Unul dintre cele mai mari castele din lume (are 570 de metri lungime şi 130 de metri lăţime) şi, conform Cărţii Recordurilor, cel mai mare castel dintre cele vechi care au mai ramas în picioare, Castelul Praga adăposteşte între zidurile sale o istorie lungă de multe veacuri.
Bijuteriile coroanei cehe sunt depozitate chiar în această locaţie şi tot aici s-au ţinut majoritatea ceremoniilor oficiale din istoria locului. De la împăraţii "romani de neam german", la regii cehi, toţi au ales acest castel grandios pentru desfaşurarea evenimentelor majore.
Povestea castelului, desigur nu în forma sa actuală, a debutat undeva în secolul al IX-lea, în jurul anului 870. De-a lungul existenţei sale, numeroşii proprietari, dar şi vremurile cu modele lor, şi-au pus amprenta asupra "chipului" constructiei. Tocmai aceasta existenţă îndelungată a făcut posibilă întâlnirea într-un singur loc a mai multor stiluri arhitecturale. Mai exact, toate stilurile care au fost la modă în arhitectură în ultimul mileniu.
În secolul al IX-lea s-a zidit prima parte a castelului, o construcţie de piatră care cuprindea şi o biserică din care azi se mai văd doar ruinele: Biserica Fecioarei Maria. Începând cu secolul al X-lea, însă, castelul a servit ca reşedinţă a prinţilor şi regilor cehi, dar şi ca sediu al episcopiei din Praga. În secolul al XIV-lea, castelul a suferit prima sa modificare majoră. Devenind sediul împăratului Carol al IV-lea, castelul a fost reconstruit şi fortificaţiile au fost întărite, iar prin înălţarea Catedralei Sfântul Vitus, castelului i-a fost introdus stilul gotic.
Expansiunea castelului a continuat şi în secolul al XV-lea, dar din cauza războaielor hussite, a fost abandonat şi a început să se deterioreze. La sfârşitul secolului însă, familia regală a revenit aici, aducând clădirii splendoarea de dinainte. Au fost construite noi fortificaţii şi turnuri de apărare. Interiorul a suferit şi el schimbări o dată cu construirea Galeriei Wlatislaw, în stil renascentist.
În secolul al XVIII-lea au avut loc transformări majore, care i-a dat aerul unui "chateau", un castel modern, pentru acea vreme, un elegant centru de putere menit să atragă artişti, oameni de ştiinţă şi diplomaţi. Odată cu căderea Imperiului Austro-Ungar, castelul şi-a deschis porţile şi pentru primul preşedinte ceh, care a cerut o remodelare a construcţiei, făcându-l cu adevărat modern.
Castelul praghez nu reprezintă un complex în sine, ci include Catedrala St. Vitus, Biserica Sf. Gheorghe, o mănăstire şi alte câteva palate mai mici, grădini şi turnuri de pază. Majoritatea imobilelor vechi din zonă sunt deschise vizitelor turistice, iar multe dintre ele s-au transformat în muzee, găzduind periodic expoziţii unice.