Aventuri în Tanzania, cu tanzanite în buzunar

După ce am aflat valoarea reală a celor trei tanzanite de la bijutierul din Arusha, omul m-a sfătuit să duc pietrele brute, neșlefuite, la Amsterdam, la o casă de bijuterii cu care lucrează și el. Mi-a dat un nume și un număr de telefon. Am sunat și tipul mi-a spus că cel mai bine ar fi să nu stau cu pietrele în Tanzania și să le duc la ei. Zis și făcut. Dar ce să-i spun fiicei mele? Am hotărât să nu-i spun nimic! De la recepția hotelului am rezervat un loc pentru cursa Aeroport Arusha Kilimanjaro - Amsterdam, pentru a doua zi, la zborul de noapte. Asta însemna să plec pe la 12 noaptea și să ajung la Amsterdam la 8 dimineața și să mă întorc cu avionul de prânz din aceeași zi, cu sosirea la ora 21 în Arusha. Vameșii tanzanieni erau interesați, la plecare, să controleze pentru colți de fildeș și lingouri de aur brut. Eu aveam doar o servietă și pietrele în buzunar. Oricum, era legal să exporți pietre de tanzanite în forma brută. Ajuns la Amsterdam, taxi și la ora 9 am fost la casa de bijuterii. Tipul mă aștepta, s-a uitat atent la pietre și m-a asigurat că totul va fi ok. Problema pietrelor de tanzanită este faptul că au duritate mică, 6,5-7. Adică sunt casabile la prelucrare (spre deosebire de diamant, de exemplu, care are duritate 10). Fiind de calitate superioară, pietrele mele aveau culoarea albastru violet, asemănătoare culorii safirului. De altfel, se vorbește că piatra vestitului inel de pe Titanic nu a fost un safir, ci o tanzanită. M-am înțeles la preț și am lăsat la latitudinea bijutierului forma finală a pietrelor. Am plecat direct la aeroport și seara aterizam pe aeroportul din Arusha. Fata mea era, împreună cu ceilalți colegi, la un mic bar în aer liber. M-am așezat, m-am scuzat că am umblat hai-hui toată ziua și nu am dat niciun semn de viață, după care am băut un păhărel de gongo, o băutură asemănătoare palincii, obținută din papaya fermentată. Apoi la culcare, mulțumit că fiica mea „nu a mirosit nimic”. Nu-i plac astfel de lucruri. La finalul călătoriei am zburat de la Amsterdam la Toronto și am montat pietrele în aur alb la bijuteria unor români sosiți din Israel. La final am făcut socotelile. Față de valoarea finală dată de bijutierii din Toronto, mă costase de patru ori mai puțin. Inelele sunt purtate de fetele din familia noastră cu mare drag și prețuire.

Pe săptămâna viitoare, dragii mei! În liniște și pace. Nu ratați Jurnalul de vineri, pentru că am o poveste care să vă facă sfârșitul de săptămână frumos. Doamne Ajută!