Discursul preşedintelui Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase

Suntem mulţi, suntem puternici. Mă bucur că ceea ce spun eu în această sală are ecou. Văd aici în această sală astăzi mulţi dintre colegii pe care îi ştiu de 18 ani. Sunt alţii mai tineri care au venit de-a lungul anilor în partid şi astfel reprezentăm cu toţii marea familie a stângii româneşti. Am purtat împreună multe bătălii. Avem multe cicatrici.

“Dragi prieteni,

Suntem mulţi, suntem puternici. Mă bucur că ceea ce spun eu în această sală are ecou. Văd aici în această sală astăzi mulţi dintre colegii pe care îi ştiu de 18 ani. Sunt alţii mai tineri care au venit de-a lungul anilor în partid şi astfel reprezentăm cu toţii marea familie a stângii româneşti. Am purtat împreună multe bătălii. Avem multe cicatrici. Multe dintre bătălii le-am câştigat. Pe altele, din păcate, le-am pierdut. Aşa e în viaţă, aşa e în partid. Politica, aşa cum îmi place încă să spun, este un sport de echipă. Am fost împreună la putere, iar cei mai puternici au rămas alături de noi. Au rămas alături de noi şi în opoziţie. Ştim cu toţii că opoziţia e grea, mai ales atunci când puterea de dreapta te consideră nu un competitor politic, ci un duşman, atunci când eşti hărţuit de procurori, de poliţie, de servicii secrete, de garda de mediu, de diferite gărzi financiare şi de alte feluri. Aşa s-a întâmplat şi în perioada 1997-2000. Unii îşi mai aduc aminte. Aşa s-a întâmplat şi după 2004. Partidul nostru a rezistat pentru că este format din oameni puternici. Forţa noastră stă în ştiinţa de a pune împreună înţelepciunea seniorilor şi nerăbdarea tinerilor, puterea bărbaţilor şi devotamentul femeilor, tradiţia şi inovaţia, nemulţumirea, dar şi speranţa.

Acum a venit momentul în care să arătăm că vrem, ştim şi putem să câştigăm din nou alegerile. Dragi prieteni, ceasul istoriei ne arată că a venit vremea optimismului realist. Alegerile nu sunt dinainte câştigate, dar cu inteligenţă, solidaritate şi multă muncă vom fi din nou învingători. De aceea am încrederea că aici, în această sală, se găsesc viitori parlamentari, viitori miniştri, nu ştiu unde să mă uit. Viitori secretari de stat. În orice caz avem un program de guvernare realist şi ambiţios. Este un program realist şi ambiţios în acelaşi timp. În ciuda criticilor unora dintre competitorii noştri, ştim ce avem de făcut, ştim că putem să continuăm modernizarea României, ştim că putem convinge oamenii, ştim cum să ne mobilizăm militanţii. Am mai făcut acest lucru. Avem experienţă, avem energia şi dorinţa de a câştiga. Esenţa politicii, dragi prieteni, nu este însă să câştigi alegerile, ci să foloseşti puterea în folosul oamenilor. Cheia succesului în politică trece prin alegeri, dar nu se rezumă la ele. Ce a realizat Traian Băsescu dacă a preluat prin fraudă morală preşedinţia şi şi-a adus acoliţii la putere? Scandaluri, dezbinare, haos. Ce se pregăteşte să facă el acum? Să dea, bineînţeles, vina pe alţii. Românii însă, românii s-au săturat de guvernarea prin scandaluri. Cetăţenii au obosit, oamenii s-au îndepărtat şi mai mult de politică. Oamenii s-au săturat de vorbe. Ei ne cheamă să revenim la vechiul nostru loc de muncă prin fapte, la guvernare.

Dragi colegi, succesul unei guvernări depinde în mod esenţial de calitatea oamenilor. Iar PSD-ul este partidul oamenilor competenţi, este forţa care se sprijină pe profesionişti. Forţa sa este dată de profesionalism. Unii poate că nu ne iubesc, dar cei mai mulţi ne respectă pentru eforturile noastre, pentru expertiza oamenilor noştri. Pentru că ei ştiu că am învăţat chiar şi din greşelile pe care le-am făcut într-o perioadă grea pentru România, în care însă am menţinut intacte frontierele ţării într-o Europă cu geometrie variabilă. De aceea, importantă este viziunea pe care o propunem la acest moment complicat de istorie românească şi mondială. Suportul strategic al programului de guvernare, al măsurilor concrete ce vor fi luate în ministere, agenţii, prefecturi sau în Parlament. Fără o viziune, orice putere este oarbă. Guvernarea este haotică, direcţiile sunt neclare, priorităţile nu sunt identificate corect, iar resursele, banii publici sunt consumaţi aiurea. Imediat după revoluţia din decembrie 1989, în prima noastră guvernare, am ştiut care ne sunt obiectivele: construirea instituţiilor democraţiei, transformarea economiei centralizate într-o economie de piaţă. Când am venit la putere la sfârşitul anului 2000, am ştiut foarte clar ce avem de făcut: consolidarea democraţiei şi accelerarea modernizării economiei şi a societăţii pentru a putea intra în UE. În plus, ne-am propus să ne asigurăm securitatea prin aderarea la NATO, şi am reuşit. Ne-am propus să asigurăm stabilitatea politică a ţării, însănătoşirea economiei şi pacea socială. Şi am reuşit. Ne-am propus să îmbunătăţim relaţiile cu vecinii şi să normalizăm relaţiile cu minorităţile etnice din ţară, şi am reuşit. În 2000, când noi am preluat guvernarea, românii nu puteau pleca nicăieri. Până şi bulgarii circulau liberi în Europa atunci. A fost nevoie de un an de eforturi în care noi am luptat pentru ridicarea vizelor pentru că alţii înaintea noastră şi-au bătut joc de acest obiectiv important al românilor.

Dragi prieteni, plecarea la muncă în străinătate a fost o şansă temporară pentru mulţi români. Ar fi trebuit ca proiectele noastre de investiţii să continue. Din păcate, toate s-au oprit în 2004. Dragi colegi, vă rog să îmi permiteţi să vă mulţumesc încă o dată pentru efortul pe care l-am depus împreună în acei ani. Din păcate, acum suntem martorii unui apus de epocă, amurgul capitalismului de dreapta, cel care a dominat gândirea economică în ultimii 30 de ani. Reperele în întreaga lume devin nesigure. Confuzia devine principala primejdie. Criza financiară din America cu repercursiunile sale în întreaga lume arată eşecul capitalismului de dreapta. După căderea sistemului comunist în Europa şi dispariţia Uniunii Sovietice, liberalismul economic a fost acceptat drept filozofie şi credinţă dominantă. Chiar şi social-democraţia s-a impregnat profund de acesta. Acum, dintr-o dată, vedem că reperele conceptuale după care s-a construit societatea capitalistă nu mai sunt atât de puternice. De aceea, va trebui să revizuim toate instrumentele prin care dorim să guvernăm. Vedem că cei care au fost apostolii capitalismului fără reguli sunt de fapt nişte profeţi mincinoşi. Capitalismul de dreapta liberal şi neoconservator este depăşit de istorie. Misiunea noastră este să readucem guvernarea la poziţia ei firească, aceea în care instituţiile au puterea de a nu lăsa sistemele economice să mai intre în criză. Se naşte oare un capitalism de stânga? România are nevoie de stabilitatea unei perioade de guvernare mai lungi bazată pe dezvoltare durabilă şi pe un echilibru responsabil între creşterea economică şi proiectele sociale. Nu putem fi atât de naivi încât să credem că suntem sub un clopot de sticlă şi că nimic nu ne poate atinge. Astfel de naivităţi ale politicienilor sunt scump plătite de către cetăţeni. De aceea eu cred că acum, când dezbatem oferta de guvernare a PSD, nu ne putem limita doar la un cadru strict naţional. America este în schimbare. Europa este în schimbare. Rusia îşi doreşte schimbarea. România nu poate evita schimbarea. Într-un fel ne aflăm în situaţia din 1990, când întreaga lume era în schimbare. De data aceasta însă direcţia transformării nu avantajează dreapta neoconservatoare sau liberală, ci stânga modernă, pragmatică, inclusivă. Trebuie să creăm acele mecanisme şi instituţii în măsură a bloca crizele de pe pieţele financiar-bancare, crize ale căror efecte riscă să fie apoi acoperite din banii tuturor contribuabililor, aşa cum se întâmplă acum în America.

Noi, oamenii politici de stânga, suntem cel mai bine pregătiţi din punct de vedere intelectual şi politic pentru a înţelege schimbările şi pentru a le controla. Pentru că avem obişnuinţa naturală a utilizării instrumentelor de reglementare. Am dovedit-o în timpul guvernărilor anterioare. Să transmitem de aici dreptei româneşti, fie că este vorba de cea populistă din partidul prezidenţial, sau de cea clasică, liberală, că ambele sunt depăşite de vremuri. Că au nevoie să intre la garajul ideologic pentru o reparaţie capitală. Dragi prieteni, este evident falimentul ideilor de dreapta, al ideologiei dreptei, al guvernării dreptei. Problema lor este însă că nu au piese de schimb potrivite, pentru că nu mai există fabrici care să le producă. Uzinele mamă din occident sunt ele însele în faliment. Dreapta are nevoie de o schimbare generală a softului, a tezelor şi a instrumentelor sale. Abia după ce vor înţelege modul în care funcţionează motorul capitalismului pot pretinde să participe din nou la guvernarea ţării. De altfel, supravieţuirea Guvernului de dreapta în ultimii doi ani în România s-a datorat faptului că au folosit claxonul ca să anunţe că o iau la dreapta. În realitate luând-o la stânga. Este adevărat, şi sub presiunea noastră pe care am utilizat-o pentru a salva de la dezastru pensionarii şi pe cei mai necăjiţi. Şi chiar şi după creşterea de la 1 octombrie, punctul de pensie de abia a ajuns înapoi la nivelul din 2004. Vedem, dragi prieteni, acum în lume în contextul crizei economice, cum toată lumea se întoarce la stat pentru sprijin şi intervenţie. Nu ştiu dacă vorbim de un eşec al capitalismului de dreapta, nu ştiu dacă este nevoie de alte modele superideologice. Dar este clar că este nevoie de existenţa unui stat puternic, un stat care să-i ajute pe cei săraci, pe cei singuri, pe cei izolaţi. Un stat care să intervină atunci când mediul privat nu se descurcă. Un stat care să dea ajutoare sociale şi care să creeze o plasă de siguranţă pentru clasa mijlocie şi pentru clasa de jos.

Acum mulţi politicieni îşi descoperă viziuni de stânga. Diferenţa dintre noi şi ei este aceea că noi am crezut mereu în această viziune. Noi am fost mereu de stânga, spre deosebire de liderii dreptei care au pendulat mereu între curente şi doctrini. Sunteţi foarte surprinşi că nu v-am vorbit astăzi despre eterna soluţie imorală din România, Traian Băsescu. Pentru o dată voi fi de acord cu el, atunci când vorbeşte despre deficitul de democraţie din ţara noastră. Spre deosebire de el, eu cred însă că acest lucru se datorează încercărilor de a transforma România într-un stat poliţienesc. Nu trebuie să permitem acest lucru. Aşa cum nu trebuie să permitem ca partenerii noştri occidentali să fie luaţi prizonieri în operaţiuni murdare de politică internă. Dragi colegi, vom câştiga aceste alegeri dacă vom fi serioşi, dacă vom fi solidari, dacă vom fi o echipă. Doamnelor şi domnilor, în 1990 a intrat în ministerul de Externe. În 1996 a devenit ambasadorul României în America. În anul 2000 a devenit un strălucit ministru de Externe în Guvernul pe care l-am condus. În anul 2005 a câştigat preşedinţia partidului. Numele lui este Mircea Geoană şi este candidatul nostru şi al PC pentru funcţia de prim ministru. Mircea, ai încrederea şi sprijinul partidului.” (Monitoring Media)