Biserica San Miguel

Declarată în 1984 patrimoniu cultural al Spaniei, Biserica San Miguel din Madrid, în ciuda dimensiunilor ei mici, a fost şi rămâne unul dintre cele mai frumoase locuri ale oraşului, un exemplu de aritectură şi de compoziţie, un model cultural pe care spaniolii ştiu să îl aprecieze şi să-l scoată în evidenţă, de fiecare dată când apare vreo ocazie potrivită. Ridicat pe locul unde, demult, se găsea o veche parohie, numită în spaniolă “Parroquia de los Santos Justo y Pastor”, actualul lăcaş de cult parcă încă păstrează ceva din bătrânul spirit al arhitecturii din vremurile trecute, îmbinând cu mare nobleţe diverse stiluri. Totuşi, construcţia în sine, începută în 1739, într-o perioadă în care influenţa italiană nu-şi ascundea în nici un fel puterea, este un exemplu al genului baroc spaniol, prin liniile sale complexe şi prin faţada care îi trădează, fără nici un fel de dubiu, apartenenţa la un stil anume şi la o epocă istorică de mare prestigiu.

Astăzi, Biserica San Miguel ţine de cald străzii San Justo din Madrid, într-o zonă de centru care favorizează plimbarea, dar şi meditaţia. E linişte multă acolo, pe străduţele pe care capitala spaniolă le ascunde ca pe o comoară, ca pe un secret pe care nimeni, niciodată, nu ar avea voie să-l spună cu voce tare, ci doar să-l schiţeze discret, în scris, în pictură sau sub protecţia altor arte, cu voce scăzută şi cu inima caldă, cu capul plecat şi cu mâinile mai reci decât de obicei, din prea multă emoţie, din prea mult drept la tăcere, din prea multă credinţă. Monument Istoric Artistic Naţional, în urma decretului din 28 noiembrie 1984, Biserica San Miguel este, cu siguranţă, şi monumentul oricărui spaniol care crede şi care nu se fereşte să-şi exprime credinţa, dar şi al turiştilor care, din prea mult noroc sau prea mult zbucium, ajung să-i măsoare, dintr-o singură privire, seninătatea şi frumuseţea.