IONUŢ VULPESCU/“Mă bag unde e greu”

• Jurnalul Naţional: Domnule Vulpescu, au trecut mai bine de trei săptămâni de campanie electorală. Cum v-aţi promovat în general mesajele? Aţi mers din uşă în uşă?

În această campanie s-a lansat conceptul de door to door. În sensul acesta, asistăm la o campanie retro, de vreme ce ne-am întors la Doors şi la Jim Morrison... Am văzut şi eu multe uşi în ultimele săptămâni. “Bateţi şi vi se va deschide!”, mi-am spus, şi-aşa am trecut multe praguri. Nu mi-a dat nimeni nici cu tigaia, nici cu ideologia, nici cu culoarea în cap. După ce uşi au, îi poţi cunoaşte pe oameni. Sunt uşi vechi, în tonuri de gri, în blocurile chibrit de pe Mihai Bravu sau Ştefan cel Mare; pe Calea Moşilor apar nuanţele. În general, sunt uşi metalice, uşi transparente, uşi de firmă şi uşi de sărăcie. Descoperi o Românie care nu seamănă deloc cu ce credeai până atunci. E o Românie a refuzului, a lehamitei. Aşa am văzut că există păcatul strămoşesc şi în politică. Şi că eşti vinovat pentru erori care nu-ţi aparţin. E greu să transmiţi mesaje dacă nu îi priveşti pe oameni în ochi. Pentru mine e emoţionant că orizontul de aşteptare al oamenilor faţă de clasa politică nu e încă epuizat. E normal însă să îi asculţi pe oameni şi să îi reprezinţi, nu e un lucru excepţional cu care să te lauzi la emisiuni de televiziune.

• Cum apreciaţi primele trei săptămâni de campanie? Aţi resimţit violenţe, cel puţin verbale, din partea adversarilor?

E o campanie lipsită de originalitate, neconvingătoare. Uninominalul stârneşte confuzie, nu entuziasm. Oamenii nu mai ştiu nici pe cine să voteze, dar nici unde să meargă la vot. Sunt situaţii ilare, când candidaţi generoşi îşi lasă “programul de guvernare” în pungi, ca la ieşirea din scară să realizeze că tocmai au investit într-un alt colegiu... Trebuie să ne grăbim să râdem, ca să nu izbucnim în plâns...! La Colegiul 9 nu sunt violenţe. Domnul Paleologu e un diplomat incapabil de violenţă, asta presupune acţiune... Iar doamna Câmpeanu se enervează doar când cineva îi spune clar că votează pe altcineva. Atunci dispare tot, şi protecţia socială, şi punctul de recalculare a pensiilor, şi civilitatea. Slavă Domnului, însă, la Colegiul 9 pupăm toţi Piaţa Galaţi...

• Afirmaţi recent că nu sunteţi o vedetă a media, dar aveţi de partea dumneavoastră atuul tinereţii şi experienţa acumulată ca şi consilier al fostului preşedinte Ion Iliescu. Cât de mult v-a ajutat această “carte de vizită” în cele trei săptămâni de campanie?

Sunt cel mai tânăr candidat al PSD pentru Bucureşti. Tinereţea nu e un argument în sine. E grozav să fii tânăr, important e şi ce valori îţi susţin sau nu proiectul politic şi uman. Văd în încrederea pe care oamenii mi-o acordă datorită tinereţii mele o încredere în acea zonă de inocenţă a politicii, o încredere că nu mai e vorba de promisiuni şi de compromisuri. Pe de altă parte, am avut şansa de a lucra la vârf, în Administraţia Prezidenţială şi în Senatul României, la o vârstă a acumulărilor. În ciuda vârstei, am acumulat o experienţă bogată în ceea ce înseamnă fundamentele democratice, decizia politică. E nevoie de o tinereţe a acţiunii, de un cuget moral în luptă, nu de o politică de salon, de comentariu nesfârşit în faţa oglinzii! Nu e vorba de “o carte de vizită” pentru trei săptămâni. Nu sunt distribuit într-un rol, nu îmi pun nici o mască. Lucrez cu Ion Iliescu de opt ani. Iar asta m-a ajutat şi înainte de a începe campania electorală şi va conta şi după 30 noiembrie. Vine criza peste noi, dar nu Apocalipsa!  

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

• Ce credeţi că vă particularizează faţă de mesajele contracandidaţilor dumneavoastră?

Doamna Mariana Câmpeanu încearcă să îi convingă pe pensionari să fie fericiţi pentru sistemul genocidar care domină sistemul de pensii. Nu cred că va stârni un val de entuziasm... În ceea ce îl priveşte pe Teodor Paleologu, oricâte scrisori către liberali ar trimite, îmi vine foarte greu să cred în sinceritatea demersului său. Când ai plecat într-un post trimis de liberali şi te întorci în echipa PD-L, e limpede că ai o problemă. Dar mai ales îmi vine greu să cred că problemele şi suferinţele oamenilor chiar sunt o prioritate pentru el. Transferul în echipa de campanie a PD-L-ului e un semn al subţirimii acestei echipe. În politică e nevoie de inteligenţă, dar şi de onestitate, de coerenţă interioară, de fidelitate faţă de valori. Nu e cazul să faci paradă că ai stat de vorbă cu oamenii. La rigoare, problema e foarte simplă: îi iubeşti sau nu pe oameni? În ciuda celor 32 de ani, am acumulat o experienţă bogată în administraţia publică, la cel mai înalt nivel. Ştiu ce se poate face şi ceea ce nu se poate face. Ştiu că românul s-a născut comentator, dar acum e timpul făcătorilor de politică. Nu sunt şi nu am de gând să devin diplomat. Însă nu numai diplomaţii, ci şi oamenii politici (vă repet că sunt două profesii complet diferite), ba chiar şi oamenii obişnuiţi pot contribui la schimbarea imaginii României. Totuşi, e greşit să credem că schimbarea imaginii se face prin schimbarea strategiilor de marketing sau a agenţiilor de PR. Schimbarea imaginii va interveni doar atunci când se va schimba substanţa imaginii, adică realitatea românească. Aici e mult de muncă. De vorbit e uşor. De făcut ceva pentru ca România să se apropie de normalitate, asta e mai greu. Iar mie îmi place să mă bag acolo unde e greu, nu acolo unde e uşor. Educaţia mea – provin dintr-un lung şir de preoţi şi dascăli de ţară – mă îndeamnă să dau, nu să cer.

• Care este cel mai important proiect pe care îl aveţi?

Deocamdată, cel mai important proiect este însăşi campania electorală. Pe care eu o iau ca pe o şansă extraordinară de a intra în contact cu oamenii, de a le asculta doleanţele şi proiectele şi de a-i face parteneri în proiectele mele. Pentru mine şi echipa mea, campania nu a fost o modalitate de a culege voturi, păcălindu-i pe alegători, ci un prim pas în acest contact permanent cu alegătorul, care ar trebui să caracterizeze activitatea unui parlamentar. Oamenii concreţi sunt puterea omului politic şi, dacă treci pe lângă ei privindu-i elitist şi ascultându-i de formă, nu vei avea o carieră prea grozavă. În orice caz, nu vei lăsa nimic după tine.

Am încredere în judecata oamenilor, în bunul lor simţ şi în alegerea pe care o vor face la 30 noiembrie.