit, până când judecătorii nu au analizat conflictul dintre preşedintele Iohannis şi ministrul Justiţiei legat de revocarea lui Kovesi. Tema a fost preluată imediat de Klaus Iohannis. „Chiar Curtea Constituţională s-a pus singură în situaţia să-i fie chestionată respectarea supremaţiei Constituţiei”, clama preşedintele pe 5 iunie, deşi mandatul lui Lăzăroiu la CCR şi cel al lui Kovesi la DNA erau teme complet diferite. Discuţia dintre Lăzăroiu şi consilierul prezidenţial Simina Tănăsescu privind cererea primită de către preşedinte de la un ONG a amplificat confuzia. ONG-ul judecătorului Danileţ neagă că ar fi trimis la Cotroceni o asemenea cerere, iar preşedinţia a precizat că Tănăsescu se afla în concediu când a avut loc discuţia. Pe de altă parte, ipocrizia PSD care acuză presiuni asupra unui judecător este evidentă, în condiţiile în care în 2012 a etichetat ca neconstituţională numirea lui Lăzăroiu de către Traian Băsescu pentru un mandat complet deoarece acesta mai fusese numit o dată, chiar dacă pentru un mandat incomplet. Situaţia a fost menţionată ca motiv al suspendării din funcţie a lui Băsescu în vara anului 2012.
De la referendum la Big Brother
Tradiţia prin care judecătorii CCR au trebuit să plătească oalele sparte de politicieni a început din 2010, când Ştefan Minea şi-a început mandatul sub semnul nelegitimăţii, dar asta din vina celor care l-au propus, anume democrat-liberalii. La votul din plenul Camerei, candidatul PSD, Valer Dorneanu, a obţinut mai multe voturi însă PDL, invocând presupuse neregularităţi în procedura de vot, a determinat reluarea votului. Revoltaţi, parlamentarii opoziţiei de atunci, PNL şi PSD, au blocat procedura de vot formând un lanţ în jurul urnelor de vot, iar unul dintre chiar a furat unul dintre capacele urnelor. În 2015, liderul deputaţilor PSD, Marian Neacşu s-a trezit, la cinci ani distanţă, să ceară în Parlamentului să ancheteze cum a fost numit atunci Minea. Bineînţeles că proiectul a fost lăsat baltă. Credibilitatea lui Minea a avut şi mai mult de suferit din cauza scandalului eratei din 2012, existând chiar şi o plângere penală pe numele său şi a preşedintelui CCR de atunci, Augustin Zegrean, şi el printre cei mai înjuraţi români din acea vreme. Plângerea a fost clasată de procurori în 2015, timp în care judecătorii Curţii s-au perindat pentru audieri pe la Parchet, după ce abia scăpaseră de protestele din faţa sediului din vara fierbinte a anului 2012. Tot în acelaşi an s-a ajuns ca judecătoarea Aspazia Cojocaru să fie ameninţată de un anonim, fapt care a determinat o reacţie solidară din partea colegilor săi. Însă cazul cel mai dramatic a fost al lui Toni Greblă. Deşi anterior membru PSD, Greblă a fost printre judecătorii care au spus „pas” legilor Big Brother promovate atunci cu sârg de către guvernul social-democrat al lui Ponta, pe vremea când PSD nu spumega împotriva „statului paralel”, legi care dădeau serviciilor dezlegare la supraveghere pe scară largă a cetăţenilor. Atunci, directorul SRI, George Maior, şi-a permis să se răţoiască la Curte. „La momentul în care se va întâmpla o catastrofă voi şti spre cine să arăt cu degetul. Este de datoria mea să spun că cineva se joacă cu lucruri foarte mari pe care fie nu le înţelege, fie, dintr-o rea-credinţă, le abordează în acest fel”, spunea Maior în ianuarie 2015, cu două zile înainte să demisioneze. În acel moment, cealaltă jumătate a „binomului” începuse deja urmărirea penală împotriva lui Toni Greblă pentru trafic de influenţă şi constituire de grup infracţional organizat, situaţie care l-a împins pe Greblă să demisioneze din funcţia de judecător al Curţii Constituţionale.
Pe 17 mai, Toni Greblă a fost achitat, în primă instanţă, în dosarul de corupţie în care procurorii i-au pus în cârcă, de-a valma, rochii pe care le-ar fi primit pentru soţie, o fermă de struţie, încălcarea emabargoului faţă de Rusia prin exporturi în Turcia ş.a. Greblă, care deţine şi nedoritul record de a fi primul judecător CCR pus în cătuşe, a acuzat că dosarul său a fost intrumentat ca urmare a opoziţiei sale la legile Big Brother.
Protecţie în plus
După cazul Greblă, PSD a modificat Legea de funcţionare a Curţii astfel încât judecătorii acesteia să beneficieze de imunitate. În varianta finală a legii, un judecător nu poate fi reţinut, arestat sau percheziţionat decât cu aprobarea a două treimi din membrii CCR. În varianta iniţială, se stipula chiar că nici urmărirea penală nu se poate face fără acordul plenului CCR, însă Curtea a apreciat această prevedere ca excesivă.
Petre Lăzăroiu a afirmat că i-au fost ascultate convorbirile telefonice în 2007, într-un dosar care-l viza pe Borbely Laszlo, fără ca până acum să fie informat oficial de acest lucru.
