Fuerteventura este una dintre acele insule care te face să crezi că Paradisul există cu adevărat. Cu plajele sale aurii şi apele sale clare şi albastre, în Fuerteventura timpul pare să stea în loc.
În secolul al XVI-lea Leornado Torriani spunea că numele insulei, care înseamnă “noroc”, a fost dat de Jean de Bethencourt. Bucurându-se că a descoperit cea mai mare insulă din Insulele Canare, sau insulele Fortunate cum li se spunea atunci, el a considerat expediţia sa ca fiind una fericită, numind insula “tărâmul cu noroc”, Fuerteventura.
Nebrija, pe de altă parte afirma că numele insulei provine chiar de la calităţile şi bogăţiile tărâmului, fortuna însemnând şi bogăţie. El credea că Jean de Bethencourt ar fi numit insula Fuerteventura uimit fiind de resursele sale bogate.
Înainte de acest “botez”, insula a fost numită de băştinaşi Erbania, însemnând “bogată în capre”, iar mai înainte se chema Maxorata, de unde şi numele de astăzi al băştinaşilor, majoreros.
Cel care a “învins” în final a fost tot numele dat de navigatori şi cartografi, un nume ce se vrea a fi cu noroc.
Cu dealurile sale semănând cu o coastă continentală, erodată de vânturi şi brize, dar şi de climatul arid, insula pare a fi o femeie voluptoasă şi senzulă, iar praful pe care vântul îl poartă dintr-o parte în alta pare a fi chiar părul ei. Fuerteventura se arată în faţa oricui goală, aşa cum este ea. Plină de minunăţii.
Se pare că a fost prima dintre insulele Canare care a apărut din apă, ca o continuare a continentului african şi, deşi are un climat arid, a fost numită o “oază în deşertul civilizaţiei”.
Plajele sale sunt dintre cele mai variate: nisip auriu, în tonuri diferite, alunecând spre bronz, zone întregi de nisip alb, dar şi plaje cu nisip vulcanic, asta în ciuda faptului că pe insulă nu există niciun vulcan activ.
Apa sa clară oferă o uluitoare perspectivă asupra vieţii marine, bogată în vietăţi pe care scufundătorii le găsesc absolut irezistibile.