Parteneriatul civil în lume şi tribulaţiile introducerii sale în România

Multe state vest-europene recunosc fie parteneriatul civil, fie căsătoria între persoanele de acelaşi sex. Şi în Statele Unite, mariajul este permis pentru cuplurile LGBT, în 36 de state. E adevărat că legea americană nu a putut pătrunde în jurisdicţiile tribale de nativi americani sau în Samoa. Dar cadrul legal pentru persoanele LGBT există. Între timp, în România, taberele pro şi contra căsătorie şi parteneriat civil încă poartă tratative. PSD anunţă miting pentru susţinerea familiei tradiţionale, dar, pe de altă parte, trage spuza pe turta facţiunii LGBT, anunţând că a ticluit, împreună cu CNCD, un proiect de lege prin care să legalizeze „uniunea consensuală”.

Ultimul proiect de lege privind parteneriatul civil, realizat de Consiliul pentru Combaterea Discriminării, este analizat în prezent în cadrul PSD. Parteneriatul civil este denumit „uniunea consensuală”. Terminologia e clară. Uniunea consensuală este definită drept „asocierea dintre două persoane de sex diferit sau de acelaşi sex în scopul organizării vieţii lor comune ca viaţă de familie” şi „se poate înregistra la ofiţerul de stare civilă.”. De-a lungul timpului, parteneriatul civil a primit o varietate de denumiri. În fapt, este un aranjament recunoscut prin lege, la fel ca în cazul căsătoriei, care se poate încheia între persoane de sex opus (heterosexuale), dar şi persoane de acelaşi sex. Deşi tabu în societatea românească pudibondă, ghidată de o morală creştină dogmatică, parteneriatele civile au fost adoptate imediat după căderea Cortinei de Fier. În 1989, Danemarca a reglementat pentru prima dată în lume parteneriatul civil. De altfel, în Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia, acestea au fost înlocuite pe parcurs de legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Avantajele ce decurg din parteneriatul civil pentru cuplurile care nu vor să se căsătorească ar putea transpune concubinajul din legătură primejdioasă în relaţie legală. De pildă, un partener are acces la bunurile comune în cazul decesului celuilalt deoarece au existat cazuri în care familia partenerului decedat a revendicat în instanţă bunurile acestuia, deşi au fost obţinute în timpul relaţiei celor doi. Există, de asemenea, beneficii medicale: dreptul de a decide pentru partenerul tău dacă acesta este bolnav şi în incapacitate de a decide singur, dreptul de a-l vizita la spital la fel ca într-o căsătorie. Un alt privilegiu orânduit prin parteneriatul civil se referă la asigurarea de viaţă, aşa că partenerul poate fi inclus într-o asigurare de viaţă. Conform proiectului supus analizei în prezent, nu există însă posibilitatea de a adopta un copil în cadrul unui parteneriat civil. Cel puţin 800.000 de români trăiesc în prezent în astfel de uniuni consensuale. Militanţii LGBT spun că recunoaşterea parteneriatului civil sau a căsătoriei între persoane de acelaşi sex ar fi o reflectare în plan legislativ a evoluţiei societăţii. E vorba de egalitatea de şanse şi de politicile indentitare asumate la nivel global. În Europa există ţări în care sunt legale şi parteneriatele civile, şi căsătoriile gay. Dar sunt ţări în care doar parteneriatul civil este acceptat. Belgia, Danemarca, Islanda, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Andora, Austria, Cehia, Finlanda, Franta, Germania, Ungaria, Irlanda, Liechtenstein, Luxemburg, Slovenia, Elveţia, Marea Britanie recunosc atât căsătoria, cât şi pactul civil între persoane de acelaşi sex. Pe de altă parte, Belarus, Bulgaria, Moldova, Muntenegru, Ucraina nu recunosc dreptul la căsătorie pentru comunitatea LGBT. Şi pe alte continente există lege tolerantă pentru căsătoria neconvenţională, în Japonia şi Taiwan, Australia şi Noua Zeelandă sau Argentina şi Brazilia.

Parteneri sau soţi

Conform ultimului proiect de lege pentru parteneriatul civil „partenerii sunt asimilaţi soţilor în materia: asistenţei sociale, asigurărilor sociale, asigurărilor de sănătate, drepturilor pacientului, impozitelor şi taxelor, prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a altor fapte de natură penală sau contravenţională săvârşite asupra unui membru de familie. în ceea ce priveşte prezumţia de paternitate și drepturile și obligațiile ce decurg din autoritatea părintească pentru copiii născuţi în timpul uniunii consensuale dintre două persoane de sex diferit”.

Rromii

Parteneriatul civil este important pentru mai multe categorii de oameni, inclusiv pentru persoanele de etnie romă, pentru că multe dintre cuplurile necăsătorite sunt acele familii tradiționale rome, spune Romaniţa Iordache, vicepreşedintele asociaţiei Accept.

Constituţia

Modificarea definiției familiei în Constituţie ar afecta întreaga societate, nu numai cuplurile de același sex, spun organizaţiile care luptă pentru drepturile comunităţii LGBT. Afectează inclusiv familia monoparentală, familia care adoptă, familia extinsă. Activiştii afirmă inutilitatea risipirii resurselor statului şi transformarea instituţiile statului în portavoce pentru un mesaj de excludere socială şi care obligă întreaga societate să se conformeze unei definiţii restrictive a familiei.

PSD vrea pace cu LGBT

PSD a realizat un nou proiect legislativ pornind de la proiectul de lege privind parteneriatul civil realizat de CNCD împreună cu asociaţiile de drepturile omului care susţin, însă, că nu vor accepta ”un soi de troc parteneriat civil contra referendum” şi ”nu cred că adoptarea parteneriatului civil trebuie să fie o ramură de măslin în schimbul modificării Constituției”. Propriu-zis, potrivit proiectului CNCD, partenerii sunt asimilaţi soţilor în ce privește drepturile civile, de întreţinere, moştenire, asigurări, dar nu au drept de adopţie. Dragnea a declarat recent că ”în ce privește comunitatea LGBT trebuie găsită formula legală prin care parteneriatul civil să fie legiferat”, subliniind că a cerut şi legiferarea clară a situaţiei familiilor monoparentale. PSD pare să încerce să împace capra şi varza cu acest proiect. Dacă referendumul ar duce la întărirea prin Constituţie a interdicţiei căsătoriilor dintre homosexuali, comunitatea LGBT poate să fie împăcată cu legea parteneriatului civil.

„Pionierul” Remus Cernea

Deputatul independent Remus Cernea a fost primul parlamentar activist pentru drepturile LGBT care a propus, în 2014, varianta parteneriatului civil atât pentru persoane de acelaşi sex, cât şi pentru cuplurile heterosexuale. La vremea respectivă, iniţiativa a fost considerată de colegii din Parlament ca o extravaganţă şi a fost respinsă în 2015. Propunerea legislativă definea în stil romantic parteneriatul civil. Astfel, se prevedea că "parteneriatul civil este un contract încheiat, fără discriminare, între două persoane care decid să convieţuiască în baza afecţiunii, respectului şi sprijinului reciproc".

Deputatul neafiliat, Oana Bîzgan, a depus la Senat, un proiect pentru Parteneriatul Civil, care acordă cuplurilor drepturi juridice şi de a creşte împreună copiii unuia dintre parteneri. Iniţiativa elimină din Codul Civil prevederea care interzice persoanelor de acelaşi sex astfel de uniune. Totodată, în textul proiectului de lege se face distincţie între parteneriatul civil formal şi pactul informal. Potrivit iniţiativei, parteneriatul civil informal este „o relaţie de comuniune între două persoane majore care nu au încheiat un parteneriat civil în faţa unui organ competent în cazul în care comuniunea durează nu mai puţin de cinci ani.” Deputatul Bîzgan aminteşte de deciziile CEDO şi ale Curţii de Justiţiei Europeană care obligă statele membre ale UE să asigure cadrul legal cuplurilor care trăiesc în uniuni consensuale. La fel ca într-o căsnicie şi partenerii civili au dreptul să preia numele partenerului, să-şi păstreze numele propriu sau să aibă ambele nume.