Emil Constantinescu: "Regimul Băsescu - parodie dămboviţeană a regimului Putin"

Regimul Băsescu este o parodie dămboviţeană a regimului Putin, actualul şef al statului fiind controlat de serviciile secrete, care doresc să dirijeze economic şi politic Romănia, a spus fostul preşedinte Emil Constantinescu intr-un interviu acordat Mediafax.


Potrivit lui Constantinescu, preşedintele Traian Băsescu, care evoluează "ca un bufon politic" şi a cărui imagine de forţă este "un bluff", este controlat de serviciile secrete şi incearcă să işi consolideze puterea personală in detrimentul instituţiilor democratice, tendinţă care, susţine fostul şef al statului, este vizibilă şi la Putin.

Emil Constantinescu consideră, de asemenea, că preşedintele PSD Mircea Geoană, un "personaj care are două jumătăţi de creier care nu comunică intre ele", a dat dovadă de prostie cănd a lansat ideea moţiunii de cenzură. In opinia fostului şef al statului, colegiului CNSAS este la acest moment, "o colecţie penibilă de persoane manipulabile politic, care s-au compromis in afacerea dosarului Băsescu".

• Reporter: Suntem la nouă luni de la intrarea in UE. Cum caracterizaţi funcţionarea politică şi instituţională a Romăniei? Democraţia s-a consolidat sau assistăm la interferenţe ale politicului in funcţionarea instituţiilor, mă refer inclusiv la Justiţie, avănd in vedere că Preşedinţiei i s-a cerut de către DNA aprobarea pentru inceperea urmăririi penale in cazul foştilor demnitari Adrian Năstase şi Miron Mitrea? Consideraţi că este vorba de presiune politică sau că, in cazul acestora, este vorba de cursul firesc al justiţiei?

Emil Constantinescu: Suntem deja la nouă luni de la integrarea de facto in UE şi, deşi ne-am fi aşteptat in acest timp ca Romănia să cunoască o evoluţie instituţională şi politică in sensul adaptării la exigentţele europene pentru care am primit un permis de intrare, constatăm, după părerea mea, o evoluţie in sens invers, o tentativeă de depărtare de ceea ce inseamnă sistemul politic, administrative şi juridic european. Dacă am incerca să ieşim de sub tirania evenimentelor zilnice care bulversează opinia publică şi să punem cap la cap o serie de evenimente disparate - precum reluarea show-ului mediatic de pe treptele DNA şi moţiunea de cenzură - şi să le punem in ecuaţie cu o serie de evenimente care s-au petrecut in Rusia, intre care cel mai recent numirea lui Victor Zubkov ca premier inaintea unor alegeri anticipate propuse de către preşedintele Vladimir Putin, vom inţelege că sensul evenimentelor in Romănia este contrar celui aşteptat prin integrarea Europeană şi că, de fapt, el este dirijat inspre modelul regimului Putin din Rusia. Desigur, este vorba doar de o caricatură dămboviţeană a regimului Putin, atăt in ceea ce priveşte instituţiile, căt şi personajele implicate. Care sunt argumentele pe care imi bazez această susţinere? In primul rănd, incercarea de consolidare a puterii personale in detrimentul instituţiilor democratice. Putem observa tendinţa celor doi preşedinţi, Vladimir Putin şi Traian Băsescu, de a numi in funcţii cheie persoane total subordonate şi uşor de manipulat. Preşedintele Putin l-a desemnat in urmă cu căteva zile premier pe Victor Zubkov, fostul şef al Oficiului pentru spălarea banilor, iar anterior a numit viceprim-miniştri alte persoane nesemnificative, ca Serghei Ivanov şi Dimitri Medvedev. Pe de altă parte, preşedintele Băsescu a incercat de mai multe ori să-l instaleze pe Stolojan prim-ministru, un personaj despre care ne dăm seama că ar fi reacţionat la fel la ordinele Cotroceniului ca şi premierul demisionar Fradkov. Şi preşedintele Băsescu a numit in posturi cheie persoane a căror competenţă şi experienţă profesională nu justificau acest lucru, cum ar fi Claudiu Săftoiu la SIE, George Maior la SRI, Laura Codruţa Kovesi procuror general şi Daniel Morar in funcţia de procuror şef la DNA. In esenţă, vedem o incercare permanentă de subordonare totală a Executivului, reuşită in cazul preşedintelui Putin şi nereuşită, deocamdată, in cazul preşedintelui Băsescu. Această nereuşită contrapune, de fapt, imaginea de continuă instabilitate politică din Romănia cu cea de stabilitate totală din Rusia. Pe de altă parte, putem observa că atăt preşedintele Putin căt şi preşedinteleBăsescu s-au aflat in permanent conflict cu puterea legislativă. Băsescu incearcă, de la inceputul mandatului său, declanşarea unor alegeri anticipate care să-i asigure majoritatea absolută in Parlament. Deocamdată nu a reuşit. Putin insă a reuşit din prima lună a numirii sale in funcţie o reformă prin care a fost schimbat modul de alegere a reprezentanţilor in Camera Superioară a Parlamentului, Consiliul Federaţiei Ruse, ceea ce i-a permis ca in locul vechilor senatori să-şi introducă reprezentanţi fideli ai Kremlinului. In ceea ce priveşte Duma de Stat, Camera inferioară a Parlamentului, echivalentă Camerei Deputaţilor de la noi, aceasta este in prezent dominată de susţinătorii preşedintelui Putin, iar acesta incearcă să-şi intărească dominaţia asupra Parlamentului.

Prin decret prezidenţial, preşedintele Putin a decis recent ca la 2 decembrie 2007 să aibă loc alegeri pentru Duma de Stat, in condiţiile in care partidul său, Rusia Unită, este creditat in sondaje cu 45-52% iar partidul Rusia Dreaptă - atenţie, de aşa zisă orientare de dreapta! - o altă formaţiune apropiată preşedintelui Putin, este creditată cu 10%. Este foarte uşor acum să observăm similitudinea cu incercările preşedintelui Băsescu de a relua alegerile anticipate, in condiţiile in care PD este creditat cu 40-45% iar PNG cu 9-10%.

O altă semnificativă paralelă se poate face intre ceea ce putem numi "oligarhii buni vs. oligarhii răi". Chiar şi termenul, consolidat in Rusia şi preluat de Traian Băsescu, ne arată că atăt acesta, căt şi Vladimir Putin incearcă să-şi consolideze puterea atacănd oamenii de afaceri care nu le sunt parteneri sau subordonaţi. Atăt preşedintele Băsescu, căt şi preşedintele Putin ii identifică in faţa opiniei publice ca fiind oligarhi, pentru a trezi in mod populist o reacţie impotriva lor. După cum ştim, preşedintele Putin a determinat arestarea lui Mihail Hodorkovski, exilarea lui Boris Berezovski, a lui Vladimir Gusinski şi a unei serii de oligarhi care nu au acceptat să intre in grupul de la Kremlin. Ne amintim că şi preşedintele Băsescu a determinat anchetarea şi arestarea lui Dinu Patriciu şi, aşa cum spuneaţi, recent, incearcă să preseze asupra unor adversari politici.

• Deci nu credeţi că in cazul lui Adrian Năstase şi al lui Miron Mitrea este vorba de cursul firesc al Justiţiei, ci susţineţi că in spate se ascund presiuni politice?

Emil Constantinescu: Cursul firesc al justiţiei ar fi urmat dacă imediat după obţinerea puterii s-ar fi lucrat serios la aceste dosare. Cunosc foarte bine cum merg lucrurile: intr-o situaţie in care nu existau legi, nu existau instituţii specializate de tipul DNA, am reuşit - prin criticatul CNAICCO - ca in termen de un an de zile să fie cercetaţi, anchetaţi şi trimişi in judecată o serie de capi ai mafiilor din perioada precedentă, 1990-1996, in doi ani de zile fiind deja condamnaţi la pedepse grele cu inchisoare, de 10-15 ani.

In acelaşi timp, este vorba numai de adversarii preşedintelui Băsescu: uneori folosind interpuşi, chiar exploatănd in orb zona politică, sunt vizibile atacurile fără acoperire faptică urmărind compromiterea premierului Tăriceanu şi ameninţarea unor oameni din zona partidului de guvernămănt. Niciodată, din zona oamenilor cu dosare grele, asociaţi ai lui Traian Băsescu! Aşa cum am mai spus, Justiţia in Romănia este pentru mine o mascaradă, atăt timp căt dosarul in care insuşi preşedintele Băsescu este inculpat penal, in baza unor dovezi indubitabile, anchetat cu aprobarea Comisiei Prezidenţiale, trimis in judecată la Curtea Supremă, cu dosarul returnat la DNA, unde de doi ani de zile este blocat in mod nejustificat.

Deci, in Romănia nu avem Justiţie! In Romănia avem un instrument politic deghizat in Justiţie. Şi un şef al DNA care declară cu nonşalanţă la posturile de televiziune că vorbeşte la telefon cu preşedintele Băsescu despre dosarul in care acesta este inculpat.

Atăt preşedintele Băsescu, căt şi preşedintele Putin au folosit impotriva adversarilor lor politici sau din mediul de afaceri procurori obedienţi, justificăndu-şi acţiunile drept luptă impotriva corupţiei. Dar asta este vizibil legată de protejarea oamenilor de afaceri apropiaţi lor. In cazul lui Putin, Oleg Deripraska, Roman Abramovici, Dimitri Medvedev, in cazul lui Băsescu, grupul Golden Blitz, grupul Bittner, Udrea, Cocoş, Căşuneanu, care au grave neregularităţi.

Şi nu in ultimul rănd, este frapant cum, la fel ca şi preşedintele Putin, preşedintele Băsescu a atacat unul dintre competitorii mari de pe piaţa petrolului, Rompetrolul de pildă, favorizănd un altul, RAFO, in condiţiile in care RAFO reprezenta direct capital rusesc, in timp ce Rompetrolul reprezenta capital american. Dar, prin manipularea opiniei publice de către ofiţeri acoperiţi din presă, lucrurile au fost prezentate exact invers.

O altă trăsătură care-i leagă pe preşedinţii Putin şi Băsescu este conflictul cu presa independentă şi tendinţa de subordonare totală a acesteia. Preşedintele rus şi-a impus controlul in primul rănd asupra televiziunilor independente şi, pentru cei care au uitat, să ne amintim cazul NTV-ului. Imediat după alegerile din 2004, preşedintele Băsescu s-a lansat in atacuri extrem de dure la adresa ziariştilor, a trusturilor de presă, a patronilor acestora, incercănd să-i subordoneze, să-i anuleze, şi, in mare măsură să anihileze presa de investigaţie şi să o inlocuiască cu o presă pe surse, care foloseşte informaţii confidenţiale transmise prin ofiţerii acoperiţi din presă. La limita absurdului, prezenţa acestora in presa din Romănia a fost, printr-un act incalificabil de incompetenţă, recunoscută de purtătorul de cuvănt şi chiar de directorul SRI.

In fine, o paralelă poate mai puţin evidentă pentru unii este cea care priveşte folosirea intelectualilor pentru manipularea opiniei publice. A căror intelectuali? Tocmai a intelectualilor care şi-au cucerit un prestigiu naţional şi internaţional ca figuri anticomuniste şi democratice. Imi amintesc din convorbirile pe care le-am avut in Occident căt de greu le era celor de acolo să inţeleagă cum o serie din vărfurile intelectualităţii liberale pro-occidentale de la inceputul anilor ’90 din Rusia, Gleb Pavlovski, Marat Ghelman, Serghei Markov, Serghei Markarov au devenit susţinătorii fervenţi ai regimului Putin.

Cel mai mare şoc s-a produs acum căteva luni cănd Alexandr Soljeniţăn, simbolul disidenţei ruse şi un idol personal, trebuie să recunosc, a publicat in cotidianul german "Der Spigel" o apologie a actualului preşedinte rus. Sigur, plecănd pe filonul naţionalist al modului in care Putin a reuşit să readucă grandoarea Rusiei, inlocuind haosul şi situaţia resimţită ca umilitoare din timpul regimului Elţin.

• Acelaşi lucru se intămplă, să zicem, la noi cu Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi Horia Roman Patapievici?

Emil Constantinescu: Acelaşi lucru, sigur că da, cu intelectuali - Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Mircea Dinescu... poate şi Mircea Dinescu. Sper că nu va urma şi Mircea Cărtărescu. In Romănia nu este vorba in niciun caz de grandoare, ci de o caricatură dămboviţeană şi de un preşedinte care evoluează in maniera unui bufon politic.

Din fericire, putem găsi şi o similitudine pozitivă. Dacă in cazul Rusiei se pot menţiona căţiva lideri de opinie care au rezistat pactului cu puterea lui Putin, ca Gari Kasparov, Vladimir Bucovski, şi in Romănia există căţiva lideri de opinie - e drept, puţini - care se manifestă critic la adresa preşedintelui Băsescu, precum Doina Cornea, Marius Oprea, Renate Weber sau Zoe Petre, dar numărul lor este limitat, iar comunicarea lor cu opinia publică este deseori blocată.

Un alt element care mi se pare frapant este manipularea şi folosirea tinerei generaţii. In Rusia, din nou, acest lucru se petrece intr-un mod foarte evident, fanatizarea tinerilor fiind un element caracteristic al regimului Putin, ca să nu amintesc decăt de organizaţia "Ai noştri", finanţată de Guvern şi mai ales de mari companii de stat in frunte cu Gazprom. Caracteristic pentru această organizaţie este repetarea perseverentă a citatelor din Putin, un nou tip de cult al personalităţii, dar mai ales modul in care aceşti tineri sunt folosiţi impotriva Opoziţiei. Toate intervenţiile de tipul organizaţiei "Ai noştri"" reprezintă denunţarea in termeni foarte duri, folosind adesea invective, a adversarilor lui Putin. Sau glume obscene despre Kasparov sau Casianov.

Din nefericire, şi in jurul preşedintelui Băsescu s-a constituit un astfel de grup de tineri fanatizaţi pe care putem să-i observăm nu atăt in stradă, căt pe forumurile de pe internet. Putem vedea cum şi in cazuri limită, precum afirmaţiile "ţigancă impuţită" sau cele referitoare la "armenii răi", acţiunile preşedintelui sunt susţinute cu entuziasm. Orice aberaţie rostită de preşedinte este prezentată şi susţinută in acest fel. Dar, mai ales, orice critică, oricăt de argumentată şi indreptăţită la adresa lui Traian Băsescu este urmată de atacuri suburbane şi violente la adresa autorului, pe internet.

• Cine e responsabil pentru toate acestea? Cum se pot intămpla?

Emil Constantinescu: Pentru mine este foarte clar: serviciile de informaţii. Preşedintele Putin, fostul şef al FSB-ului (succesorul KGB), şi-a consolidat puterea folosind generaţia tănără din serviciile secrete. Preşedintele Băsescu a incercat şi el să consolideze puterea serviciilor secrete promovănd un pachet de legi ale siguranţei naţionale care dădea acestora puteri discreţionare. Eu am luat atitudine public, incă din primul moment, pentru că am recunoscut frază cu frază şi literă cu literă documentele provenite de la serviciile secrete care imi fuseseră prezentate şi mie şi pe care le-am respins de la bun inceput tocmai pentru că am văzut in ele o posibilitate a preşedintelui de a controla subteran societatea.

Dimpotrivă, preşedintele Băsescu şi-a făcut din promovarea proiectelor serviciilor secrete un ţel important. Eu văd aici cheia conflictului politic actual. O mare parte a discuţiilor din presă abordează aspecte periferice şi nesemnificative. Criza politică, provocată de retragerea PD-ului din Guvern, care a tărăt Romănia in actuala confuzie politică de aici pleacă. Faptul că Marius Oprea, consilier al primului-ministru pentru siguranţă naţională şi ordine publică, şi alţi lideri liberali s-au opus puterilor discreţionare acordate prin lege serviciilor secrete au generat conflictul. Aici este problema. Intre punctul de vedere al preşedintelui Băsescu şi cel al liberalilor in legătură cu rolul pe care trebuie să-l joace serviciile secrete in stat. Şi nu este vorba numai de serviciile secrete, ci şi de alte instituţii ale statului, pe care preşedintele Băsescu incearcă să le conducă prin agenţii acoperiţi, plasaţi in aceste instituţii.

De altfel, preşedintele Băsescu şi-a inceput cariera prezidenţială lăudănd - intr-o manieră, aş spune, deşănţată - activitatea structurilor de forţă: serviciile secrete, Ministerul de Interne, Armata, Procuratura. In acelaşi timp, acelaşi preşedinte, intr-o ţară considerată democratică, atacă permanent instituţiile democratice: Parlament, Guvern, judecători. Să ne amintim că preşedintele Putin intenţionează acum să creeze un Consiliu Naţional de Securitate, pe care preşedintele Băsescu l-a realizat deja prin infiinţarea Comunităţii Naţionale de Informaţii, pe care şi-a subordonat-o personal.


Păna la urmă cine controlează pe cine: preşedintele controlează serviciile, serviciile il controlează pe preşedinte...?
Emil Constantinescu: Este o intrebare cheie. Punctul meu de vedere este foarte ferm: serviciile il controlează pe preşedinte...

• ...mă refer la preşedintele Băsescu...

Emil Constantinescu: Exact. De fapt, imaginea de forţă a preşedintelui Băsescu este un bluff. Preşedintele Băsescu este o simplă paiaţă in măna serviciilor secrete şi a fost ales pentru că poate să fie total manipulat. Aici apare deosebirea dintre modelul rusesc şi cel romănesc, diferenţa dintre original şi caricatură, caricatura derizorie. Preşedintele Putin controlează ferm noua generaţie a serviciilor secrete, este un personaj cu adevărat dur, neimplicat personal in corupţie şi folosind resursele financiare pentru consolidarea puterii. Această atitudine o putem regăsi in Romănia doar la preşedintele Ion Iliescu, o persoană care a fost interesată exclusiv de putere, nu de banii asociaţi puterii.

După părerea mea şi preşedintele Putin şi preşedintele Băsescu au fost aleşi de grupul nou, grupul tănăr, de viitor, din servicii, dar modul in care au evoluat după aceea şi raportul lor cu cei care i-au ales este complet diferit. Similitudini ce ţin de suprafaţă există. Şi preşedintele Băsescu şi preşedintele Putin au aproximativ aceeaşi vărstă. Traian Băsescu e născut in noiembrie 1951, Vladimir Putin in octombrie 1952. Amăndoi au activat in structuri de tip militar: Vladimir Putin in KGB, Traian Băsescu in Marină. Amăndoi au lucrat şi au locuit in străinătate in perioada comunistă: Vladimir Putin la Oficiul Rusesc de Informaţii pentru statele occidentale din RDG, Traian Băsescu la Agenţia NAVROM din Anvers, amăndoi avănd de foarte tineri legături cu serviciile secrete comuniste.

Vladimir Putin a aplicat pentru a intra in KGB la 17 ani, Traian Băsescu a colaborat cu Securitatea incă din perioada studenţiei. Numai că - aici apar şi diferenţele - Vladimir Putin de la inceput s-a integrat ca ofiţer, Traian Băsescu a parcurs toată calea de la informator in perioada studenţiei, colaborator in perioada activităţii in Marină, pentru a ajunge apoi in fruntea serviciului de la Anvers, deci a trecut printr-o postură pe care ofiţerii adevăraţi o dispreţuiesc şi care poate fi folosită oricănd.


Cum susţineţi toate acestea? Pănă la urmă un dosar nu a apărut...
Emil Constantinescu: Dosarul nu a apărut pentru că a fost distrus, a apărut procesul-verbal de distrugere. Este vorba despre interpretarea avansată de colegiul CNSAS, o colecţie penibilă de persoane manipulabile politic, care s-au compromis incă o dată in afacerea dosarului Băsescu, invocănd sintagma nefericită "Securitatea ca poliţie politică". Au invocat că nu au găsit persoane care au fost lezate de informaţiile pe care, in calitate de informator sau colaborator, le-ar fi dat preşedintele Băsescu, inducănd in eroare opinia publică. S-a folosit pentru intoxicarea opiniei publice o metodă binecunoscută Serviciilor secrete: inecarea peştelui in apă. Au fost aruncate in presă informaţii privind persoane cu colaborare minoră, de la Mona Muscă pănă la ceea ce se intămplă in prezent cu dosarele clericilor.

Toate pentru a distrage atenţia de la lunga şi penibila carieră in Securitatea comunistă a lui Traian Băsescu. Deci şi aici este vorba de diferenţa dintre un autentic ofiţer şi o persoană total şantajabilă, inclusiv prin procesul verbal de distrugere a dosarului de securitate care, in urma intervenţiei mele, se găseşte, ca şi actele privind toată colaborarea lui Băsescu din timpul securităţii, la CNSAS cu apostila "conforme cu originalul" a directorului SRI şi ştampila acestei instituţii.


Credeţi că Băsescu il copiază pe Putin sau amăndoi la un moment dat au fost aleşi de o structură transnaţională?
Emil Constantinescu: In general nu sunt adeptul teoriei conspiraţiilor acolo unde nu am fapte. Imi este greu să vorbesc de o structură transnaţională. Ca preşedinte, am putut cunoaşte structuri naţionale şi transnaţionale de informaţii de pe poziţia unei persoane care nu a putut fi nici şantajată, nici cumpărată, nici folosită. Pot recunoaşte scenarii inteligente adecvate unui anume context. In cazul Rusiei, problema care trebuia rezolvată era sentimentul de frustrare al intregii naţiuni in faţa pierderii prestigiului de superputere a Rusiei şi a haosului intern. Acolo era nevoie de o personalitate dură şi sobră, fără vicii vizibile. Preşedintele Putin, după cum ştim, nu bea, nu fumează, nu glumeşte. In cazul Romăniei, mai intăi s-a ridiculizat ipostaza unui preşedinte sobru şi demn şi apoi s-a promovat o imagine care corespundea unui trend inoculat populaţiei: un preşedinte "ca noi". Un personaj care bea, fumează, dansează in localuri, hăhăie şi foloseşte un limbaj colorat putea mai degrabă să fie pe placul votanţilor.

• In Romănia, care ar fi scopul final?

Emil Constantinescu: Scopul final este menţinerea puterii economice in măinile unui grup de interese controlat de serviciile secrete, folosind instituţiile statului şi manipulănd electoratul pentru a se da senzaţia unei alegeri democratice. Aceasta este schema. De aceea a fost ales in acord cu mentalul şi imaginarul colectiv Vladimir Putin pentru Rusia şi Traian Băsescu pentru Romănia. Adaptaţi la un anume tip de psihologie individuală şi colectivă.

Cu aceasta vreau să pun punctul pe "i" in ceea ce priveşte modul in care noua generaţie din serviciile secrete intenţionează in acest moment să conducă total Romănia păstrănd formal aspectul unei democraţii consolidate şi a unei economii de piaţă funcţionale. Această generaţie, in Romănia, nu o cunoaştem ca nume, dar putem s-o identificăm privind grupările beneficiare. Putem inţelege creşterea aiuritoare in sondaje a PD, o structură desprinsă din FSN-ul originar, ca şi PSD-ul, la fel creată in jurul nomenclaturii comuniste, cu o diferenţă de generaţii intre PCR şi UTC, cu structuri oligarhice locale perfect similare şi care continuă să funcţioneze impreună in timp, precum şi prăbuşirea in intenţiile de vot din sondaje a PSD.

După părerea mea, declanşatorul puţin observat in acel moment a fost fuziunea dintre partidul lui Virgil Măgureanu şi PD. Gruparea lui Măgureanu nu a adus niciun fel de intenţii de vot, nici nu exista practic din acest punct de vedere şi nici substanţiale resurse financiare. Dar a adus structuri din reţeaua paralelă creată din foşti ofiţeri de securitate chiar in timpul mandatului meu, după indepărtarea lui Măgureanu de la conducerea SRI. Ulterior, am asistat, imediat după alegeri, la o mică punere in scenă, in care fostul şef al SIE şi consilier prezidenţial al preşedintelui Iliescu in ’90-’96 şi in 2000-2004, Ioan Talpeş, a făcut o tentativă publică de a-şi oferi serviciile preşedintelui Băsescu, care a fost respinsă. O respingere formală, după cum aveam să vedem mai tărziu, tocmai pentru a-i da timp lui Ioan Talpeş să creeze o structură politică, democrat-creştină şi populară, care avea să-l sprijine activ in timpul referendumului pe Traian Băsescu şi care va primi mulţumirile publice ale acestuia.

De fapt, in afara acestui spectacol care s-a jucat pe scena publică, ceea ce a contat in realitate a fost aducerea unor structuri SIE in sprijinul lui Traian Băsescu şi al PD-ului. Ulterior, s-a produs, puţin observată, odată cu plecarea generalului Ardelean din funcţie, migrarea către zona PD-ului a celei mai nocive structuri secrte din Romănia, aceea a fostelor servicii "doi şi un sfert". Aceasta a acţionat la nivelul unor reţele de informatori, de la baza societăţii. Această reţea s-a implicat nociv in timpul revoluţiei, al mineriadelor şi in campanii electorale.

Acţiunea serviciilor secrete este in mod periculos completată de acţiunile DNA, care a se comportă de multe ori ca o armă politică a lui Traian Băsescu şi a PD. Dacă acceptăm acest scenariu, care pentru mine este fundamentat, putem să inţelegem şi alte fenomene care aparent sunt de neinţeles, printre care, preluarea de către preşedintele Băsescu a luptei impotriva structurilor comuniste şi ale fostei Securităţi.

• Aţi incadra aici şi faptul că preşedintele a condamnat comunismul?

Emil Constantinescu: Absolut. In acest moment, noua generaţie din serviciile secrete doreşte să se debaraseze, prin manipularea opiniei publice, de reprezentanţii structurilor vechi, care nu le mai sunt utili. La 18 ani de la Revoluţie, foştii informatori şi colaboratori, ajunşi unii decrepiţi, nu mai sunt necesari in lupta politică şi sunt eliminaţi prin scenariul deconspirării cu voie de la preşedintele Băsescu.

• Şi totuşi, a fost un gest aşteptat de populaţie...

Emil Constantinescu: Nu, a fost o mascaradă, prin care a fost manipulat electoratul de centru dreapta de acelaşi Traian Băsescu care s-a opus, in timpul mandatului meu, deconspirării Securităţii. S-a opus condamnării comunismului iar apoi, brusc, şi-a schimbat opinia. De ce? Pentru că in acest moment tănăra generaţie doreşte să scape, nu numai de foştii informatori şi colaboratori, dar şi de foştii ofiţeri de Securitate şi in timp vom afla şi numele foştilor ofiţeri şi generali de Securitate, pe măsură ce devin inutili.
Preşedintele Băsescu este un simplu instrument, uşor manipulabil din cauza defectelor sale, dar care nu poate fi schimbat datorită calităţilor sale mediatice. In momentul in care ar apărea un alt personaj capabil să capteze interesul opiniei publice şi să transforme acest interes in voturi, Traian Băsescu ar fi inlăturat cu aceeaşi viteză cu care Stolojan, de pildă, a fost schimbat printr-o simplă scenetă jucată la televizor.


V-aţi referit la un moment dat la intelectualii care susţin public poziţiile preşedintelui Băsescu. Ce credeţi că ii determină pe aceştia? Au ei un interes al lor, sau sunt pur şi simplu manipulaţi sau, intr-un fel sau altul, şantajaţi?
Emil Constantinescu: Am trăit toată viaţa in lumea elitelor intelectuale şi ii cunosc. Elitele intelectuale sunt reprezentate prin individualităţi şi pentru atitudinea lor nu poate fi găsită o explicaţie unică. Totuşi, prima lor caracteristică, la noi sau aiurea, este orgoliul nemăsurat. Nu pot fi manipulaţi in parametrii in care sunt manipulate masele, tocmai pentru că sunt elite.

Orgoliul este o ţintă sigură. In rest, este vorba de un complex de individualităţi in care fiecare poate fi atras şi utilizat intr-un alt mod. Nu pot să nu observ că Romănia a produs, in maniera teatrului absurd pe care-l practică intelectualitatea romănească prin tradiţie, la nivelul anului 2007, intr-un cadru european, o corală omagială Traian Băsescu care n-are in istoria Romăniei decăt două precedente: grupul omagial al lui Nicolae Ceauşescu şi al lui Carol al II-lea. Şi intr-un caz şi in altul, intelectuali de valoare au depăşit cu mult limitele registrului critic in care se manifestă adevăraţii intelectuali.

• V-au dezamăgit...

Emil Constantinescu: Dezamăgit este puţin spus. După părerea mea, trebuie ca incă de acum să li se pună in faţă responsabilitatea pe care o au pentru dezastrul moral, nu al clasei politice, ci al societăţii civile. Cum s-a ajuns la compromiterea morală a unor lideri de opinie? Imaginaţia nu este calitatea serviciilor secrete: modelul in care s-a creat camarilla intelectuală a lui Traian Băsescu este similar cu cel al lui Ceauşescu. Binomul Liiceanu-Onaca la sediul de campanie a lui Traian Băsescu pregătind slogane şi mititei este, poate, o culme a ridicolului. In mod normal, in asemenea medii, ridicolul ucide. Se pare că nu şi la noi.

Revenind in registru serios, am să mă refer la un exemplu care ne arată că grupurile care au pretenţia absurdă de a reprezenta toată intelectualitatea romănească nu s-au creat spontan, ci au fost pregătite. In perioada post-decembristă, atăt modelul aristocraţiei de sănge, căt şi al meritocraţiei a fost focalizat pe Dan Amedeo Lăzărescu şi Constantin Bălăceanu Stolnici, prezentaţi ca ultimii boieri autentici, ca oameni de mare cultură, ceea ce chiar şi erau. Deci nu ni s-a prezentat un fals, ci o realitate. Numai că ceea ce nu ştiam noi era că ei sunt manipulaţi, iar atunci cănd au incercat să acţioneze in afara indicaţiilor, au fost imediat sancţionaţi public. După ce Valeriu Stoica a incheiat cu Adrian Năstase, in primăvara anului 2000, pactul de cooperare post-alegeri intre PNL şi PSD, garanţia pe care Adrian Năstase i-a cerut-o lui Valeriu Stoica a fost aducerea in PNL a lui Theodor Stolojan in postura de lider şi candidat.

Reprezentarea unui partid istoric şi anticomunist de către o persoană construită in sănul Securităţii, nomenclaturii comuniste şi in slujba preşedintelui Ion Iliescu părea un nonsens. Aceasta insă a fost salvarea politică a PNL-ului. Dan Amedeo Lăzărescu, care se afla in fruntea Colegiului PNL, a demisionat in semn de protest. După căteva zile, dosarul lui murdar de securitate a fost livrat opiniei publice intr-o manieră distrugătoare, exploatarea in orb a frustrării ziariştilor şi propriul său orgoliu au dus la compromiterea totală a acestui personaj. In anul 2007, cănd Constantin Bălăceanu Stolnici nu l-a urmat pe Theodor Stolojan in PLD, a apărut imediat şi dosarul său, livrat pe surse presei. Putem inţelege cum sunt folosite diferite persoane, nu pentru susţinere, ci pentru atacarea adversarilor. Şi, de asemenea, cum cei care nu mai răspund comenzilor sunt distruşi public.

• Haideţi să revenim in actualitatea politică. Cum credeţi că se va finaliza subiectul legat de moţiunea de cenzură iniţiată de PSD? Va fi acest partid in stare să o ducă pănă la capăt, să o impună in Parlament? Sau credeţi că se vor inţelege cu liberalii şi va fi depăşit momentul?

Emil Constantinescu: Problema creată de moţiunea de cenzură a PSD ne arată că ceea ce considerăm ticăloşie este, de multe ori, simplă prostie. Prostia este mai periculoasă decăt ticăloşia, pentru că dacă ticăloşia de cele mai multe ori urmează o linie logică şi poate fi contracarată, prostia, fiind lipsită de logică şi de sens, poate să ducă la efecte distrugătoare. Pentru toţi.

• De ce ziceţi că e prostie?

Emil Constantinescu: Pentru că pare iniţiativa unui personaj care găndeşte cu două jumătăţi de creier care nu comunică intre ele: o jumătate care găndeşte in tradiţia romănească şi alta in tradiţia americană. Modelul romănesc şi modelul american pe care l-a cunoscut in cei cinci ani pe care i-a petrecut in Statele Unite.

• Vă referiţi la Mircea Geoană?

Emil Constantinescu: Mă refer la Mircea Geoană, in care acestea (cele două jumătăţi de creier, n.r.) nu se intrepătrund deloc şi astfel asistăm la o iniţiativă care este catastrofală pentru partidul pe care il conduce şi, culmea, chiar pentru el insuşi. Dacă ar fi existat un minimum de inteligenţă, s-ar fi autoprotejat cel puţin.

• Pănă la urmă va trece această moţiune? Ce viitor va avea, va fi votată?

Emil Constantinescu: Experienţa şi cunoaşterea politicii occidentale şi romăneşti pe o perioadă indelungată mi-au permis de multe ori să dau pronosticuri care, după cum cred că aţi observat şi dumneavoastră, s-au indeplinit pănă la nivel de amănunte. De data aceasta nu mă pot pronunţa pentru că nu pot să identific niciun element raţional şi, aşa cum spuneam, prostia este periculoasă pentru toţi.

• Indiferent de această moţiune, anul viitor sunt alegeri locale, generale...

Emil Constantinescu: Nu este indiferent. Această moţiune are un caracter de iresponsabilitate pentru că bulversează şi mai grav, dacă se mai putea acest lucru, sistemul politic şi nu permite o minimă adecvare la sistemul democratic european.

• Cine credeţi că va căştiga alegerile din 2008? Ce nou guvern credeţi că se va forma după alegerile din 2008?

Emil Constantinescu: Nu vă pot spune ce cred, vă pot spune ce sper. Sper că in ultimul moment, opinia publică se va trezi, sper că zona elitelor intelectuale va fi capabilă să iasă de sub influenţa grupului slugarnic şi nociv pro-prezidenţial şi să construiască un proiect pentru Romănia.

• Dar pe de altă parte Traian Băsescu e in frunte, e in top, indiscutabil PD-ul a crescut foarte mult, Gigi Becali la fel şi partidul lui...

Emil Constantinescu: Da, mutaţiile se fac rapid. Nu sunt numai revoluţii in stradă, sunt şi revoluţii in conştiinţă. Ca unul care am trăit Revoluţia pe viu, cine ar fi prevăzut dimensiunile schimbărilor din 1990, sau chiar cine ar fi prevăzut dimensiunile schimbărilor din 1996?

• Da, dar au venit pe o erodare relativ constantă. E una cănd ai o erodare de 4-5 ani in spate şi alta cănd ai o creştere de 4-5 ani in spate, cum are Băsescu.

Emil Constantinescu: Este o creştere artificială care se poate transforma intr-o cădere masivă in termen foarte scurt. Au mai fost proiecte care au eşuat, intre care proiectul APR-ului, dacă vă amintiţi - proiecte la fel, plecate din aceeaşi sursă. După părerea mea, e obligaţie morală urgentă constituiriea in societatea civilă a unei noi elite intelectuale, preocupată de soarta societăţii romăneşti, care să combată influenţa nocivă pe care grupul pro-Băsescu o are acum şi să ofere un proiect coerent, european pentru Romănia.

• Dar nu intr-un asemenea timp scurt, pănă anul viitor. Mai e nevoie pentru aceste schimbări de un impuls iniţial, de o surpriză, de o ....

Emil Constantinescu: Impulsul a apărut in aceste zile. Impulsul este crearea noului pol de centru-dreapta, al cărui scop direct nu este legat de guvernare sau chiar nu este electoral şi al cărui scop este clarificarea ideologică pe scena politică romănească. Odată ce această clarificare ideologică se va produce, romănii au posibilitatea să aleagă intre dreapta reală, bazată pe valori, principii şi modele, şi falsa dreaptă. Pentru că in Romănia, ca şi in Rusia, grupurile oligarhice postcomuniste se revendică in mod fals la dreapta scenei politice.

• Dar totuşi, Polul nu e format din partide extrem de vizibile in acest moment şi este acolo şi PNL, care incasează continuu toată erodarea asta şi va mai incasa, urmare a guvernării...

Emil Constantinescu: Scopul creării polului de centru-dreapta este să ofere o alternativă societăţii romăneşti, alta decăt şantajul răului cel mic. Acest pol de centru dreapta doreşte să ofere, in afara alegerii intre răul cel mare şi răul cel mic, alegerea binelui. Dacă pe de o parte zonele academice capabile să creeze proiecte politice, strategii - nu se vor implica, dacă noua generaţie de oameni de afaceri - competenţi şi competitivi - nu va inţelege că nu mai depinde nici de un şef de stat, nici de guvern, dacă clasa mijlocie care se dezvoltă in mod accelerat in Romănia nu va reuşi să inţeleagă şi apoi să aleagă corect, eu sunt aici pentru a le spune că vor fi responsabili in faţa istoriei, in faţa societăţii şi in faţa propriilor lor familii şi chiar a respectului de sine pe care trebuie să şi-l poarte. Inchei spunănd că cei care se vor plănge de gravele costuri sociale, economice şi politice ale instaurării in Romănia a unei caricaturi a regimului personal Putin, trebuie să ştie că toate acestea sunt rezultatul unor alegeri greşite sau intărziate.