Aproape jumătate dintre copiii aflaţi în plasament mai au cel puţin un frate sau o soră în aceeaşi situaţie, iar o treime dintre aceştia trăiesc în sistemul de protecţie specială separat de fraţii lor, este concluzia primului studiu realizat în România cu privire la situaţia fraţilor din sistemul de protecţie socială.
Analiza relevă că doar jumătate din copiii aflaţi în plasament sunt împreună cu fraţii lor, deşi, potrivit legislației din domeniul protecției drepturilor copilului, la stabilirea unei măsuri de protecție specială ar trebui avute în vedere atât „plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă”, cât și „menținerea fraților împreună”. De cele mai multe ori, însă, copiii aflaţi în plasament nu-şi cunosc fraţii, cu toate că suportul emoţional este deosebit de important” pentru aceşti minori. Principalii factori care influenţează separarea fraţilor sunt: încadrarea în grad de handicap a unuia dintre fraţi, vârsta copilului (cei cu vârste sub 3 ani sunt plasaţi separat) şi dacă grupul de fraţi este mare. Potrivit specialiştilor, pentru grupurile mari de fraţi este nevoie de mai multe case de tip familial, iar pentru grupuri mici de mai mulţi asistenţi maternali.
Studiul privind situaţia fraţilor din sistemul de protecţie socială a fost lansat, ieri, de Asociaţia SOS Satele Copiilor România şi a inclus 7.074 de copii cu măsură de plasament, dintr-un total de 9.077 de copii aflaţi în sistemul de protecţie specială din şapte judeţe şi din Sectorul 4 al Capitalei, la sfârşitul anului 2014. Datele nu pot fi extrapolate la nivel naţional, însă concluziile acestuia reprezintă un instrument util elaborării unui cadru instituțional unitar care să vină în sprijinul direcțiilor de asistență socială și protecția copilului. „Nu am reuşit să introducem în analiză momentul în care aceşti copii intră în sistem. Au fost identificaţi după CNP-ul mamei, în cele opt judeţe, 1.589 de grupuri de fraţi cărora le aparţin 4.091 de copii”, a declarat Alexandru Toth, autorul studiului.