Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oamenii de știință au constatat, totodată, că doar jumătate dintre cei care au intrat în contact direct cu virusul s-au infectat. Aceste tipuri de infectări provocate ar putea ajuta la găsirea următoarei generații de vaccinuri și medicamente anti-COVID. De asemenea, cercetătorii pot afla ce au în comun oamenii care au reușit să evite infecția cu SARS-CoV-2 pe tot parcursul pandemiei.
Imperial College London a derulat recent un studiu în premieră la nivel mondial (Programul Human Challenge), prin care oamenii de știință au urmărit întregul parcurs al infecției acute COVID-19, de la expunerea la virus până la eliminarea acestuia. Mai exact, 36 de voluntari tineri, sănătoși, nevaccinați și care nici nu au trecut anterior printr-o infecție COVID-19 au fost infectați în mod deliberat cu virusul SARS-CoV-2, într-un spital din Londra (Royal Free Hospital), într-un mediu controlat, izolat, astfel încât virusul nu poate fi transmis persoanelor din afara studiului.
Au fost aleși subiecți cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani, pe de o parte pentru că adulții din această categorie de vârstă au cel mai mic risc de a se îmbolnăvi grav și, pe de altă parte, deoarece este considerată categoria de vârstă care răspândește cel mai mult virusul.
„Persoanele din această grupă de vârstă sunt considerate a fi principalii factori determinanți ai pandemiei, iar aceste studii, care sunt reprezentative pentru infecția ușoară, permit investigarea detaliată a factorilor responsabili de infecție și răspândirea pandemiei”, a spus profesorul Christopher Chiu, autorul principal al studiului, citat de www.imperial.ac.uk.
Inoculat prin picături nazale
Fiecare voluntar a primit o doză mică, identică, de particule virale, introdusă prin picături în nas. Potrivit oamenilor de știință, este vorba despre echivalentul cantității regăsite într-o singură picătură de secreție nazală de la o persoană aflată în timpul vârfului infecției acute cu COVID-19.
De asemenea, cercetători au precizat că au folosit în acest studiu o variantă virală care apărut în primele faze ale pandemiei, înainte de apariția și răspândirea tulpinii Alfa, dar care prezenta o anume mutație (D614G) asociată cu o transmisibilitate mai mare decât virusul sălbatic.
Doi participanți au fost excluși din analiza finală după ce au dezvoltat anticorpi între screening-ul inițial și inocularea virusului, însă ceilalți au fost urmăriți timp de două săptămâni după expunerea la coronavirus într-o unitate de carantină.
Doar 53% au dezvoltat COVID-19
Din grupul rămas, oamenii de știință au constatat că doar optsprezece subiecți (53%) s-au infectat, dintre care 16 au dezvoltat simptome ușoare până la moderate asemănătoare răcelii, inclusiv un nas înfundat și secreții nazale, strănut și o durere în gât. Unii au experimentat dureri de cap, dureri musculare/articulare, oboseală și febră.
Treisprezece voluntari infectați au raportat că și-au pierdut temporar mirosul (anosmie), dar acest lucru a revenit la normal în termen de 90 de zile la toți participanții. Niciunul dintre tineri nu a dezvoltat simptome grave sau afectare pulmonară, însă toți participanții la studiu vor fi urmăriți timp de 12 luni de la părăsirea unității medicale, pentru monitorizarea eventualelor efecte pe termen lung.
Autorii studiului au spus că faptul că aproape jumătate dintre voluntari nu s-au îmbolnăvit i-ar putea ajuta să descopere de ce unii oameni au reușit să evite infecția pe tot parcursul pandemiei de coronavirus.
Când și unde se instalează virusul
Experții au descoperit, de asemenea, că deși inocularea virusului s-a făcut prin nas, infecția cu coronavirus s-a manifestat mai întâi la nivelul gâtului (după 40 ore de la intrarea în contact cu SARS-CoV-2) și abia câteva ore mai târziu la nivel nazal (58 de ore).
S-a constatat, de asemenea, că în cazul celor 18 participanți infectați, perioada medie de incubație a fost de 42 de ore. Practic, este mult mai scurtă în comparație cu estimările anterioare, de aproximativ cinci până la șase zile, ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). După această perioadă, cantitatea de virus (încărcătura virală) găsită în tampoanele prelevate din nasul sau gâtul participanților la studiu a crescut brusc, atingând nivelul cel mai ridicat în aproximativ cinci zile de la infectare.
Autorii studiului precizează că nivelurile de vârf ale încărcăturii virale au fost semnificativ mai mari în nas decât în gât, ceea ce indică un risc potențial mai mare de răspândire a virusului din nas decât pe gură. Acest lucru subliniază importanța utilizării adecvate a măștii de protecție care trebuie să acopere atât gura, cât și nasul. Nivelurile ridicate de virus viabil (infecțios) au fost detectate în testele de laborator timp de nouă zile și, în unele cazuri, chiar până la 12 zile.
Studiul confirmă, totodată, importanța testelor rapide, care deși sunt mai puțin sensibile în primele două zile, prin utilizare repetată pe parcursul infecției, au un rol important în stoparea transmiterii COVID-19.
Chiar dacă studiul nu a fost făcut pe ultimele tulpini virale care au provocat valuri pandemice, oamenii de știință spun că descoperirile se pot aplica și variantelor Delta și Omicron. Potrivit autorilor, acest studiu important a furnizat date-cheie suplimentare despre COVID-19 și despre modul în care se răspândește coronavirusul SARS-CoV-2 și pune bazele unor cercetări viitoare pentru a testa noi vaccinuri și medicamente împotriva COVID-19.
Concluziile studiului au fost publicate online, dar nu au fost revizuite oficial de alți oameni de știință.
Mai multe detalii despre cercetare pot fi urmărite aici: Safety, tolerability and viral kinetics during SARS-CoV-2 human challenge | Research Square
Astfel de studii, de tipul „human challenge”, în care oamenii sunt infectați deliberat cu un agent patogen, au mai fost folosite anterior și în cazul altor boli infecțioase, cum ar fi: gripa sau malaria, deoarece permit oamenilor de știință să studieze stadiile incipiente ale unei infecții, chiar înainte de apariția simptomelor.
