Church of All Nations pe Muntele Măslinilor

Acest supranume provine de la faptul că în interiorul edificiului se găseşte o lespede de piatră pe care se spune că s-ar fi rugat ultima oară Iisus Hristos înainte de arestarea sa din Grădina Ghetsimani.

Church of All Nations (Biserica Tuturor Naţiunilor) mai este cunoscută şi sub numele de Church of The Agony (sau Biserica Agoniei). Acest supranume provine de la faptul că în interiorul edificiului se găseşte o lespede de piatră pe care se spune că s-ar fi rugat ultima oară Iisus Hristos înainte de arestarea sa din Grădina Ghetsimani. Biserica este astfel dedicată ultimelor zile sub înfăţişare pămînteană ale Mîntuitorului. Această biserică se află situată pe Muntele Măslinilor, în imediata vecinătate a Grădinii Ghetsimani din care a şi "împrumutat" patul de piatră sus-amintit. Etimologic vorbind, denumirea grădinii vine din expresia ebraică Get Shemen, ceea ce în traducere ar însemna "aglomerare, desiş de măslini", aluzie la numeroşii măslini aflaţi aici. Mulţi dintre aceştia sînt multiseculari, iar cîţiva dintre ei se bănuieşte că existau şi pe vremea lui Iisus.

Amplasamentul

Iniţial, amplasamentul acestei biserici se stabilise pe locul unei alte clădiri de cult mai veche, o micuţă capelă din vremea cruciadelor (construită aproximativ în secolul al XII-lea) care a fost abandonată în anul 1345. Lucrările la fundaţie au fost începute în anul 1919, numai că în 1920, la 2 m sub podeaua vechii capele s-a găsit o coloană şi nişte resturi ale unui mozaic. Arhitectul a suspendat lucrările la fundaţie şi s-a deschis un şantier arheologic, care a durat aproximativ doi ani, pînă la decopertarea completă a mozaicurilor şi a întregii clădiri. Astfel s-a descoperit o basilică bizantină care fusese distrusă de un cutremur în anul 746. Planurile iniţiale s-au modificat în funcţie de aceste descoperiri, astfel încît să înglobeze şi resturile basilicii, iar la 19 aprilie 1922 s-au reluat lucrările la biserica iniţială, acestea fiind finalizate în iulie 1924.

Descrierea construcţiei

Clădirea este realizată în principal din două tipuri de piatră: interiorul e făcut dintr-o rocă provenind din carierele de la Lifta (undeva în N-V Ierusalimului), iar exteriorul dintr-o rocă roz provenită din carierele din Betlehem. Naosul este împărţit în două secţiuni de şase coloane de piatră, dînd impresia unei singure încăperi mult mai largă.

În interior se găseşte lespedea pe care se crede că s-a odihnit şi s-a rugat Iisus în ultima noapte de libertate. Această lespede este mărginită de jur împrejur de o adevărată dantelărie de fier forjat care o separă de restul încăperii. Faţada este susţinută de un şir de coloane în stil corintic care sprijină un mozaic reprezentîndu-l pe Iisus ca mediator între Dumnezeu şi creaţia sa, Omul. Creatorul proiectului mozaicului este profesorul Giulio Bargellini. Arhitectul acestui edificiu a fost italianul Antonio Barluzzi, care, pe lîngă această biserică, mai are la activ cîteva edificii de acelaşi gen chiar în Ierusalim.

Dintre acestea, putem enumera Biserica Dominus Flevit situată pe Muntele Măslinilor, Church of the Visitation la Ein Karem, Biserica Flagelării, construită pe Via Dolorosa, şi Biserica St. Lazarus în Bethany.

De unde numele

Numele provine de la faptul că această biserică a fost construită cu fonduri provenind din donaţiile făcute de mai multe ţări. În semn de recunoştinţă pentru fiecare din naţiunile donatoare, tavanul nu are un dom central, ci a fost construit cu mai multe domuri mai mici, iar numele fiecărei ţări apare scris în geamurile cîte unui dom din tavan, la fel şi în mozaicul de dedesubt.

Pornind de la stînga sanctuarului, ţările astfel onorate sînt Argentina, Brazilia, Chile şi Mexic; pe rîndul din mijlocul bisericii sînt: Italia, Franţa, Spania şi Marea Britanie, iar pe partea dreaptă Belgia, Canada, Germania şi Statele Unite ale Americii. Mozaicurile din sanctuar au fost donate de Irlanda, Ungaria şi Polonia. Feroneria care înconjoară patul de piatră este un cadou din partea Australiei. Din acest motiv, această biserică este denumită Biserica Tuturor Naţiunilor.

Religie

Acest lăcaş de cult este în grija şi custodia călugărilor franciscani de pe Pămîntul Sfînt şi în ciuda aspectului cosmopolit este o biserică de rit romano-catolic, în care se oficiază slujbe în mod regulat în prezenţa a sute de turişti veniţi special din întrega lume.

Tavane înstelate

Vitraliile, în care culoarea violet este predominantă, măresc efectul straniu de angoasă dată de apropiata agonie a Mîntuitorului. Spre deosebire de alte biserici, aici vitraliile filtrează mult mai mult lumina naturală, făcînd din aceasta una dintre cele mai întunecoase clădiri de cult.
Culoarea predominantă în care sînt pictate tavanele este albastru închis, dorind să recreeze astfel cerul şi atmosfera din noaptea în care a fost arestat Mîntuitorul.

Confluenţă spirituală

Ca aspect exterior, biserica arată destul de ciudat. Frontonul şi coloanele care îl susţin dau un aspect de basilică greacă întregului edificiu, în timp ce micile domuri ale acoperişului dau bisericii o pronunţată tentă orientală. Şi asta în ciuda faptului că unei biserici catolice i se potrivea mai bine stilul gotic.

Politeism şi monoteism

Arhitectul a amestecat intenţionat o multitudine de stiluri, împrumutînd chiar şi elemente politeiste (vezi coloanele templelor greceşti de la intrare) tocmai în ideea de unitate în diversitate. În acelaşi fel, mai multe naţiuni şi-au dat obolul pentru construirea unui unic lăcaş, întru preamărirea unui unic Mîntuitor.