x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Calatorii Din Panama până în Nicaragua, lumea se scumpește, dar oamenii rămân calzi

Din Panama până în Nicaragua, lumea se scumpește, dar oamenii rămân calzi

de Cornel Tăbăcaru     |    07 Noi 2025   •   06:00
Din Panama până în Nicaragua, lumea se scumpește, dar oamenii rămân calzi

Dragii mei cu Jurnalul sub braț, mă bucur nespus că prin suita de articole de la pagina 22 am trezit interesul și curiozitatea multor cititori de a experimenta o vacanță în America Centrală. Interesul a crescut acum, când în această zonă începe sezonul uscat, propice turismului.

Există locuri unde timpul pare să fi rămas blocat între două valuri ale celor două oceane, iar America Centrală este unul dintre aceste locuri. Oamenii trăiesc încet, vorbesc cu blândețe și prăjesc cafeaua ca pe o rugăciune. Prețurile s-au globalizat, dar sufletele nu. Și asta, dragii mei, e o formă rară de bogăție.

Panama City m-a întâmpinat, ca de obicei, cu un aer umed de seră. E un fel de Miami mai latino, mai haotic dar și ceva mai scump în această perioadă. O cafea bună costă cinci dolari. În schimb, taximetriștii, foarte comunicativi, îți povestesc, cum și-au trimis copiii la studii, în SUA. 

Mi-am făcut un obicei să merg din Panama City cu mașina până în orășelul meu Jaco din Costa Rica. Ador acest drum, uneori pe marginea Pacificului, alteori prin munți la peste 1.000 de metri altitudine, și mereu descopăr lucruri noi. V-am mai spus aici, Costa Rica pare o țară făcută special pentru broșurile de turism: verde cât vezi cu ochii, curată, zâmbitoare, cu un calm molipsitor. Doar că și aici paradisul a mai crescut prețurile. O cameră lângă vulcanul Arenal trece lejer de 100 de dolari, iar o supă de pește pe malul oceanului ajunge la 20. Însă chiar și în aceste condiții, „ticos” - așa își spun localnicii - sunt mândri de pădurile lor și de deviza „pura vida”, o expresie pe care o folosesc pentru orice: salut, rămas bun, noroc sau consolare.

Un alt obicei pe care-l am în ultimii ani este de a zăbovi pe drum o zi într-un loc în care n-am mai fost. De data aceasta am rămas o zi într-o mică plantație de cafea din zona Monteverde. O familie mi-a arătat cum se prăjește cafeaua la foc de lemn, cu răbdare și fum. Gustul e divin, însă și prețul este pe măsură: 16 dolari punga de 250 de grame. Dar, credeți-mă!, merită. Când bei cafeaua aia, simți că toată jungla s-a transformat într-o aromă densă și dulce.

Drumurile prin Costa Rica sunt o poveste în sine. Șoferii claxonează mai mult ca în București, dar fără nervi. Totul curge lent, cu o liniște care, după primele zile, devine contagioasă. Am învățat că „pura vida” nu e doar o expresie, e un ritm cardiac.

Spre deosebire de Costa Rica sau Panama, când treci granița în Nicaragua, simți că faci un salt într-o altă lume. Drumuri prăfuite, piețe zgomotoase, copii desculți, dar și o naturalețe pe care n-o vedem în țările prea ordonate. Orezul și fasolea domină farfuriile, berea e rece și costă doar un dolar. În Granada, un oraș colonial colorat, o femeie mi-a oferit mango tăiat în felii perfecte și un zâmbet sincer - totul pentru 50 de cenți. Seara, în piața centrală, bătrâni discută politică, copiii joacă fotbal între biserici și graffitiuri cu Che Guevara. Rămâi uimit de cât de puțin le trebuie oamenilor de aici să fie veseli. Nicaragua are un motto: viața poate fi grea, dar este frumoasă cât timp este autentică.

Însă și autenticitatea a început să crească prețul. Am observat-o și în Panama, și în Costa Rica, și în Nicaragua. Prețurile cresc, însă oamenii încearcă să rămână aceiași, chiar și în spatele fiecărui preț mare tot se ascunde un zâmbet sincer. Într-un mesaj, un cititor care a călătorit prin zonă mi-a scris: „America Centrală e ca un cântec vechi de pe un disc de patefon pus pe un aparat modern - uneori distorsionează, dar melodia rămâne frumoasă”.

Când am revenit în Jaco, am realizat că nu am reținut niciun nume de hotel la care am stat în plimbarea aceasta, ci chipuri de oameni care mi-au rămas pe retină. O fetiță care vindea scoici la apus, un șofer care fredonează Elvis prin ploaie, un bătrân din León care mi-a spus, simplu: „Aquí la vida es dura, pero linda” - „Viața e grea, dar frumoasă”. Și cred că în fraza asta e esența Americii Centrale. Nu contează perfecțiunea, ci puterea de a zâmbi. Într-adevăr, prețurile au crescut. Au crescut peste tot în lume, s-au dus vremurile ieftine, însă America Centrală a rămas un loc pentru toate buzunarele. Un loc care arată că lumea încă are colțuri unde se trăiește simplu: pura vida.

Noi, dragii mei, ne revedem vinerea viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

×
Subiecte în articol: panama nicaragua preţuri autenticitate