Aşezaţi-vă comod în locul pentru luat masa

Zeci de ani de educaţie… proletară au făcut ca ge­neraţiile care se îndreaptă astăzi către vârsta pensionării să nici nu ştie măcar care-i rostul unei sufragerii.

Zeci de ani de educaţie… proletară au făcut ca ge­neraţiile care se îndreaptă astăzi către vârsta pensionării să nici nu ştie măcar care-i rostul unei sufragerii. Aproape în toate apartamentele de bloc în sufregerie dormeau unul sau mai mulţi membri ai familiei (de obicei copiii), iar într-un colţ era înghesuită o masă extensibilă desfăcută arareori (de obicei la ocazii festive) pentru a se pune pe ea bucatele.

Poporul mânca înghesuit la măsuţa din bucătărie, cu rândul, după programul, obiceiurile, vârsta sau… tupeul fiecăruia. Poate unora li se pare un lucru minor şi vor fi tentaţi să spună “ei, şi ce mare chestie?”. Eu zic că orice fa­milie civilizată trebuie să aibă un loc de luat masa bine definit şi permanent funcţional. Să vedem de ce.

Fără grabă şi în bună dispoziţie

Sociologii şi psihologii recomandă ca, cel puţin o dată pe săptămână, de preferinţă duminica, familia să se reunească în jurul mesei de prânz în totalitate. Dacă programul zilnic al tuturor membrilor permite o astfel de reuniune mai des, cu atât mai bine. Masa de duminică (sau cea mai importantă masă a unei zile lucrătoare) trebuie să se desfăşoare în tihnă şi într-o atmosferă destinsă, cu bună dispoziţie.

Ce rost mai are urarea de “poftă bună” dacă numai după câteva minute îi bagi pe gât comeseanului un subiect iritant, neplăcut, dramatic? Problemele serioase se discută în altă atmosferă, de sobrietate şi responsabilitate. O importantă coordonată educaţională este înţelegerea (mai cu seamă de către adolescenţi şi tineri) a semnificaţiei acestei reuniuni ca pe o obligaţie liber asumată. Ei vor trebui să-şi modifice programul zilei dând prioritate mesei în familie. 

Mobilier confortabil şi funcţional

Locul de luat masa, indiferent de dispunerea sa în spaţiul casei, trebuie să îndeplinească în mod obligatoriu condiţiile de confort şi funcţionalitate, chiar dacă nu se ţine cont de stilul amenajării generale.

Foarte importante sunt forma şi poziţionarea scaunelor, precum şi spaţiul de manevră suficient de mare de jur-împrejurul mesei. Măsuraţi cu atenţie şi traseul până la bucătărie, distanţa faţă de locul unde sunt păstrate băuturile şi posibilitatea de a dispune, în imediată apropiere, o măsuţă pentru debarasare.

De obicei calculele se fac pentru numărul de membri standard al familiei, la care se pot adăuga două, până la patru persoane pentru invitaţi-surpriză sau ocazii festive.

Meniu echilibrat şi o rugăciune

Mesele de familie nu trebuie să fie abundente, recomandabil fiind meniul echilibrat, eventual diversificat. Platourile trebuie ornate îmbietor, iar ritmul de servire se calculează în aşa fel încât între feluri să existe pauzele necesare conversaţiei.

Este esenţială ideea că nimeni nu se grăbeşte. Şi nici nu se… îndoapă. Băuturile au rostul lor şi trebuie distribuite şi dozate în funcţie de felul şi consistenţa alimentelor. Pentru cei care nu o fac în mod obişnuit, măcar duminica este bine să se spună o rugăciune, în bună tradiţie ortodoxă şi românescă.

Un loc de luat masa pentru zilele lucră­toare poate fi amenajat în bucătărie sau în imediată apropiere. Familiile în care membrii activi au programe diferite vor beneficia pe rând de buna organizare  a zonei.

Copiii şi persoanele în vârstă se pot aşeza la masă la aceeaşi oră şi este de preferat ca aceasta să fie o oră fixă ori încadrată într-un interval de timp bine determinat, dar nu mai larg de două ore

Bucătăria deschisă

Pentru casele sau apartamentele unde fie din proiectare, fie în urma unor modificări ulterioare există o bucătărie deschisă către camera de zi lucrurile sunt mai simple. Spaţiul poate fi distribuit funcţional între zona de luat masa şi zona de relaxare sau cea de activitate diurnă.

Această delimitare se creează pur şi simplu prin felul şi dispunerea mobilierului, dar nu sunt de neglijat şi soluţii mai sofisticate cum sunt paravanele amovibile sau zidurile joase, despărţitoare. În astfel de situaţii dotarea bucătăriei cu o hotă devine obligatorie, prezenţa aburilor sau a mirosurilor specifice pregătirii sau încălzirii bucatelor fiind nedorită.