Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O dată ce ai ajuns la Pamukkale, îţi doreşti să revii. Natura a desăvârşit aici o lucrare atât de uluitoare, încât ochii ţi se umplu de lacrimi, orbiţi de strălucirea infinitelor terase de calcar scăldate în ape azurii.
Una dintre legendele legate de terasele calcaroase de la Pamukkale (Turcia) spune că o fecioară care nu-şi putea găsi un soţ pentru că era prea urâtă s-a hotărât să-şi curme viaţa aruncându-se în gol. Tânăra nu a căzut în braţele morţii, ci în apele unui izvor miraculos. Acesta nu doar că i-a salvat viaţa, dar, scăldând-o, a transformat-o într-o fată de o rară frumuseţe. Şi cum putea trece neobservată o asemenea transformare? Coincidenţă, tocmai când ieşea din spuma apelor albe, fecioara a fost zărită de fiul unui prinţ care s-a îndrăgostit pe loc de ea şi a luat-o de nevastă. Că o fi sau nu bazată pe vreun sâmbure de poveste de dragoste la prima vedere, este sigur că legenda vrea să sublinieze calităţile terapeutice ale apelor termale de la Pamukkale, recunoscute pentru ameliorarea afecţiunilor oculare, dermatologice, cardiologice şi reumatismale. În limba turcă, Pamukkale înseamnă "castelul de bumbac". În limba turiştilor - dacă putem inventa un astfel de concept - Pamukkale înseamnă privilegiul de a fi prinţ sau prinţesă, de a simţi sub tălpile goale rodul muncii de mii şi mii de ani a unui fir de apă termală bogată în calcar şi hidrogen. Analizele de laborator au relevat că, la fiecare 250 de litri de apă care curge se depun 2,2 grame de calciu. Chimia, dar şi mişcările tectonice numeroase care au avut loc în această zonă sunt aşadar responsabile de apariţia şi modelarea miilor de terase şi cascadelor încremenite, de un alb imaculat, de la Pamukkale. Din depărtare, regiunea - intrată în patrimoniul UNESCO - arată ca o fortăreaţă de gheaţă, deşi temperatura apei atinge chiar şi 50 de grade, în anumite bazine scăldatul fiind imposibil.
Acest unic monument al naturii este deschis spre vizitare 24 de ore din 24. Paznicii sitului permit turiştilor să coboare, la pas, pe treptele şi prin micile bazine calcaroase, scăldate în permanenţă de apa caldă, mătăsoasă. Nu ezită însă să folosească fluierele pentru a-i avertiza că trebuie să se descalţe înainte de a călca pe terase, atât pentru a proteja travertinele, cât şi pentru a evita producerea accidentelor prin alunecare. Tot de "interdicţie" se bucură şi o costişă a dealului din care izvorăşte apa miraculoasă, în această zonă fiind amenajate mici bazine din ciment, pe care natura le desăvârşeşte neîncetat, acoperindu-le cu calcar. Emblematice pentru Pamukkale sunt şi ruinele vechiului oraş Hierapolis, fondat la 190 î.Hr. de Eumen al II-lea, regele Bergamei, reconstruit de împăratul roman Tiberius, măcinat de cutremure şi părăsit după seismul devastator de la 1219.
Mulţumiri lui Florin Crişan de la Universal Turism
