Caraibe – Azore, Jurnalul unei Traversade

Echipajul velierului Phoenix porneşte iar la drum. Avem o etapă lungă, aproximativ 2.400 de mile până în arhipelagul Insulelor Azore, situat în Atlanticul de Nord. Această traversadă este o premieră pentru noi. Vom parcurge zona calmurilor tropicale, cunoscută şi sub denumirea de Latitudinea Cailor.

5.05. Ne-am trezit de dimineaţă. Am băut pe fugă o cafea şi apoi am pornit să rezolvăm ultimele treburi. Eu m-am ocupat de formalităţi şi de aprovizionare. Marius a făcut ultimele verificări. Am mers la căpitănie şi am făcut ieşirea. De fapt am completat la un computer datele şi am primit o copie ştampilată. Am mers apoi să cumpăr: carne de pui de la chinez, baterii de la indian, baghete şi croasante de la francez. După ce m-am întors la barcă, am ridicat cu Marius motorul şi dinghile. Erau pline de vegetaţie. Ne-a luat o oră să le curăţăm. Am făcut o ultimă baie în apele limpezi ale Golfului Marigot şi în jurul orei 12:00 am ridicat ancora. Am ieşit din golf făcând slalom printre celelalte yachturi. Marius e uşor dezamăgit. Citez din jurnalul lui de bord: "Plecăm în tăcere doar în torsul molcom al motorului. Nu e nimeni la ţărm să ne facă semne de rămas bun; nu ne pasă, nici nu avea cine. Trecem pe lângă yachturi, nu-i nimeni pe punte. Au trecut vremurile când aproape toţi ne cunoşteam, toţi erau navigatori. Când cineva pleca, cei care rămâneau aduceau un omagiu celui care pleca să înfrunte Atlanticul salutând cu sirena sau goarna de ceaţă ori cu fluirerul. S-a banalizat până când şi spiritul navigatorului. Dar câţi din cei care au bărci mai sunt navigatori adevăraţi? O mare parte sunt parveniţi cu bani care şi-au luat bărci, au făcut câteva ore de navigaţie şi asta-i tot ce ştiu. Se foiesc de colo-colo prin Caraibe, se îmbracă standard ca navigatorii şi vorbesc de navigaţie din ce citesc de pe internet sau din reviste. Ştiu toate modelele de bărci şi ultimele produse apărute în domeniu, sunt tobă de cunoştinţe".

După o oră am părăsit Insula Saint Martin. Ne îndreptăm spre Insula Anguilla. La ora 17:30 depăşim insula şi, cu un vânt strans, Phoenix începe să urce spre Insula Bermuda.

Pe la 8 seara aud o apă curgând în cabină. Îl chem pe Marius să descopere sursa. Este prea-plinul de la tancul de apă dulce. Până ce improvizează un dop pierdem 20 de l de apă. Avem două tancuri de apă dulce, unul în babord şi unul în tribord. Marius a conceput un sistem de comunicare între ele. Deoarece mergem bandaţi în babord, apa din tancul din tribord a intrat în celălat tanc. A oprit vana tancului din tribord şi s-a rezolvat pentru moment. Va trebui regândit sistemul. Nici n-am plecat bine şi încep problemele. Spre dimineaţă, 6.05, aud apa în santină. După ce s-a trezit Marius, pune barca la capă şi scoate 7 găleţi. Credeam că am scăpat de problema asta.

Marius ia poziţia la ora 12:00: am parcurs 90 de mile. Avem vânt din sector estic la 12-14 noduri. Parcă sunt omul care aduce ploaia; la ora 2:00 îi dau lui Marius vestea proastă: avem apă în santină. Punem din nou barca la capa. Marius închide robinetul de acces pentru apa sărată la bucătărie şi la toaletă. Scoate trei găleţi cu apă. Nu e normal să se adune aşa de multă apă într-un timp aşa de scurt. Luăm barca "la puricat". Marius începe verificările de la motor. Totul pare a fi în regulă acolo. Scot toate lucrurile de sub chiuvetă (sticle de ulei, oţet, sos de soia, etc.). Probam pompa de apă sărată şi scurgerea. E bine şi aici.

Continuăm cu «baia» care, v-am mai spus, e cât o cabină telefonică. Pe aliura de vânt strâns, cu yachtul bandat în babord, Marius desface vasul de toaletă şi verifică evacuarea. Totul e în ordine. Mergem mai departe. Scoatem tot din magazia din prova: vele de rezervă, spinnakerul, bidoanele de 20 de l cu apă, sobiţa, rucsaci, genţi de voiaj... Marius verifică evacuarea apei din puţul lanţului, dar apa nu vine de acolo. Conform legilor lui Murphy, ultimul loc la care ne-am fi putut gândi este şi sursa necazurilor. De la vârful bompresului pleacă un cablu care se prinde de etravă cu două buloane. Cele două buloane străbat etrava şi sunt prinse în interior cu două piuliţe de o placă metalică. Pe aici intră apa. Evrika! Marius a strâns bine piuliţele. Pe la unul din buloane tot se prelinge apa, dar foarte puţin. Când vom ajunge într-o marina vom putea remedia definitiv problema. Am pus toate lucrurile înapoi. Se făcuse 17:30. Marius iese în cockpit să se răcorească. În prova era ca în saună. E stresat de toate aceste situaţii care se ivesc. Se întreabă ce va face când nu va găsi soluţie la o problemă? Îi sugerez să ia un calmant la pahar. Stăm în cockpit şi ne calmăm. După două pahare vedem iar viaţa în roz, facem planuri de viitor. Am mâncat tăieturi, că nu mai aveam putere să gătesc. Am aprins luminile de poziţie şi ne-am culcat. A doua zi (7.05) dimineaţă cerul era senin, vânt din sector estic la 12-14 noduri. Înaintam cu vânt strâns. Am parcurs încă 110 mile. În meniu am avut borş de piept de pui care a fost delicios.

E sâmbătă (8.05). Vremea e închisă week-end-ul ăsta. Nu vom ieşi nicăieri. Bem cafeaua şi luăm micul dejun. Marius începe antrenamentul: pune barca la capa şi scoate două găleţi cu apă din santină. Nu e mult la două zile. Ne depăşeşte un velier mult mai mare, mult mai rapid. Spre după-amiază vântul slăbeşte treptat, aşa că la ora 15: pornim motorul. După jumătate de oră vântul revine din sector ESE şi Marius derolează focul mare. Navigăm cu vânt strâns. În cursul nopţii, în cartul lui Marius (9.05) cerul s-a înseninat. A avut norocul să vadă atât Crucea Sudului în pupa, cât şi Steaua Nordului şi Carul Mare în prova; un spectacol magnific şi rar observat. La ora 12:00 poziţia indicată pe GPS era 24 de grade, 52 minute, N şi 062 grade, 33 minute Vest. Încep să apară mici buchete de alge de culoare maro-roşcat care plutesc pe suprafaţa apei. Sunt sargase, iar zona este cunoscută sub denumirea de Marea Sargaselor. Algele sunt aduse de pe coastele caraibiene de curentul Golf Stream.

Datorită calmurilor, se unesc şi formează mici insuliţe care plutesc la suprafaţa apei. Marius strânge liniile de pescuit; nu vom agăţa decât sargase şi nu am nici o reţetă ca să le pot găti. În cursul zilei alternăm navigaţia cu vele cu motorizarea. La ora 16:00 vine o briză din NV care se întăreşte treptat. Marius derolează focul mare. Navigăm în sfârşit cu un vânt bun pe direcţia care trebuie. Spre seară vântul cade şi pornim din nou motorul. Dimineaţa (10.05) vântul revine din sector SE la 12-14 noduri; nu e singur, a adus nori negri şi ploaie. Înaintăm cu 5,5 noduri. Marius s-a jucat de-a tangoanele toată ziua, în funcţie de direcţia vântului. Suntem înconjuraţi de formaţiuni noroase care nu pot aduce decât ploaie. Ne-am îndulcit ziua pregătind o mâncare românească: mămăligă cu brânză, iaurt în loc de smântână şi felii de şuncă prăjite. Am tăiat şi o ceapă roşie aşa, în ciuda colesterolului.

Marţi (11.05) vântul ne-a părăsit şi suntem nevoiţi să mergem cu motorul. Aşa e în zona calmurilor tropicale, numită şi Latitudinea Cailor. Denumirea vine de la navigatorii spanioli care se întorceau pe această rută venind din Indiile de Vest. Din cauza calmurilor care puteau să dureze săptămâni, caii de pe corăbii mureau pe măsură ce rezervele de hrană şi de apă se împuţinau. Măcar noi avem motor şi o rezervă de 300 l de motorină. Evenimentul care a marcat ziua a fost prinderea unei dorade. Nu e prea mare, dar o să meargă cu o garnitură. După-amiază a venit un front de nori negri cu ploaie. Vântul a crescut treptat în intensitate până a ajuns la 25-30 de noduri. Avem parte de o furtună care ne obligă să stăm în cabină cu capacul închis. Marius a adunat 5 l de apă de ploaie. Oceanul e montat; mâncăm tăieturi că nu pot să gătesc nimic. Furtuna a continuat şi a doua zi (12.05). Am reuşit să fierb o cafea dimineaţa. Trece un containier la nici jumătate de milă de noi. Cât pe ce să nu-l vedem. Eram adăpostiţi în cockpit cu spatele la tribord. Pe aliura dată am făcut sandvişuri la micul dejun şi o supă instant la prânz. Seara desfacem conserve de peşte. Vântul a scăzut abia spre dimineaţa zilei de 13.05. La ora 8:00 se instalează calmul şi motorizăm din nou. Vedem în faţă, la linia orizontului, un velier. L-am ajuns din urmă. Vremea e foarte frumoasă: soare, cer senin. Marius pune apă în cei doi saci de duş şi îi pune la soare. Am fiert două ouă şi le-am ciocnit, că doar e Înălţarea. La prânz am făcut baie cu apă dulce. Marius beneficiază şi de serviciile frizerului casei. Ne auzim chemaţi la VHF în canalul 16. Este yachtul din faţă care ne salută. Sunt doi spaniloli ce se îndreaptă cu velierul Nicholas III spre Horta, Insula Faial. Ne apropiem mult de ei, îi filmăm şi fotografiem. Ne urăm navigaţie uşoară şi, încet, încet îi depăşim.

În cursul nopţii vântul s-a întărit la 20 de noduri, valurile sunt mari şi barca se leagănă în toate direcţiile. Azi (14.5) aveam programate mai multe activităţi, dar am renunţat. Trebuia să filmăm meduzele numite galere portugheze, foarte numeroase aici. Aceste meduze au un aspect foarte atrăgător, sunt colorate în nuanţe de violet. Sunt periculoase, deoarece elimină o substanţă toxică ce atacă pielea. În zona Caraibelor, pe plajele unde apar aceste meduze populaţia este avertizată de pericolul pe care îl reprezintă. Amânăm filmarea. Marius scoate apa din santină pe aliura de furtună. Vântul s-a tot foit şi Marius a făcut sport la vele. Poziţia luată la ora 12:00 ne arată că avem un record de distanţă străbătută în 24 de ore: 139 de mile. E mic Phoenix, dar voinic! La ora 21:00 nu mai aveam vânt şi am pornit motorul. Am motorizat toată noaptea.

Sâmbătă, 15 mai, zi de sărbătoare. Marius împlineşte 55 de ani. E o vârstă frumoasă, iar Marius poate să fie mulţumit de palmaresul său: de două ori înconjurul lumii, cucerirea unor vârfuri ca: Ojos del Salado, Aconcagua, Mont Blanc, Matterhorn, Doufurspitze. La acestea se adaugă înfiinţarea clubului Explorer şi proiectul "Cu Toate Panzele Sus pe Urmele Speranţei". Proiectele lui nu se opresc aici. Are în plan cucerirea Everestului, un alt înconjur al lumii, o călătorie pe Amazon. Cât îl vor ţine puterile şi îi va permite sănătatea va îndeplini ceea ce şi-a propus. Determinarea lui poate servi oricui ca exemplu. Viaţa alături de el este o continuă provocare. Am fost prima care l-am felicitat. Cadoul a fost modest, dar util: o preche de pantaloni scurţi. După un mic dejun frugal m-am apucat de treabă; voi pregăti salata boeuf. Am fiert zarzavaturile, am frecat maioneza şi am definitivat salata. E o muncă elaborată pentru condiţiile de pe barcă, dar Marius merită efortul. O ceată de delfini a înconjurat barca. Sunt primii pe care-i vedem de când am plecat. E cadou pentru Marius de la mama natură. Vremea e superbă. Ne depăşeşte un yacht în babord. După formă pare a fi de curse. Skipperul a oprit motorul şi ridică velatura. Se agită pe punte, se uită la noi. Cred că e înscris la regata Arc şi ne consideră concurenţi. Îl lăsăm în plata Domnului, noi avem petrecere azi. O briză din NNV la 8-10 noduri îi permite lui Marius să deroleze focurile. Pe un ocean liniştit înaintăm cu 5 noduri. Am aranjat masa festivă în cabină. Am ciocnit câte un pahar de wisky vechi de 8 ani, Marius ţine un speech, eu filmez. După ce am servit salata, am adus şi tortul în care am înfipt beţe de chibrit în loc de lumânări. Prăjitura am cumpărat-o din Saint Martin special pentru această ocazie. Petrecerea s-a încheiat în jur de ora 18:00. După ora 22:00 vântul s-a întărit ajungând la 22-25 de noduri. Marius reduce velatura. În cursul nopţii vântul s-a menţinut la 25-30 de noduri, valurile s-au mărit au 3-4 metri.

Duminică (16.05) furtuna e în derulare. Vremea e foarte mohorâtă, parcă e noiembrie la munte. Am stat amândoi toată ziua în cabină şi am citit. Marius a ieşit, a mai modificat velatura. Meniul a constat în fasole din conservă. Abia după ora 22:00 cerul începe să se degajeze. Se vede luna în primul pătrar. Dimineaţa (17.05) vântul a slăbit la 18-20 de noduri din sector vestic, oceanul e montat. De azi Marius începe o nouă cură de dezintoxicare cu orez. Eu rămân la regim normal. Am făcut o supă de zarzavat cu fidea. Poziţia de la ora 12:00 ne arată că mai avem 973 de mile de parcurs. Mult a fost, puţin a rămas. Dăm ceasul înainte cu o oră. În ziua următoare, (18.05) la 7:30, vântul s-a întărit. Bate cu 22-25 de noduri, valurile s-au mărit, 4-5m şi s-au lungit. Cu toate acestea, cerul e senin. Marius găteşte şi serveşte porţia zilnică de orez. Eu mănânc separat, ca să-l scutesc de tentaţii. Ne deplasăm cu 6 noduri. Poziţia de la ora 12:00 ne arată că am atins un nou record de deplasare: 141 de mile în 23 de ore. După-amiază vântul scade la 18 noduri, bate din sector vestic. Marius mai înfulecă o porţie de orez pe când eu, preafericită, îmi fac mămăligă cu brânză de capră şi şuncă prăjită. Parcă sunt la pomana porcului. Mănânc la bucătărie, dar mirosul nu-l pot opri. Ştiu că Marius suferă; el a decis. Noaptea în cartul lui Marius, vântul s-a rotit spre nord. S-a tot jucat de-a vele şi tangoane până am intrat eu de cart. Ziua de 19.05 am programat-o pentru filmări. Am filmat activităţile zilnice: cafeaua, micul dejun, punctul de la ora 12:00; a urmat somnul lui Marius, intrarea de cart. Vântul a fost constant, 10-12 noduri din sector NNE până la ora 23:00, când a plecat şi el să se culce. Marius a pornit motorul, să mai stea şi el de cart. La 5:00 (20.05) am ieşit din cart atât eu, cât şi motorul.

A venit şi vântul la datorie, suflă din NNE cu 17 noduri. Temperatura de afară scade treptat, iar noi ne îmbrăcăm tot mai gros. La ordinea zilei a fost baia cu apă dulce încălzită şi, pentru prima dată de când am început să navigăm în acest proiect, am copt pâine. Am frământat un kg de făină din care am scos două pâini nu prea crescute. N-am avut decât scuza banală că am pus prea puţină drojdie. Pentru Marius, care nici măcar nu poate mânca, experimentul e mai mult decat masochist. Eu m-am ales cu pâinea, el cu filmarea. După ora 18:00 vântul şi-a luat liber şi am pornit motoraşul. Calmul plat e desăvârşit, ne-o demonstrează şi barometrul care arată 1046 de milibari. Mai are un pic şi iese din zona gradată. Noaptea a fost întunecată, nici o stea, nici o lumină decât luminile de navigaţie. Calmul a continuat până dimineaţa (21.05) la ora 9:00. A venit o briză care ne permite să înaintăm cu 3 noduri. Trebuie să valorificăm orice adiere. Nu avem motorina necesară ca să acoperim toată distanţa până în Azore. Marius schimbă uleiul de la motor. Ziua de 22.05 a trecut fără evenimente notabile. Am dat iar ceasul cu o oră înainte. Vântul s-a menţinut constant, 6-8 noduri din SSE, o navigaţie plăcută. Duminica, 23.05, a început cu o vreme mohorâtă, cerul acoperit de nori compacţi. Am băut câte un ceai, am luat dejunul şi ne-am aruncat fiecare la citit. Marius e cu "Marte Albastru". Eu recitesc "Numele Trandafirului". Poziţia de pe GPS la ora 12:00 a arătat simetric: 37 grade, 54 minute, 658 secunde N si 37 grade, 54 minute, 658 secunde V. Seara la ora 19:00, ghici cine vine la cină? Vine un gren cu vânt la 30-35 de noduri. Marius a avut timp să reducă velatura. Am intrat într-un front de furtună care ne dă de lucru. Valurile sunt mari, brizanţii mătură puntea. Începe să curgă apa la masa de navigaţie, deasupra panoului electric. Marius iese să vadă pe unde intră apa; prin buzunarele din cockpit.

Sunt nişte îmbinări care au fost lipite în 1990 cu materialele care se găseau atunci. Cu timpul lipitura a cedat şi apa intră nestingherită. Marius pune barca la capa. Scoate apa din buzunare. În cabină apa sărată a curs în nişte mici rafturi unde sunt cabluri, telecomenzi de la aparatură. Scot toate lucrurile de acolo. Marius le curăţă cu apă dulce şi le dă cu un spray ca să împiedice acţiunea corozivă a sării. S-a udat şi salteaua din cuşeta de la masa de navigaţie. În cabină e o harababură totală. Marius e deprimat. Tot timpul apar probleme. Asta e una foarte serioasă, deoarece dacă apa ajunge la tabloul electric, ne-am ars la propriu şi figurat. Stăm la capa noaptea întreagă cu toate luminile de poziţie şi de navigaţie aprinse. Vântul bate în rafale, barca face urât. Aud dialoguri în canalul 16. Sunt şi alte yachturi în zonă. Singura consolare e că nu suntem singuri. Ce să-i faci, la toţi ni-i greu! Furtuna a continuat şi a doua zi (24.05), dar a scăzut în intensitate. Avem vânt la 25-28 de noduri din sector NNE. În cursul dimineţii vântul s-a redus treptat în intensitate; la ora 14:00 Marius a pornit motorul. La ora 18:00 vine vântul să ne umfle velele. În cursul nopţii am văzut o lumină în pupa. E un velier. La 5:00 l-am trezit pe Marius. Yachtul e la mai puţin de 100 de m de noi şi nu e nimeni pe punte. Marius trece la timonă, eu la VHF. Deodată schimbă de drum şi ne depăşeşte prin tribord. Iau legătura în radio cu ei. Este vorba de trei francezi care se îndreaptă cu velierul Eos spre Horta, Insula Faial. Ne-am urat Bon Appetit! În cursul zilei (25.06) am navigat cu vântul care s-a rotit, mărit, micşorat cum a vrut. De când e la cură, Marius are un foarte dezvoltat simţ al mirosului. Ştie ce gătesc sau mănânc chiar dacă e pe punte. E mai rău decât un ogar. Nu pot să mă ascund, aşa că-mi fac nişte cartofi prăjiţi cu ochiuri şi cu ceapă prăjită după modelul chilian. Am navigat cu vânt la 18-20 de noduri. În dimineaţa zilei de 26.05 nori negri se arată în prova. Stau cu ochii pe barometru sperând într-o schimbare spre bine. Binele a venit după-amiază. La ora 16:00 am văzut apărând Insula Flores. Este prima insulă situată în extremitatea vestică a Arhipelagului Azore. Se văd forme de relief înalte, pereţi verticali; vedem o casacadă care se varsă în ocean. Insula este de un verde crud care ne încântă privirea. Miroase a vegetaţie. În sfârşit, pământ! La ora 17:00 am ajuns în Lajes, locul de ancoraj. Suntem a treia barcă după un catamaran francez şi o barcă engleză. Punem ancora şi ne tragem sufletul.

Din Saint Martin, Caraibe, până în Azore am parcurs 2.256 de mile în 21 de zile. A fost o etapă lungă şi nu foarte plăcută. Suntem bucuroşi că am ajuns cu bine. Ne vom odihni şi vom vizita Insula Flores. Expediţia continuă.