DACIOŢII: Baku, cu oamenii lui prietenoşi, se pregăteşte de JO 2020

Suntem de trei zile in Baku. Initial trebuia sa stam doar doua zile si o noapte, dar destinul a vrut sa ne ofere mai mult decat ne asteptam. Desi multi am aflat despre Baku, capitala Azerbaijanului, cu prilejul recentei editii a Eurovisionului, sunt convins ca aceste insemnari vor aduce ceva nou si sper ca veti dori sa ajungeti aici.

Experienta azera nu a inceput prea placut. Daca ajungeam cu zece minute mai devreme in vama, reuseam sa trecem fara probleme si nu mai asteptam zece ore. Vizita la Gobustan, la vulcanii noroiosi, ne-a adus din nou zambetul pe buze. Ne-am indreptat voiosi spre Baku, pe o autostrada din ce in ce mai aglomerata. Multi soferi ne faceau semne de prietenie, ne salutau cu farurile sau ne claxonau. Cel mai haios a fost un proprietar de Mercedes-Benz clasa C, care ne tot facea semne catre portbagaj. Am tras pe dreapta cu gandul ca s-a desprins plasa. Nici vorba, domnul era interesat de doua cauciucuri de iarna.

Intrarea in Baku a fost rapida, pe o bretea semnalizata simplu cu Merkez (Centru). Inca de la periferie se vedea faptul ca orasul este intr-o continua modernizare si extindere. Vedeam strazi care se asfalteaza, blocuri in constructie, zone verzi in plina amenajare. In Baku, stradutele sunt ceea ce noi numim strazi, iar bulevardele sunt imense. De exemplu, bulevardul Heydar Aliev are sase benzi pe sens. Champs Elysee-ul francez ar fi invidios. Toata partea moderna a capitalei azere este somptuoasa, impresionanta, o grandoare care depaseste maretia sovietica. S-au renovat toate cladirile vechi, dar s-au si ridicat noi constructii futuriste, foarte mari, faraonice.

Fiti alaturi de dacioti si comunicati cu ei pe facebook

Si hotelurile se fac din nou, au reconstruit cladirile care au fost distruse in perioada sovietica sub diferite pretexte. Daca au fost nevoiti sa darame o cladire si sa o faca la loc, asta au facut. In centrul nou al orasului sunt magazine ca in Londra si Paris, dar, in acelasi timp, jumatate de oras se construieste de la zero. In unele zone sunt magazine de lux, iar pe langa ele trec camioane cu moloz. Totul se face din banii luati pe petrol si gaze.

Traficul este comparativ cu cel din Bucuresti la ora de varf, cu mentiunea ca aici se claxoneaza mai mult si nu exista injuraturi. Am ajuns in orasul vechi si am intrat cu Miorita intr-o parcare cu plata, iar Nicu si Molo s-au dus sa caute hotelul la care am facut rezervare. Eu am ramas de paza si am arborat drapelul azer pe masina, lucru care a atras imediat atentia localnicilor. Intr-un amestec de engleza, romana si semne le-am explicat pataniile cu politia rutiera azera. Pentru a ne schimba parerea despre politie si azeri, un domn ne-a platit parcarea.

Dupa formalitatile de cazare am iesit repede in recunoastere, ghidati de catre un tanar care lucreaza la hotel. Ne-a condus pe Bulvar, catre zona portuara, si ne-a explicat ce vedem, istorii ale locului, dar si experiente personale. Un om deschis si foarte cald, asa cum au fost toti cei pe care i-am intalnit in Baku.

Vezi mai multe fotografii aici

Am trecut de zona turistica si ne-am apropiat de cea portuara si industriala, unde se construiesc in ritm alert cladiri de birouri de 30-40 de etaje, parcari, spatii comerciale. Era vineri seara si pe langa noi treceau betoniere si camioane cu materiale de constructii. Gazda ne-a spus ca Baku se pregateste si pentru candidatura la Jocurile Olimpice 2020.

COMPLETARE: Mircea ne-a atras atentia ca Baku nu mai este oras candidat, deoarece au fost alese de CIO doar trei orase pentru JO 2020: Madrid, Istanbul si Tokyo. Noi putem spune ca Baku se pregateste in continuare.
Toate cladirile sunt renovate, peste tot sunt statui sau monumente istorice iluminate si zone verzi foarte bine ingrijite. Azerii isi pun in valoare trecutul, dupa anii de opresiune comunista, si se mandresc cu istoria lor.

In port, Molo si-a exersat rusa cu seful de tura al companiei de transporturi, care ne-a spus ca primul vapor catre Turkmenbasi va pleca catre dimineata si este singurul din ziua de sambata. Nu exista un orar oficial al curselor care pot lua si pasageri la bord, asa ca ne-am gandit ca trebuie sa venim duminica dimineata pentru a afla ce curse exista in acea zi. De mentionat ca nu toate cursele pot lua pasageri la bord, deoarece se transporta incarcaturi mai deosebite, cum ar fi kerosen sau petrol.

Cand am aflat ca mai avem de stat o zi prin Baku am inceput sa umblam hai-hui prin oras si ne-am apropiat de centrul vechi, unde am gasit un local pe gustul nostru. La un demisol, slab iluminat, am luat cate o bere la halba si dolma – un fel de mancare cu ardei, rosie si vanata, toate umplute cu carne tocata, intr-un sos usor. Nu am retinut adresa, dar cei interesati ne pot contacta si le explicam unde este locul.

Am continuat sa ne plimbam pe strazi, iar un arhitect ne-a invitat sa admiram sediul Uniunii Arhitectilor si ne-a prezentat o casa foarte veche ai carei pereti au fost pictati acum o suta de ani. Omul este intristat de situatia actuala, deoarece, ca si la noi, se construiesc zgarie nori si se uita trecutul. Mai departe, un alt azer, atras de aparatele noastre de fotografiat, a intrat in vorba cu Molo si ne-a invitat la el in casa. Incredibil, ne cunosteam de zece minute si el deja ne povestea despre el si despre tara lui. Am primit doua albume, unul cu retete culinare si unul despre Azerbaidjan, precum si invitatia de a ramane la masa. L-am refuzat politicos, dar el ne-a condus pana la coltul strazii de unde ne-a cumparat un pepene galben. Oameni sunt calzi, primitori, se bucura sa te vada si sa intre in vorba cu tine. Se deschid fara rezerve si nu cer nimic la schimb.

Seara este un prilej pentru localnici de a iesi la plimbare, se imbraca frumos si se plimba la brat pe prospekt, pe faleza, se asaza la o terasa pentru a savura o bere sau un suc. Duminica dimineata am mers din nou in port, unde am aflat ca urmatorul vas spre Turkmenistan pleaca luni dimineata (azi), asa ca trebuie sa prelungim cazarea. Molo a negociat un super pret. Nu fac reclama, dar trebuie neaparat sa stati la Noah’s Ark daca veti ajunge in Baku. Este situat in Icher Seher (orasul vechi), foarte aproape de port si metrou, iar oamenii sunt deosebiti.

Poate astazi plecam spre Turkmenistan.

p.s. si orasul vechi are povestea lui, dar asta intr-un text urmator