Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"La Olympos, veţi vedea, practicăm un turism alternativ!"... Ghidul meu, Ozi, mă priveşte cu atenţie, căutând să afle dacă îmi trece prin cap ce fac ei, turcii, acolo, la Olympos. Câţiva kilometri numai, şi ajungem în staţiune urmând un drum asfaltat, cu indicator, care coboară din şoseaua ce leagă Demre de Antalya, străbătând păduri parfumate de pin şi de dafin. Un loc parcă ascuns de Dumnezeu între "degetele" munţilor Taurus, pentru ca frumuseţea lui să nu ajungă la îndemăna oricui decât după o lungă căutare. Aici, în prejma cetăţii antice şi a "focului sacru", pomenite de legendele oamenilor, ne putem da întâlnire cu zeităţile Olimpului, dar şi cu turismul modern, de un rafinament cu totul special.
Ce înseamnă, la Olympos, turismul alternativ? Din cauza valorii sale istorice şi naturale, locul este protejat prin lege; aici nu se pot construi clădiri durabile, din piatră, din beton. Prin urmare, singurele locuri de odihnă sunt cabanele din lemn, unele construite după modelul caselor urcate în copaci, unde nu doar se serveşte masa (ca, odinioară, şi la noi, local, în Dobrogeaţ dar sunt amenajate camere de dormit. Olympus are mai multe complexuri de acest gen care propun camere duble, bungalowuri şi dormitoare comune. Preţurile, incluzând micul-dejun, variază de la 15 euro la 60 de euro, în functie de confort. Locul e căutat în special de turiştii tineri, veniţi la întâlnirea cu aventura şi cu neprevăzutul.
Hotelierii le oferă, alternativ, programe bine organizate, din care nu lipsesc croaziera pe Mediterana, raftingul, scufundările, alpinismul. Pentru cei pasionaţi de istorie, antica cetate liciană Olympos le stă la dispoziţie la câţiva paşi distanţă de locul de cazare, ca şi celebrul şi misteriosul foc etern, acelaşi, probabil, care a strălucit la prima ediţie a Jocurilor Olimpice, acum 2700 de ani... Alte obiective apropiate de Olympos sunt cetatea Phaselis (10 km), reşedinţa de iarnă temporară a lui Alexandru Macedon şi legendară sursă a parfurmurilor epocii, Demre (50 km), cu biserica unde a slujit Sf. Nicolae ale cărui moaşte le revendică, acum, de la italieni, statul turc, şi, bineînţeles, Antalya (70km) şi Alanya (180 km), oraşe cu o ofertă culturală şi turistică complexă.
Nu v-am spus nimic despre ospitalitatea turcă, aflată la cel mai înalt nivel. Prin educaţia religioasă, turcii îi consideră, în general, pe cei care le trec pragul casei, mesageri ai lui Dumnezeu şi aducători de noroc. Iată de ce, în Turcia vă veţi simţi bine atât în hoteluri, cât şi, mai ales, la masă. În zona Olympus vă recomand restaurantul Tropik, la 10 km distanţă, într-un "buzunar" al aceleiaşi şosele care duce spre Tekirova şi Antalya - luaţi-vă după indicatorul spre Ulupînar. E un restaurant original ( dar nu singurul de acest fel din Turcia, cel de la cascada Manavgat, 120 km, fiind un alt exemplu strălucit), construit pe apele repezi, cu mici cascade, ale râului Ulupînar. Restaurant în aer liber, în care te descalţi la intrare şi mănânci aşezat turceşte, pe un podium situat chiar deasupra apei în care se zbânţuie păstrăvii, Tropik vă va cuceri imediat. Specialitatea care mi s-a părut nemaipomenită este kuzu tandîr, miel copt prin suspendarea cărnii de un cârlig şi introducerea ei într-un fel de groapă în care arde focul, o tehnică apropiată de cea întâlnită de mine în zona munţilor Buzăului, unde, spre deosebire însă de Turcia, mielul se pune la copt în groapa cu jar cu tot cu blană şi învelit într-o coajă de lut. Ambele reţete merită, totuşi, încercate; cea românească, într-un weeekend, cea turcească, la ea acasă în concediul de anul acesta. De ce nu?
