Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preşedintele Traian Băsescu l-a acuzat pe premierul Călin Popescu Tăriceanu de lipsă de onestitate pentru că a mărit salariile altor categorii de bugetari, precum diplomaţii sau angajaţii ANL, dar n-a acceptat majorările salariale pentru profesori. Citiţi declaraţia integrală a preşedintelui.
"Nu vreau să fac o declaraţie polemică. Am convingerea că sistemul de educaţie este o prioritate pentru România şi o spun bazat pe Raportul Comisiei prezidenţiale, pe Pactul pentru Educaţie, semnat de toate partidele politice, de sindicate şi de societatea civilă, pe strategia pentru educaţie, care înglobează un proces rapid şi extrem de sever de reformare a sistemului de educaţie; şi, nu în ultimul rând, îmi bazez afirmaţia că sistemul de educaţie este o prioritate pe evaluările internaţionale care arată că sistemul de educaţie din România este într-o depreciere continuă. Dacă în ultimii ani, ca urmare şi a susţinerii politice pe care am dat-o, bugetul pentru educaţie a crescut de la 3,8 la 5, pe urmă de la 5 la 6, ceea ce a permis o creştere a investiţiilor în modernizarea infrastructurii, locul în care nu s-a făcut nimic este legat de cadrele didactice. Acolo, sistemul de salarizare a descurajat angajarea tinerilor absolvenţi în sistemul de educaţie. Nu există soluţie pentru România să-şi dezvolte un sistem de educaţie performant, fără reformă, iar în interiorul reformei, găsirea formulelor pentru ca profesori de bună calitate să aibă acces în educaţie. Este greu de imaginat că un profesor de limba engleză, un absolvent de limbă engleză va accepta să predea în şcolile din România pentru 700 de lei pe lună vorbesc de salarii nete sau un absolvent de informatică va accepta să fie profesor de informatică pentru aceeaşi sumă. Cum, la fel, este la fel de adevărat că un profesor cu 20-25 de ani vechime, plătit cu 1.500 de lei, va pleca, imediat ce va avea posibilitatea, să-şi desfăşoare activitatea în alte sectoare decât în educaţie. Aceasta este radiografia reală. Din păcate, deprecierea continuă a sistemului de educaţie face ca, în fiecare an, România să-şi consolideze poziţia de furnizor de forţă de muncă slab şi mediu calificată. Aceasta este realitatea pe care românii trebuie s-o ştie şi sunt convins că o simt de multe ori pe pielea lor. De aceea, mi s-a părut corect să promulg fără ezitare Legea salarizării profesorilor, institutorilor, aşa cum ea a rezultat prin votul unanim al Parlamentului, aşa cum ea a fost validată de Curtea Constituţională. Sunt foarte multe alte lucruri de spus, ca, spre exemplu, angajamentul, simultan cu promulgarea, al sistemului de educaţie de a trece la o reformă radicală. O spun fără să fac reproşuri cuiva că, până acum, în sistemul de educaţie a fost o rezistenţă teribilă la reformare. Faptul că, în acest moment, avem o strategie de modernizare a sistemului de educaţie, de reformare adâncă chiar a corpului profesoral este un câştig enorm. Acestea sunt observaţiile pe care le fac despre sistemul de educaţie.
Şi cu asta îmi închei pledoaria pentru punerea în aplicare a legii. În continuare, însă, vreau să spun câteva cuvinte despre onestitate. Repet, câteva cuvinte despre onestitate şi o să citez, ca să nu existe erori: "Este ceea ce şi Guvernul îşi doreşte, dar, în acelaşi timp, trebuie să spun că tot ceea ce Parlamentul a fost pe punctul de a hotărî, ieri, nu putea fi pus în practică decât cu riscul aruncării întregii economii în aer şi a întregii evoluţii pozitive a economiei". Parcă aud aceste fraze rostite doar acum câteva minute la televizor; le-am auzit zilele trecute. Aceasta este afirmaţia primului-ministru, de la data de 20 iunie 2007, când se referea la pensii. Şi atunci economia României se prăbuşea, şi atunci intram într-un dezastru economic, dar, după ce s-a înţeles cu partidele, lucrul a fost posibil. În baza acestei declaraţii, eu am avut inspiraţia sau neinspiraţia să solicit fundamentarea creşterii pensiilor, din punct de vedere al susţinerii financiare. Sigur că după ce a făcut aranjamente politice, lucrul a fost posibil, pentru că el era posibil şi cifrele arătau că se poate, ca şi acum; spun, depinde de priorităţi. M-a surprins că atunci când am promulgat creşterea pensiilor şi de fapt un act de dreptate, creşterea cu 50% a pensiilor celor care au lucrat în grupa I şi cu 25% a celor care au lucrat în grupa a II-a, nu am auzit aceleaşi afirmaţii ale premierului cu privire la dezastru. Slavă Domnului că acestor oameni li s-a făcut, într-un fel sau altul, dreptate. Aceleaşi declaraţii despre dezastru le auzim de la premier, acum, cu privire la creşterea salariilor profesorilor, iar eu o spun, cu toată responsabilitatea, că există resurse, problema este cine are prioritate: profesorii sau clientela politică. Şi pentru că suntem la capitolul onestitate, aş vrea să vă spun ce s-a aflat pe masa mea la promulgare, la sfârşitul săptămânii trecute. Sigur, rapoartele au fost întocmite încă de la începutul săptămânii trecute, dar analiza rapoartelor făcute de consilieri m-a dus către sfârşitul săptămânii cu deciziile de promulgare. Şi nu vreau să merg la alte legi, să aduc aminte de faptul că am cerut o lege a salarizării, când s-a propus creşterea explozivă a salariilor diplomaţilor. Atunci am cerut o lege a salarizării, nu s-a putut. Asta intră tot la zona onestitate. Abia astăzi, când decizia Guvernului a fost să blocheze creşterea salariilor profesorilor, vorbim de îngheţare, până când vom avea o lege a salarizării. De ce nu s-a făcut acum doi ani şi jumătate, când am cerut acest lucru ocazionat de creşterea salariilor diplomaţilor? Dar revenind la onestitate, aş vrea să ştiţi ce a fost pe masa mea la promulgare, la sfârşitul acestei săptămâni. A fost legea de aprobare a Ordonanţei Guvernului 23 din 2007, privind salarizarea în sectorul sanitar, care măreşte salariile cu proporţii între 21% şi 37%. Legea de aprobare a ordonanţei a fost adoptată acum, cu acest val din ultimele zile. Deci, la sănătate a fost posibil 21%-37% repet, nu acuz acest lucru, ci doar semnalez onestitatea. De asemenea, tot prin această lege, care ratifică Ordonanţa Guvernului 23, se dau foarte multe facilităţi salariale şi sporuri managerilor spitalelor. Aş putea trage concluzia că, după ce s-a făcut instalarea managerilor clientelari, s-au dat şi creşteri foarte mari pentru directori. Tot pe masa mea şi această lege am promulgat-o la data de 23 octombrie, deci e o categorie care a putut beneficia de creşteri de salarii, între 21% şi 37% , tot pe masa mea s-a aflat şi de acum celebra lege de mărire a salariilor profesorilor, pe care am promulgat-o la data de 24 şi, tot pe masa mea, s-a aflat legea de promulgare a Ordonanţei Guvernului 7 din 2008, privind salarizarea personalului din ANL, Agenţia Naţională de Locuinţe, care măreşte salariile angajaţilor de 4,4 ori. Domnii de la ANL, cu siguranţă apropiaţi Guvernului, beneficiază nu de o sporire a salariului cu 50%, ci coeficientul de creştere este 4,4, o creştere explozivă a salariilor. Sigur, nu discutăm de acelaşi număr de oameni, dar aici discutăm de onestitate, până la urmă, de modul cum tratezi toate categoriile, de modul cum te adresezi fiecărei categorii în parte; şi pentru că vorbim despre onestitate, dacă ni se prezintă de către premier apocalipsa crizei economice, cum Dumnezeu o fi posibil să măreşti salariile profesorilor în aprilie, dar în octombrie..., deci doar peste câteva luni. Cred că onestitatea este o condiţie a guvernării. Aş vrea să fac o precizare, că a cheltui banii responsabil înseamnă a-i adresa priorităţilor ţării, şi nu clientelei politice. Este pentru România o prioritate educaţia, este pentru România o prioritate sănătatea. Atât timp cât ne vom bate joc de resursa umană din aceste sectoare, nu vom avea nici reformarea sistemelor, nu vom avea nici calitate, pentru că nu vor veni oameni care să accepte umilinţa salariilor mici din educaţie şi din sănătate. Până la urmă, dincolo de pricepere, dincolo de capacitatea de a reacţiona, dincolo de capacitatea de a avea o bună guvernare, lucru esenţial pentru un Guvern este să fie onest faţă de toţi cetăţenii săi. Eu alte comentarii nu mai am de făcut. Vreau să cred că Parlamentul înţelege dificultatea majoră, din punct de vedere al resursei umane, a sistemului de educaţie, nevoia de a creşte calitatea celor care intră, ca dascăli, în sistemul de educaţie. Vă mulţumesc mult, vă doresc o seară plăcută. "
