Vacanţă în Thassos

Si acum sta pe frigider neobisnuita invitatie la petrecerea de nunta a Dianei si a lui Razvan. Lipita pe o folie magnetica, ima­ginea este o vedere a grotei cu apa turcoaz de la Giola, din insula greceasca Thassos. Acceptand invitatia la nunta, am hotarat s-o includem in concediul nostru pe 2011. Si astfel, in dimineata zilei de joi, 1 septembrie, plecam cu masina spre Grecia, urmand sa traversam Bulgaria. In seara de dinainte, cand imi faceam bagajul, am avut o decizie premo­nitorie: voi lua cu mine numai haine albe si cateva negre. Asta a simplificat ra­dical procedura de selectare a garderobei de vacanta. Intr-un sfert de ora asezam geamantanul meu langa usa de la intrare. Dar acum cred ca asta a fost un semn.

Ar fi trebuit sa plecam impreuna cu inca o familie de prieteni. Dar ei nu au fost gata la timp asa ca ne-am vazut de drum, stabilind sa ne intalnim in granita, la Giurgiu. N-a fost sa fie nici asa, pentru ca exact cand ieseau pe usa, pisica lor a cazut de la etajul 7. S-au dus cu ea la spitalul vete­rinar. Au mai pierdut doua ore. Asa ca noi ne-am continuat drumul singuri, urmand sa ne intalnim undeva pe traseu.

Dar iar nu avea sa fie asa. Ne-a fost imposibil sa tinem legatura cu ei prin telefon, pentru ca telefoanele lor mobile aveau probleme cu roa­ming-ul. Pentru noi a urmat o calatorie solitara, lunga si anevoioasa pe drumurile precare si prost semnalizate ale Bulgariei. Intr-un final am ajuns in Grecia, la Keramoti, la 21:25, fix cu 5 minute inainte de plecarea ultimului ferry-boat spre Thassos. Prietenii nostri nu ajunsesera, deci era clar ca vor fi nevoiti sa innopteze pe continent. Am reusit sa-i prindem la telefon. Am aflat ca pana la urma pisica nu supravietuise. Peste inca doua ore aveam sa ajungem, intr-un final, sa ne cazam la Hotelul Afroditi, din orasul Potos.

Vineri ne-am trezit tarziu. A fost zi de recupe­rare dupa drumul lung de peste 12 ore. Am inceput sa ne obisnuim cu locul si ne-am inalnit cu Diana, Razvan si cu ceilalti invitati la nunta, care venisera aici cu un autocar. Am vazut minunata Taverna a lui Michalis – unde avea sa se tina petrecerea de nunta – cu terasa ei pe malul marii. Vremea era superba, locurile frumoase, marea turcoaz si ne pregateam de-o vacanta speciala, care avea sa inceapa cu o petrecere de nunta intre prieteni, sambata seara. Si apoi, destinul a luat o intorsatura stranie. Sambata dupa-amiaza, cand tocmai terminasem de luat masa, o prie­tena a primit un telefon, s-a schimbat la fata si a plecat in graba. S-a intors dupa o jumatate de ora, cu o fata alba, inmarmurita si a spus atat: "Codrin. A murit..."

Codrin, cel mai bun prieten al lui Razvan. Nu facusem cunostinta cu el – aveam sa ne cunoastem toti invitatii la petrecere – dar il zarisem cu o zi inainte: inalt, solid, cu o fata blajina, discutand intr-un grup. Venise aici cu sotia. Era un lider al grupului – aveam sa aflu – un fel de tata pentru toti: era mereu atent ca toata lumea sa fie bine, sa nu se intample accidente, era saritor si oamenii se simteau in siguranta in preajma lui. Si acum venise pana aici in Thassos, ca sa moara intr-un stupid accident moto. Doua ore a asteptat cel mai puternic ATV de la centrul de inchirieri. Doua ore a ignorat rugamintile sotiei si ale prietenilor de a renunta la acea cursa off-road. Iar o ora mai tarziu, destinul avea sa-l duca la intalnirea cu moartea.