Partidele dau ochii cu alegătorii de două ori în acest an, la alegerile locale şi cele parlamentare. Vrând să se prezinte cât mai bine la examen, partidele sunt într-o vânzoleală în care fiecare dintre competitori încearcă să se pună într-o postură cât mai favorabilă, inclusiv prin încheierea unor alianţe cu alţi competitori. Nu doar şansele lor cresc, dar reduc şi numărul rivalilor.
În mod natural, toate partidele vor să-şi maximizeze scorul electoral, iar unul dintre mijloacele ce le stau la dispoziţie este cel al alianţelor. Însă acestea au şi costuri, nu doar beneficii, iar fiecare formaţiune politică trebuie să-şi facă diverse calcule din acest punct de vedere. În plus, trebuie să găsească parteneri dispuşi la o înţelegere. În plus, tipul înţelegerilor poate varia foarte mult, de la un simplu acord de nonagresiune până la prezentarea de liste comune.
În 2012, cea mai de succes alianţă politică românească, Uniunea Social-Liberală, ce grupa PSD, PNL, UNPR şi PC, a câştigat zdrobitor alegerile locale şi parlamentare, prezentând candidaţi susţinuţi de toate cele patru formaţiuni. În 2016, schimbarea este radicală: partidele parlamentare vor merge pe cont propriu în alegeri. Paradoxal, formaţiunea cea mai refractară la alianţe electorale, UDMR, ar putea prezenta candidaţi comuni cu un alt partid etnic, Partidul Civic Maghiar.
Oprea, la ananghie
„Încuscrirea” cea mai discutată a fost cea dintre PSD şi UNPR. În timpul guvernării Ponta, ponderea crescândă în Parlament a Uniunii l-a făcut pe Gabriel Oprea din ce în ce mai puternic în relaţia cu PSD. Scan-dalul coloanei oficiale şi punerea lui Oprea sub acuzare au făcut ca influenţa UNPR să se reducă apreciabil, astfel că social-democraţii au vrut să se descotorosească de un aliat care le putea aduce prejudicii de imagine, nu avantaje electorale. Doar disputa pe alegerile în două tururi l-a determinat pe Liviu Dragnea să mai negocieze cu Oprea un acord, însă textul acestuia nu lasă loc de speranţe pentru UNPR, ce va trebui să meargă singură la alegerile locale, în condiţiile în care popularitatea sa este relativ redusă.
Dragnea a refuzat cu încăpăţânare să-i promită lui Oprea cele 35 de locuri pe listele PSD la alegerile parlamentare pe care şeful UNPR le ceruse. Cele două partide au convenit doar să formeze împreună viitoarele majorităţi în consiliile locale şi judeţene, urmând ca un protocol pentru parlamentare să fie negociat după locale. Practic, Dragnea nu s-a angajat la nimic. Mesajul l-au înţeles cei din UNPR. După ani de zile de racolări, Oprea e nevoit să vadă şi el cum e să-ţi plece oamenii din partid: deputatul Scarlat Iriza, o parte a filialei din Suceava, primarii din Petroşani şi Baia Mare, Tiberiu Iacob-Ridzi, respectiv Cătălin Cherecheş.
Manevrele lui Dragnea
Paradoxal cumva, Liviu Dragnea a fost mai degrabă interesat de un protocol cu ALDE, în condiţiile în care acest partid este divizat în privinţa aceasta. În esenţă, protocolul PSD-ALDE reia prevederile celui dintre social-democraţi şi UNPR. Cele două partide se angajează să fie solidare la formarea alianţelor în consiliile locale şi judeţene. ALDE, însă, îşi doreşte să meargă singură la parlamentare. Reţineri faţă de acord a avut copreşedintele ALDE, Daniel Constantin, care consideră că partidul ar avea mai mult de câştigat dacă s-ar contura ca alternativă nu doar la PNL, ci şi la PSD. În consecinţă, ALDE ar fi trebuit să rupă legăturile cu orice alt partid. Deocamdată, Dragnea s-a asigurat că două partide mici vor afişa o neutralitate binevoitoare faţă de PSD la alegerile locale.
Mişcarea Populară, partidul lui Traian Băsescu, este definit ca nefrecventabil de mai toate partidele parlamentare: PSD, PNL şi ALDE, iar MP pare să mizeze pe un discurs împotriva actualului sistem politic.
PNL, pe cont propriu
Liberalii nu vor să împartă cu nimeni roadele presupusei lor victorii la alegerile din toamnă, aşa că refuză ideea unor alianţe electorale. S-au mărginit doar la un acord cu PSRO, partiduleţul lui Mircea Geoană, fără a-i face acestuia concesii consistente. Cele două partide au convenit să se sprijine în privinţa monitorizării corectitudinii procesului electoral din secţiile de votare.
După multă vreme, PSD-ul lui Liviu Dragnea a reuşit să negocieze de pe poziţii de forţă cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea (foto stânga). Practic, prezenţa candidaţilor Uniunii pe listele PSD la toamnă este condiţionată de un scor bun la alegerile locale, scor aflat sub semnul întrebării, în condiţiile în care partidul pare a fi în degringoladă. În schimb, prin acordul cu partidul lui Călin Popescu Tăriceanu (foto sus), ALDE, Dragnea s-a asigurat că va avea un singur adversar la locale, PNL.
UDMR şi PCM, pe liste comune
Datorită caracterului său etnic, UDMR are din start dificultăţi să-şi găsească aliaţi pentru alegeri. Mai bine s-au descurcat cu alianţele postelectorale. „Noi niciodată nu am făcut o alianţă pre-electorală, nu vom face nici în 2016. Pe de o parte, nu putem face o coaliţie fiindcă imediat sare pragul electoral la 8%”, a precizat recent preşedintele UDMR, Kelemen Hunor. Deşi formal Uniunea respinge ideea alianţei, practic ea ar putea parafa cea mai strânsă formă de colaborare electorală.
UDMR se află în discuţii de anul trecut cu Partidul Civic Maghiar pentru o înţelegere prin care candidaţi ai PCM să se înscrie în UDMR şi să candideze din partea acestuia. Astfel va fi evitată creşterea pragului electoral, dar şi divizarea voturilor ungurilor ardeleni. „Ar urma să candideze de pe listele Uniunii. Încă suntem în discuţii. Acum îmi este greu să dau un termen pentru finalizarea lor”, a declarat deputatul Mate Andras. Totuşi durata negocierilor arată că cele două partide au multe chestiuni de soluţionat.