Ce sînt masele plastice

Se numesc mase plastice materialele produse pe bază de polimeri, capabile de a căpăta la încălzire forma ce li se dă şi de a o păstra şi după răcire.

Se numesc mase plastice materialele produse pe bază de polimeri, capabile de a căpăta la încălzire forma ce li se dă şi de a o păstra şi după răcire. După cantitatea în care se produc, ele ocupă primul loc printre materialele polimere. Ele se caracterizează printr-o rezistenţă mecanică mare, densitate mică (greutate mică), stabilitate chimică înaltă, proprietăţi termoizolante şi electroizolante etc. Masele plastice se fabrică din materii prime uşor accesibile, din ele pot fi confecţionate uşor cele mai felurite articole. Toate aceste avantaje au determinat utilizarea lor în diversele ramuri ale economiei şi ale tehnicii, în viaţa de toate zilele.

Componenţă generală

Aproape toate masele plastice conţin, în afară de polimeri (denumiţi şi răşini), componente care le conferă anumite calităţi; substanţa polimeră din compoziţia lor serveşte ca liant. O masă plastică este constituită din materialul de umplutură (făină de lemn, ţesături, azbest, fibre de sticlă ş.a.), care îi reduc costul şi îi îmbunătăţesc proprietăţile mecanice, plastifianţi (de exemplu, esteri cu punctul de fierbere înalt), care le sporesc elasticitatea şi le reduc fragilitatea, stabilizatori (de exemplu, antioxidanţi,) care contribuie la păstrarea proprietăţilor maselor plastice în timpul proceselor de prelucrare şi în timpul utilizării, coloranţi, care le dau o anumită culoare, şi alte substanţe.

Modul de obţinere

Masele plastice se obţin din polimeri. Fără a intra în amănunte, putem spune fără a greşi că un polimer reprezintă o înlănţuire de monomeri (molecule de substanţă organică) de acelaşi tip. Pentru a ne comporta corect cu masele plastice, trebuie să ştim din ce fel de polimeri au fost produse ele – termoplastici sau termoreactivi. Polimerii termoplastici (de exemplu, polietilena) la încălzire devin moi şi în această stare îşi schimbă uşor forma. La răcire, ele din nou se solidifică şi îşi păstrează noua formă căpătată. Fiind din nou încălzite, ele iarăşi devin moi, pot căpăta o nouă formă şi tot aşa mai departe.

Din polimerii termoplastici pot fi formate prin încălzire şi presiune diferite articole care în caz de necesitate pot fi din nou supuse aceluiaşi mod de prelucrare. Polimerii termoreactivi, la încălzire devin plastici, apoi îşi pierd plasticitatea, devenind nefuzibili şi insolubili, deoarece între macromoleculele lor au loc interacţiuni chimice. Un astfel de material nu mai poate fi supus prelucrării a doua oară: el a căpătat o structură bine definită şi şi-a pierdut plasticitatea – proprietate necesară pentru acest scop.

Citește pe Antena3.ro

Care sunt fructele și legumele toxice. Numărul celor cu pesticide peste limitele legale s-a dublat față de anul trecut

Cîteva tipuri de mase plastice
În anul 1951, Karl Ziegler elaborează un procedeu de polimerizare a etilenei la presiuni joase, reuşind să obţină polietilenă printr-un procedeu ce se preta la nivel industrial. Se deschidea astfel drumul obţinerii unuia dintre cele mai utilizate tipuri de material plastic.

Alături de polietilenă, apare cu succes polipropilena, alt polimer termoplastic cu proprietăţi asemănătoare polietilenei. Din aceeaşi familie, a polimerilor termoplastici, fac parte şi polistirenul şi clorura de polivinil. Alte răşini, şi anume cele bazate pe fenoli, formează familia polimerilor termoreactivi. Aceste răşini se utilizează, de regulă, ca părţi componente ale diferitelor materiale artificiale.

În afară de polimeri, care joacă rolul de lianţi, în compoziţia lor intră materiale de umplutură, substanţe de solidificare, coloranţi şi altele. În procesul de prelucrare la executarea diferitelor articole, de exemplu, în timpul presării la cald, o astfel de masă plastică la început e termoplastică, umple bine forma, apoi în timpul încălzirii şi sub acţiunea presiunii, ea devine articol solid monolit.

Articolele produse pe bază de mase plastice din fenoli se caracterizează printr-o rezistenţă mecanică, rezistenţă termică şi stabilitate mare la acţiunea acizilor, prin proprietăţi dielectrice bune. Din masele plastice pe bază de fenoli, la care în calitate de material de umplutură serveşte făina de lemn, se prepară pulberi de presare, iar din acestea – prin presare la cald – un larg sortiment de articole electrotehnice, precum şi multe aparate de uz casnic.

O nouă tehnologie

Realizarea maselor plastice îmbunătăţite, evident, cu ajutorul materialelor de umplutură a avut ca efect principal hibridizarea industriei. Dacă în urmă cu 100 de ani construcţia majorităţii maşinilor industriale se baza pe metale (fier, cupru, aluminiu etc.), acum acestea s-au văzut înlocuite cu succes într-o multitudine de subansambluri de acest copil-minune al noii industrii. Mai uşoare, în multe cazuri mai maleabile, cu multiple posibilităţi de prelucrare şi mult, mult mai ieftine, masele plastice tind să ia locul materialelor clasice în care planeta devine din ce în ce mai săracă şi a căror extracţie este din ce în ce mai dificilă.