Regina Cimiez

Aristocrat pe bune, superfranţuzit şi greu de mulţumit, Theodor Pallady reprezintă o pagină aparte în istoria artelor plastice româneşti, cu o pictură puternică, originală, în care transpare nonconformismul artistului, dar într-un mod profund artistic.

Locatar al sufletului Parisului, în Place Dauphine, unde i-a fost vecin o perioadă Brâncuşi, Theodor Pallady a călătorit mult, pendulând între Franţa şi România, Franţa însemnând, în ultimii săi ani în Vest, Coasta de Azur, cu Saint Paul de Vence, Antibes, Juan le Pins, Cannes, Nisa. La Nisa vine atras de prietenia cu Henri Matisse, colegul său din timpul studiilor în atelierul lui Gustave Moreau.

PALLADY ŞI MATISSE. În 1939, înainte de capitularea Franţei în faţa Germaniei naziste şi venirea, definitivă, la Bucureşti, Pallady face o lungă călătorie în sudul Franţei împreună cu pictorul Lucian Grigorescu, soţia acestuia şi prietena grav bolnavă a lui Pallady, Yvonne Cusin, care nu avea să mai trăiască mult după acest voiaj de adio. La Nisa se întâlneşte, desigur, cu Matisse şi se portretizează reciproc. La sfârşitul anului se mai vede o dată cu Matisse, la Nisa, şi nu ne va mira să aflăm că această ultimă întâlnire a celor doi colerici s-a terminat cu scântei. În 1940, Pallady vine în România fără să îşi închipuie că nu se va mai întoarce niciodată în atelierul său din Paris sau în locurile sale mult îndrăgite de pe Coasta de Azur. De fapt, în perspectiva înrăutăţirii situaţiei la Paris, vedea în Coasta de Azur un posibil refugiu.

Până la urmă, evenimentele l-au ţinut ostatic în România până la sfârşitul vieţii sale, în 1956.

Prietenul său de la Nisa, Henri Matisse, a donat României mai multe lucrări ale sale, legate de Pallady şi România pe care a cunoscut-o prin el, inclusiv două picturi care mărturisesc celebrul său interes pentru iile româneşti.

POVESTEA UNUI TABLOU. Hotelul Regina din cartierul Cimiez, de lângă impozanta vilă, acum muzeu, a lui Matisse i-a fost cel mai des gazda vizitelor sale în Nisa. Vestitul hotel era numit astfel în cinstea celebrei regine britanice Victoria, vizitator asiduu, ea şi cu familia ei, al Coastei. În ultimul timp circula pe piaţa românească de artă un desen în creion, un cap de statuie egipteană despre care ni se spunea că o reprezintă pe regina Cimiez. De fapt, autorul, nimeni altul decât Pallady, localizase desenul ca fiind făcut în timpul unui sejur al său la Hotelul Regina din Cimiez, numele Nisei apărând şi el alături de semnătură şi localizarea înţeleasă greşit ca identificare.

Pe aceeaşi piaţă de artă apar în continuare diferite schiţe realizate de Pallady în timpul unor momente de relaxare pe terase sau cafenele ale Coastei, în special din Nisa. Pallady se află în ultimul timp în centrul unui fenomen despre care nu ştim încă dacă este unul bun sau rău. Deoarece a stat mult în Franţa şi a plecat acolo fără să-şi încheie socotelile, încă se mai găsesc pe piaţa franceză lucrări ale sale care nu se bucură de o apreciere din partea cumpărătorilor. Lucrările lui Pallady sunt aduse în România, unde cota sa este una de excepţie şi mult peste cea internaţională. Din păcate, nici o lucrare de excepţie făcută de Pallady în lumina de excepţie de pe Coasta de Azur nu a ajuns încă la noi.