Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Satele dobrogene atrag turiști și prin comoara culturală pe care o dețin. Dincolo de atracția pe care o reprezintă Delta Dunării, comunitățile din această zonă au foarte multe alte lucruri minunate de arătat. În ultimii ani s-au remarcat, prin tradiții, mai ales prin gastronomia locală, dar și prin sărbătorile tuturor etniilor din această zonă, satele Sarichioi și Jurilovca. Ambele comunități sunt unite prin obiceiuri străvechi, pe care turiștii le pot descoperi, astăzi, într-o veritabilă excursie în timp – de fapt, în „illo tempore”, un timp ancestral, nedefinit, dincolo de dimensiunea spațio-temporală actuală. Iar oamenii locului încep să-și arate aceste comori, deschizându-și sufletul, pentru a-i primi pe cei care vor să afle mai mult despre trecutul lor.
Începutul acestei săptămâni a însemnat, pentru Sarichioi și Jurilovca, întoarcerea la tradiția vopsirii gardurilor în culoarea tradițională a Deltei Dunării – un albastru special, numit uneori „albastrul lipovenesc”, pentru că a fost folosit, sute de ani, de comunitățile de ruși lipoveni din Dobrogea. Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării (AMDTDD) a organizat o clacă tradițională – specifică tuturor comunităților de pe teritoriul României, în timpurile străvechi, nu doar rușilor lipoveni sau Dobrogei – pentru a readuce culoarea pe gardurile din cele două localități turistice. „În mod tradițional, casele se construiau cu ajutorul întregii comunități. Când cineva trebuia să-și facă o casă, se strângeau toți oamenii din sat, fiecare făcea câte ceva, toată lumea ajuta și nu exista nimeni care să se supere că sunt puse de-a lungul străzii cărămizile de chirpici. Li se lăsa vecinilor doar loc să intre și să iasă din casă, dar era ceva normal și unanim acceptat, pentru că toată comunitatea contribuia și toți se ajutau între ei. Am preluat acest obicei, pentru a renaște tradițiile locale, pentru a le reaminti oamenilor din cele două localități turistice cum trăiau străbunii noștri în pace, armonie și prietenie, indiferent de etnie”, a povestit, pentru Jurnalul, Corina Davidov, reprezentantă a asociației.
Sărbători mai puțin cunoscute, readuse la viață
La vopsirea gardurilor au participat toți membrii comunităților de la Sarichioi și Jurilovca, de la bătrânii satelor, până la copii, dar și oaspeții, care s-au întrecut în vopsit gardurile ca într-una dintre poveștile lui Mark Twain, din „Aventurile lui Tom Sawyer”. „Sunt și oameni care nu cunosc aceste tradiții și ne întreabă de unde le știm. Eu am avut privilegiul de a le vedea chiar aici, în copilărie, fiind din Sarichioi. Am respectat tradițiile și vreau să pot contribui cu ceva la ducerea lor mai departe. De aceea am organizat, prin Asociație, și Ziua Iertării, anul acesta, o altă sărbătoare tradițională din aceste două localități turistice, pe care noi o sărbătorim în ultima zi a săptămânii care precede Postul Paștelui. Tradiția spune că în ultima zi înainte de a intra în post, după o săptămână în care toată comunitatea petrece, cântă și dansează, trebuie să meargă fiecare să-și ceară iertare de la toți cei cărora le-au greșit sau le-ar fi putut greși cu ceva, pentru a intra curați în post. Este un ritual complex, care include atât curățenia trupească – de la ceea ce mâncăm, până la hainele pe care le purtăm -, dar și curățenia spirituală. Și această sărbătoare reînviată în această zonă a reprezentat o atracție deosebită pentru oaspeții noștri, fiind foarte apreciată”, mai spune Corina Davidov.
Citește pe Antena3.ro
Sfânta Olga, regina ascunsă de istorici
Claca pentru readucerea albastrului pe gardurile din Sarichioi și Jurilovca a fost organizată în zi de sărbătoare, luni, 12 iulie, când ortodocșii de rit vechi sărbătoresc Sfinții Petru și Pavel. Dar și cu o zi înainte, duminică, 11 iulie, pe rit nou este ziua Sfintei Olga - „cea întocmai cu Apostolii și luminatoarea Rusiei”. Foarte puțin cunoscută, Sfânta Olga a fost regina fără de care nu ar fi existat astăzi nici Rusia, nici creștinismul, în această parte a lumii. Povestea fabuloasă a reginei de origine vikingă este reală (903-969 d.Hr.), există atestare documentară a existenței ei și a faptelor ei de vitejie. Este, poate, cea mai frumoasă poveste medievală a întregii lumi (și poate cea mai frumoasă femeie din Evul Mediu), dar care a rămas ascunsă doar în calendarul bisericesc. Olga a fost regină, a fost comandant de oști și un strateg desăvârșit, fără de care tot ceea ce se construise la începuturile Imperiului Rus s-ar fi destrămat, dacă ea ar fi cedat în fața dușmanilor care i-au omorît soțul. Și, fără ea, creștinismul ar fi ajuns mult mai târziu (sau n-ar fi ajuns deloc) în Rusia și în regiunile din jurul vechii Rusii Kievene (regiunea care includea Ucraina și Belarus). Cronicarii ruși consemnează ceea ce s-a întâmplat începând cu Vladimir I, nepotul reginei Olga, însă acesta n-ar fi existat fără faptele de vitejie, fără strategiile perfecte și fără creștinarea, la Constantinopol, a bunicii lui, Sfânta Olga – regina unică în istoria Lumii.
Cea mai numeroasă comunitate de ruși lipoveni din România este la Sarichioi, o comună din zona continentală a județului Tulcea, cunoscută turiștilor în special pentru cetatea genoveză din secolul al XVII-lea, Enisala. Comunitatea de aici a păstrat tradiții străvechi, nealterate de trecerea timpului sau de intruziunea altor culturi, iar astăzi, agroturismul care abia acum începe să se dezvolte în această zonă, beneficiază de prezența obiceiurilor autentice. Cetatea Argamum, de lângă Jurilovca, este considerată prima colonie a vechilor greci din zona Mării Negre, iar descoperirile arheologice și legendele locale fac din acest loc, ascuns până de curând, o adevărată comoară ce ar putea urca Dobrogea în topul internațional al atracțiilor culturale. Mai „tânără”, dar și mai bine conservată este Cetatea Enisala, din imediata apropiere, ale cărei ziduri se ridică, parcă, din întinderea de ape. Iar vizitatorii descoperă aici tradiții autentice, pe care localnicii le dezvăluie cu bucurie.
Prima colonie a grecilor, în Marea Neagră
Foarte puțin cunoscută turiștilor este Cetatea Argamum, situată în apropiere de Jurilovca, la Capul Doloșman, care veghează, de sus, Lacul Razelm – așa cum este cunoscut în lucrările științifice – sau Razim – cum îl numesc localnicii. Din punct de vedere etimologic, denumirea corectă este cea folosită de oamenii locului, numele provenind din limba turcă. Cetatea Argamum ar putea fi – conform arheologilor – prima colonie grecească nu doar de pe teritoriul țării noastre, ci din bazinul Mării Negre, de care navigatorilor le era frică. „Pontus Euxinus era, inițial Pontus Axeinos, adică „marea înspăimântătoare, neprietenoasă”, nu „marea prietenoasă”, așa cum „Capul Bunei Speranțe” s-a numit, inițial, „Capul Furtunilor”. După un vechi obicei marinăresc, s-au schimbat numele, în speranța că se va schimba și norocul. Cel mai important argument pentru a atesta ideea că Argamum a fost prima cetate a grecilor în Marea Neagră este mormântul antic grec de incinerație, unic în bazinul Mării Negre. În jurul lui s-a creat un cult al eroului, care a durat în circa 400 de ani. Concluziile arheologilor arată că este vorba chiar de mormântul întemeietorului acestei prime colonii, ce datează din a doua jumătate a secolului al VII-lea înainte de Hristos. Aici era un golf al Mării Negre, numit Halmyris, de la apa salmastră, foarte puțin sărată. Ruta de navigație era chiar prin dreptul cetății Argamum”, explică Ștefan Constantin, ghid de turism din Tulcea.
