Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O sală de plen fără tavan aurit şi fotolii comode. Nu tu telefon mobil pe banii statului, nu tu maşină permanentă de serviciu, nu tu legi pentru propriul interes, nu tu vacanţe lungi. Asta vor găsi la Strasbourg şi Bruxelles europarlamentarii noştri. Vor avea insă parte de respect, de bani mai mulţi şi vor face politică. Pe bune, nu cum făceau acasă.
O sală de plen fără tavan aurit şi fotolii comode. Nu tu telefon mobil pe banii statului, nu tu maşină permanentă de serviciu, nu tu legi pentru propriul interes, nu tu vacanţe lungi. Asta vor găsi la Strasbourg şi Bruxelles europarlamentarii noştri. Vor avea insă parte de respect, de bani mai mulţi şi vor face politică. Pe bune, nu cum făceau acasă.
După votul de la 25 noiembrie vor lua drumul către Bruxelles 35 de europarlamentari romăni. O parte dintre ei novici, o parte cu experienţă din perioada in care au fost euroobservatori, iar apoi, de la inceputul anului, europarlamentari cu acte in regulă. Pe toţi ii vor intămpina insă aceeaşi clădire gri, rece, din oţel şi sticlă. Vor spune adio Palatului Parlamentului cu sălile calde, fastuoase. Vor lăsa in urmă fotoliile confortabile din sala luxoasă de plen de acasă. Nu vor găsi tavane aurite, candelabre imense, covoare pufoase şi marmură ca la noi. Vor deschide uşa unei instituţii in care vor păşi pe gresie rece, luminată de spoturi. Pe scurt, o clădire modernă, funcţională.
Aici, europarlamentarii vor lucra, in fiecare lună, timp de trei săptămăni, de luni pănă joi. In cea de-a patra vor zbura la Strasbourg, unde se ţin lucrările de plen. Euroaleşii vor avea un program bine stabilit de la inceputul anului. Nu ca la noi, unde programul se stabileşte de conducerea Camerei şi Senatului la inceput de săptămănă. Nu există modificări. Nu se poate renunţa la şedinţa de plen pentru că parlamentarul X a venit cu nu ştiu ce propunere. Şi nu pentru că pe acolo nu trece Dămboviţa, ci pentru că acolo regulile nu sunt făcute pentru a fi incălcate. Aşadar, europarlamentarii işi vor impărţi timpul intre Bruxelles şi Strasbourg. In sediul din capitala Belgiei, euroaleşii vor lucra in comisii şi in grupurile parlamentare. De şase ori pe an vor avea şi aici minisesiuni de plen.
ORATORIE LA MINUT. Inainte de săptămăna de plen de la Strasbourg, programată in fiecare lună, au loc lucrările in grupuri, complet diferite de cele de la Bucureşti. De exemplu, la noi sunt alocate şedinţelor de grup două ore in fiecare luni. Se dă insă importanţă acestora doar cănd sunt pe ordinea de zi a plenului proiecte cu miză sau alte chestiuni ce necesită un vot al grupului. La Bruxelles, in şedinţele de grupuri se dezbat rapoartele ce urmează a fi supuse votului la Strasbourg şi se stabileşte poziţia grupului. De asemenea, se intocmeşte lista cu cei care vor lua cuvăntul in plen. Cel mai mare timp alocat pentru o intervenţie este de trei minute. In secunda in care ai depăşit timpul ţi s-a tăiat microfonul. La noi, intervenţiile ţin uneori şi mai mult de o jumătate de oră, iar inscrierile la cuvănt se fac pe loc. Cănd i se atrage atenţia că a depăşit timpul, alesul nostru se tărguieşte cu preşedintele de şedinţă să-i mai dea un minut-două. "Aici, ca să faci un speech de trei minute iţi ia o zi. Rapoartele ce urmează a fi supuse votului plenului sunt foarte mari şi trebuie analizate cu atenţie. Trebuie, cănd iei cuvăntul, să spui ceva concret. Nu poţi vorbi pe alăturea, pentru că nu ai timp. Ai depăşit, preşedintele iţi taie microfonul. Am invăţat o altfel de disciplină aici", ne-a explicat europarlamentarul PRM Petre Popeangă.
"SE CEARTÃ... FRUMOS!". Nici pentru jigniri nu ai timp. Nu poţi veni la microfon cănd vrei şi uneori doar pentru ca să-ţi jigneşti colegii. Există certuri şi la ei, dar pe teme profesionale. "aştia, şi cănd se ceartă, se ceartă frumos! Se bat cu argumente, nu coboară niciodată ştacheta", a spus Popeangă. Şi la capitolul absenţe, lucrurile stau diferit. Dacă la noi te mai semnează colegul pe lista de prezenţă de la sala de plen sau ii dai şi cartela de vot cu care aleargă şi la banca ta să aibă timp să voteze şi pentru tine, la PE te semnezi "pe bune", in fiecare zi. Ai uitat, nu mai primeşti indemnizaţia. Iar la Strasbourg prezenţa este obligatorie. Mai mult, căte legi ai votat, atăţia bani primeşti. In Franţa se lucrează şi pănă la miezul nopţii. "Să nu vă imaginaţi că, in afară de timpul alocat votului, sala de plen este plină. Fiecare işi vede de treabă. Niciodată la dezbaterea unui raport nu am văzut Parlamentul plin. In schimb, la vot toată lumea este prezentă, pentru că dacă votezi numai jumătate din rapoarte primeşti doar jumătate din indemnizaţie", a arătat Popeangă. O altă diferenţă intre parlamentul naţional şi PE este legată de deplasările externe. De la Bucureşti plecau prin ţări străine fără să dea socoteală la intoarcere, la Bruxelles, europarlamentarii trebuie să facă dovada că nu au fost prezenţi numai fizic.
FÃ...RÃ... MAŞINÃ.... Dacă acasă, la inceputul mandatului, fiecare parlamentar primeşte maşină de serviciu, la PE lucrurile nu stau aşa. In afară de preşedinte, nimeni nu are o maşină numai a sa. Cănd are nevoie de maşină, parlamentarul dă telefon şi i se trimite una, oricare este liberă, din parcul auto al instituţiei. Cu aceasta euroalesul nu poate merge mai mult de 20 de kilometri distanţă de PE. " Nu ai voie să iei in maşină pe nimeni. Şoferul are voie să te aştepte in locul in care te duce maximum zece minute. Cănd termini treaba, chemi o altă maşină", a povestit Popeangă. Nici telefoane mobile nu primesc euroaleşii, deşi in ţară aşa aveau. In PE se folosesc telefoanele fixe. Chiar dacă nu este somptuoasă ca a noastră, clădirea le oferă tot confortul parlamentarilor. Europarlamentarul are două birouri, unul la Bruxelles şi unul la Strasbourg. Fiecare birou are o baie ca acasă şi chiar o canapea pentru odihnă. Căt despre ţinută, toată lumea imbracă una oficială. Se acceptă una casual la şedinţele de grup. Numai pe meleagurile mioritice alesul işi permite să mai vină şi in jeansi. Vacanţele nu vor mai fi nici ele la fel. Dacă la Bucureşti aveau vara două luni de concediu, la Bruxelles, europarlamentarii se vor mulţumi cu una.
După votul de la 25 noiembrie vor lua drumul către Bruxelles 35 de europarlamentari romăni. O parte dintre ei novici, o parte cu experienţă din perioada in care au fost euroobservatori, iar apoi, de la inceputul anului, europarlamentari cu acte in regulă. Pe toţi ii vor intămpina insă aceeaşi clădire gri, rece, din oţel şi sticlă. Vor spune adio Palatului Parlamentului cu sălile calde, fastuoase. Vor lăsa in urmă fotoliile confortabile din sala luxoasă de plen de acasă. Nu vor găsi tavane aurite, candelabre imense, covoare pufoase şi marmură ca la noi. Vor deschide uşa unei instituţii in care vor păşi pe gresie rece, luminată de spoturi. Pe scurt, o clădire modernă, funcţională.
Aici, europarlamentarii vor lucra, in fiecare lună, timp de trei săptămăni, de luni pănă joi. In cea de-a patra vor zbura la Strasbourg, unde se ţin lucrările de plen. Euroaleşii vor avea un program bine stabilit de la inceputul anului. Nu ca la noi, unde programul se stabileşte de conducerea Camerei şi Senatului la inceput de săptămănă. Nu există modificări. Nu se poate renunţa la şedinţa de plen pentru că parlamentarul X a venit cu nu ştiu ce propunere. Şi nu pentru că pe acolo nu trece Dămboviţa, ci pentru că acolo regulile nu sunt făcute pentru a fi incălcate. Aşadar, europarlamentarii işi vor impărţi timpul intre Bruxelles şi Strasbourg. In sediul din capitala Belgiei, euroaleşii vor lucra in comisii şi in grupurile parlamentare. De şase ori pe an vor avea şi aici minisesiuni de plen.
ORATORIE LA MINUT. Inainte de săptămăna de plen de la Strasbourg, programată in fiecare lună, au loc lucrările in grupuri, complet diferite de cele de la Bucureşti. De exemplu, la noi sunt alocate şedinţelor de grup două ore in fiecare luni. Se dă insă importanţă acestora doar cănd sunt pe ordinea de zi a plenului proiecte cu miză sau alte chestiuni ce necesită un vot al grupului. La Bruxelles, in şedinţele de grupuri se dezbat rapoartele ce urmează a fi supuse votului la Strasbourg şi se stabileşte poziţia grupului. De asemenea, se intocmeşte lista cu cei care vor lua cuvăntul in plen. Cel mai mare timp alocat pentru o intervenţie este de trei minute. In secunda in care ai depăşit timpul ţi s-a tăiat microfonul. La noi, intervenţiile ţin uneori şi mai mult de o jumătate de oră, iar inscrierile la cuvănt se fac pe loc. Cănd i se atrage atenţia că a depăşit timpul, alesul nostru se tărguieşte cu preşedintele de şedinţă să-i mai dea un minut-două. "Aici, ca să faci un speech de trei minute iţi ia o zi. Rapoartele ce urmează a fi supuse votului plenului sunt foarte mari şi trebuie analizate cu atenţie. Trebuie, cănd iei cuvăntul, să spui ceva concret. Nu poţi vorbi pe alăturea, pentru că nu ai timp. Ai depăşit, preşedintele iţi taie microfonul. Am invăţat o altfel de disciplină aici", ne-a explicat europarlamentarul PRM Petre Popeangă.
"SE CEARTÃ... FRUMOS!". Nici pentru jigniri nu ai timp. Nu poţi veni la microfon cănd vrei şi uneori doar pentru ca să-ţi jigneşti colegii. Există certuri şi la ei, dar pe teme profesionale. "aştia, şi cănd se ceartă, se ceartă frumos! Se bat cu argumente, nu coboară niciodată ştacheta", a spus Popeangă. Şi la capitolul absenţe, lucrurile stau diferit. Dacă la noi te mai semnează colegul pe lista de prezenţă de la sala de plen sau ii dai şi cartela de vot cu care aleargă şi la banca ta să aibă timp să voteze şi pentru tine, la PE te semnezi "pe bune", in fiecare zi. Ai uitat, nu mai primeşti indemnizaţia. Iar la Strasbourg prezenţa este obligatorie. Mai mult, căte legi ai votat, atăţia bani primeşti. In Franţa se lucrează şi pănă la miezul nopţii. "Să nu vă imaginaţi că, in afară de timpul alocat votului, sala de plen este plină. Fiecare işi vede de treabă. Niciodată la dezbaterea unui raport nu am văzut Parlamentul plin. In schimb, la vot toată lumea este prezentă, pentru că dacă votezi numai jumătate din rapoarte primeşti doar jumătate din indemnizaţie", a arătat Popeangă. O altă diferenţă intre parlamentul naţional şi PE este legată de deplasările externe. De la Bucureşti plecau prin ţări străine fără să dea socoteală la intoarcere, la Bruxelles, europarlamentarii trebuie să facă dovada că nu au fost prezenţi numai fizic.
FÃ...RÃ... MAŞINÃ.... Dacă acasă, la inceputul mandatului, fiecare parlamentar primeşte maşină de serviciu, la PE lucrurile nu stau aşa. In afară de preşedinte, nimeni nu are o maşină numai a sa. Cănd are nevoie de maşină, parlamentarul dă telefon şi i se trimite una, oricare este liberă, din parcul auto al instituţiei. Cu aceasta euroalesul nu poate merge mai mult de 20 de kilometri distanţă de PE. " Nu ai voie să iei in maşină pe nimeni. Şoferul are voie să te aştepte in locul in care te duce maximum zece minute. Cănd termini treaba, chemi o altă maşină", a povestit Popeangă. Nici telefoane mobile nu primesc euroaleşii, deşi in ţară aşa aveau. In PE se folosesc telefoanele fixe. Chiar dacă nu este somptuoasă ca a noastră, clădirea le oferă tot confortul parlamentarilor. Europarlamentarul are două birouri, unul la Bruxelles şi unul la Strasbourg. Fiecare birou are o baie ca acasă şi chiar o canapea pentru odihnă. Căt despre ţinută, toată lumea imbracă una oficială. Se acceptă una casual la şedinţele de grup. Numai pe meleagurile mioritice alesul işi permite să mai vină şi in jeansi. Vacanţele nu vor mai fi nici ele la fel. Dacă la Bucureşti aveau vara două luni de concediu, la Bruxelles, europarlamentarii se vor mulţumi cu una.
Căţi bani vor căştiga in PE
Euroaleşii care au obţinut un mandat de parlamentar şi la noi vor fi obligaţi la 25 noiembrie să aleagă intre Bruxelles şi Bucureşti. Europenii le vor plăti eurodeputaţilor un salariu lunar de 1.727 de euro, echivalentul indemnizaţiei pe care o primeau in ţară - 5.714 RON, potrivit europarlamentarului PSD Corina Creţu. Vor pierde suma forfetară pe care o primeau de la Bucureşti in valoare de 8.571 RON, dar le va da PE o indemnizaţie lunară de 3.496 de euro pentru cheltuieli generale, in special pentru gestionarea biroului. Euroaleşii vor mai primi 3.895 de euro pe an pentru cheltuielile de călătorie efectuate in intreaga lume, cu excepţia ţării in care au fost aleşi. Cheltuielile de transport de la domiciliul euroalesului pănă la aeroport şi avionul vor fi decontate separat. O altă indemnizaţie de care vor beneficia este cea pentru asistenţa parlamentară, in cuantum de 15.496 de euro pe lună. Pentru fiecare zi lucrată, europarlamentarii vor avea 279 de euro pentru cazare şi masă. Cei mai mulţi şi-au inchiriat o garsonieră, mai ieftină decăt hotelul, pentru care plătesc in jur de 800 de euro pe lună. Bătălia cea mare pentru PE se va da insă la alegerile din 2009, pentru că de atunci eurodeputaţii vor avea un salariu lunar egal in valoare de 7.000 de euro.
Negocieri nonstop
De ce in campania pentru euroalegeri nimeni nu promite pensii şi salarii mari? Pentru că europarlamentarii nu iniţiază legi, aşa cum fac aleşii de la Bucureşti. Singura instituţie care are drept de iniţiativă legislativă este Comisia Europeană. Propunerea Comisiei este dezbătută şi amendată, in funcţie de domeniul la care se referă, intr-una din cele 20 de comisii parlamentare şi introdusă apoi pe ordinea de zi a plenului de la Strasbourg. La PE nu există putere şi opoziţie. Acolo se negociază tot timpul, se formează alianţe pe anumite proiecte care nu sunt durabile in timp. Şi la PE pot fi infiinţate subcomisii de anchetă care să investigheze cazurile de incălcare a dreptului comunitar de statele membre. Aceste comisii rezolvă insă problemele cu care sunt sesizate, nu le "ingroapă", cum fac cele de la noi. Un exempu in acest sens ar fi comisia infiinţată in urma apariţiei bolii "vacii nebune", care a dus la crearea unei agenţii veterinare europene. PE işi imparte competenţa legislativă cu Consiliul UE.
Citește pe Antena3.ro
