Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aţi încercat magia unei vacanţe în care să combinaţi vizita la un monument de antichitate cu scurte opriri în golfuri cu nisipuri fine şi ape de culoare turcoaz? Eu credeam, până nu demult, că doar insulele greceşti pot oferi specialitatea asta, dar, după ultima mea călătorie în zona Antalya, aş adauga şi Turcia în rândul destinaţiilor ideale din acest punct de vedere.
Coasta de sud, scăldată de Mediterana, păstrătoare a vestigiilor istorice liciene, greceşti, romane şi bizantine, fascinează prin varietatea şi sălbăticia peisajului. E o zonă în care turismul de masă nu a pătruns masiv şi în care putem avea cel puţin iluzia că descoperim, pentru prima dată, frumuseţi nebănuite ale lumii antice. Unul dintre aceste locuri pe care l-am vizitat în luna mai 2010 este Olympos, sit arheologic invadat de vegetaţie, situat în apropiere de Tekirova, la 6 km de drumul naţional către Antalya. Olympos este cunoscut atât pentru vestigiile istorice şi naturale (specii pe cale de dispari)ie, precum broasca ţestoasă "caretta-caretta") cât şi pentru deschiderea generoasă la Marea Mediterană sau pentru casele de vacanţă din lemn destinate în special tineretului (aşa-numitele "case în copaci"), cu preţuri cuprinse între 20 şi 40 de euro camera.
Istoric, vorbind, Olympos este una din cele şase cetăţi care constituiau, în Antichitate, Liga Liciei, alianţă instituită pe principii democratice. Se crede că, de fapt, Olympos este un nume pre-grecesc pentru "munte", fiindcă îl poartă peste 20 de vârfuri din Asia Minor şi din Grecia, care l-au "împrumutat", la rândul lor, localităţilor de la poale. Cel mai celebru este muntele Olimp din nord-estul Greciei, considerat "leagănul" zeilor. Cetatea Olympos din Turcia, despre care vă povestesc, a fost fondată cu 300 de ani î.Hr. Alexandru Macedon a fost, cu siguranţă, acolo, pentru că ştim că-şi petrecea iernile în cetatea vecină, Phaselis, în perioada primelor sale cuceriri din Asia. În secolul întâi d.Hr., cetatea a fost integrată în Imperiul Roman; astfel, s-a putut cunoaşte că multe festivităţi erau organizate în onoarea zeului luminii şi al focului, Hefaistos, divinitatea principală a locuitorilor. Ulterior, Olympos a fost stăpânit de veneţieni, de genovezi şi de cavalerii din Rodos, care au reconstruit-o ca punct de sprijin în timpul cruciadelor.
În legătură cu Hefaistos şi cu numele Olympos... Nu departe de oraş, pe o culme muntoasă (Tahtali sau "muntele împădurit") vizibilă de la mare distanţă, se află un loc de unde ies flăcări alimentate de un gaz cu o compoziţie încă necunoscută (se spune că doar 1% din combustibilul flăcării ar fi gaz metan). Ozi, ghidul turc angajat de Agenţia Premium Holiday, care ne-a însoţit în periplu, îmi spunea că anume acesta ar fi "focul viu" din legendele Olympului, cel furat de Prometeu de la Zeus şi devenit, ulterior, focul aprins, ritualic, cu sens de reînnoire a vieţii, la Jocurile Olimpice. Rămâne de văzut cum se împacă legenda cu realitatea, pentru că, de la atestarea J.O., au trecut 2700 de ani, iar cetatea Olympos e mult mai "tânără". "Focul viu", întruchipare a Himerei (creatură monstruoasă cu cap de leu, corp de capră şi coadă de şarpeţ poate fi văzut şi de aproape (e la doar câţiva kilometri de Olympos, drum de picior). Pentru că momentul ideal pentru senzaţii "tari" e noaptea, se organizează excursii nocturne care dau un plus de adrenalină unui spectacol pirotehnic de neuitat.
Olympos face parte din Parcul Naţional Olympos Bey Daglari. Ascunsă între "degetele" munţilor Taurus, între păduri de pin şi de cedru care coboară până în apele cristaline ale Mării Mediterane, cetatea antică şi medievală e pusă sub o jurisdicţie care o protejează împotriva dezvoltarii turismului de masă, ceea ce îi dă un caracter natural aproape unic. Nu găsiţi, aici, hoteluri sau clădiri din beton. Plaja e spectaculoasă, nu numai pentru cei care adoră cura heliomarină dar, în nopţile de vară, puteţi asista la un spectacol unic: cel al broaştelor ţestoase care se întorc la cuiburile lor de pe plajă, pentru a depune ouale, înainte de a dispărea, iaraşi, în lumea submarină.
Civilizaţiile antice se amestecă cu aromele golfului şi ale pinilor, cu lumea vietăţilor fără vârstă, cu legendele şi miturile greco-romane. Ce poate fi, la urma urmelor, mai exotic decât să simţi, pe plajă, la Olympos, că faci baie împreună cu zeii?
Citește pe Antena3.ro
