Ostrovul doamnelor din vechime

La schitul din mica insulă de pe râul Olt, din dreptul localităţii Călimăneşti, şi-au aflat liniştea două doamne: Despina lui Neagoe şi Teofana, mama lui Mihai Viteazu.

Pelerinii aflaţi în trecere prin minunata Vale a Oltului, bolnavii de la staţiunea Cali­măneşti-Căciulata, dar şi toţi iubitorii de bi­serică şi frumu­se­ţe ajunşi în centrul staţiunii nu trebu­ie decât să treacă un podeţ pentru a ajunge pe Ostrov. De jur-împrejur, apele verzi şi adânci ale râului dau nă­vală spre chingile barajului aflat ceva mai jos. Câţiva kilometri la deal, e bătrâna Cozie a lui Mir­cea. E frumos la Schitul Ostrov, maicile ca în toa­te obştile monahale, sunt hărni­cu­ţe atât la treabă, cât şi la rugăciu­ne, florile inundă grădini­ţa, iar interiorul bisericii ema­nă Duh prin toţi po­rii. Dar mai frumos se spune că era înainte de construirea barajului, când a fost nevoie să se ridice întreaga in­sulă cu 6 metri spre a nu fi inundată. Au dis­părut atunci fagi, stejari şi brazi seculari, precum şi fauna care popula arealul.

VECHIME. Radu cel Mare vorbeş­te la 1500 despre un schit la Ostrov, istoricii con­siderând că el exista încă de prin seco­lele XIII-XIV, şi că este cel mai vechi schit de maici din ţara noas­tră. La insistenţele Doam­nei Despina, Neagoe Ba­sarab ridică pe ruinele de aici, la 1522, o biserică în ju­rul căreia se formează şi o obşte monahală. Despina Doamna s-a re­tras aici sub numele de Platonida şi tot aici s-a făcut monahie şi mama lui Mihai Viteazu, sub numele de Te­o­fa­na, rămă­şi­ţele ei fiind la Cozia. Exarhul mănăsti­rilor din judeţul Vâlcea, pă­rin­tele arhimandrit Vartolomeu An­droni, po­ve­s­teş­te: "Os­trovul a trăit drama aceasta: la se­cula­rizare, la 1864, maicile au fost duse la Vă­leni, iar schitul a fost preluat de Mă­năs­tirea Cozia. Până în 1989, Schitul Os­trov a funcţionat mai mult duminica sau când era o sărbătoare şi făcea slujba acolo un preot de mir. După 1997, când s-a resfinţit, a redevenit schit de maici".

Valori
Trei icoane de la Schitul Ostrov reprezentându-i pe Sfântul Nicolae, Sfântul Sava şi Coborârea de pe Cruce, de o mare valoare artistică, provenind din perioada de început a bisericii, sunt păstrate la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti.