AMPLASAŢI LA LUMINĂ, UDAŢI MODERAT ŞI BUCURAŢI-VĂ DE STRĂLUCIRE
Ixora este o plantă destul de rară la noi. Nu pentru că nu este
atractivă sau pentru că nu are o gamă cromatică adecvată, ci pentru că
iubitorii de flori nu prea o cunosc. Şi pentru că găsesc mereu altceva
mai accesibil de achiziţionat. Iar cei care o au nu reuşesc să
înţeleagă ce anume cere planta. Haideţi să vedem ce îi place Ixorei şi
ce nu, aşa încât să crească frumos la noi acasă. Cei care nu au încă un
exemplar şi-l pot cumpăra chiar în această perioadă. Preţurile pornesc
de la 9 ron planta înflorită de talie medie. Florile sunt stelate,
grupate în inflorescenţe şi pot avea culoarea albă, roz, galbenă,
roşie, portocalie. Cele mai răspândite sunt varietăţile cu flori
galbene şi portocalii.
LA ACHIZIŢIE
La momentul când cumpăraţi planta merită să fiţi atenţi la câteva lucruri. Verificaţi frunzele bazale. Dacă sunt uscate înseamnă că planta a trecut prin şocuri de udare şi e posibil să mai piardă şi alte frunze, ba chiar şi o parte din flori sau boboci. Dacă frunzele au pete închise la culoare e posibil să sufere din cauza fungilor. Ei apar în caz de umiditate ridicată şi aerisire deficitară.
Pentru a putea să vă bucuraţi mai mult de plantă, cumpăraţi-o cu boboci, nu cu toate florile deschise. În general, ghiveciul este ceva mai mic decât trebuie, aşa că în curând va trebui să translaţi planta într-un ghiveci ceva mai mare (nu deranjaţi coletul cu rădăcini, doar completaţi pământul pe lângă; noul ghiveci să fie mai mare în diametru cu 2-3 cm în comparaţie cu cel vechi).
Toate plantele care se vând acum înflorite sunt uşor forţate. Perioada lor de înflorire începe de primăvara şi uneori durează până toamna târziu, cu o mică pauză vara, când temperatura creşte foarte mult.
CÂTEVA PRETENŢII
Ixora iubeşte lumina şi chiar se dezvoltă bine dacă dimineaţa are câteva ore de soare direct (cu excepţia soarelui torid de vară). Frunzele se alungesc, devin strălucitor de verzi, florile sunt numeroase şi strâns grupate către vârfurile lăstarilor.
Udarea se face cu moderaţie, pentru că apa care bălteşte la rădăcină poate duce la putrezire. Dereglările de udare produc pete inestetice pe frunze şi trebuie să ţineţi cont de faptul că aceste plante nu rezistă la prea multe astfel de şocuri. Pământul este indicat să aibă o uşoară reacţie acidă. La fel şi îngrăşământul pe care va trebui să-l administraţi în perioada de vegetaţie.
Toate florile trecute se îndepărtează pentru a putea lăsa loc altora şi mai frumoase. Florile nu au parfum, deşi suntem tentaţi să le mirosim pentru că ştim că planta este rudă cu atât de cunoscuta Gardenia (care este şi foarte parfumată).
ECHILIBRU DELICAT
Ixora are mai multe talii, deci vă puteţi alege chiar şi o plantă foarte scundă. Însă trebuie să ţineţi cont de faptul că miniaturile sunt mai pretenţioase ca plantele de talie normală. Echilibrul factorilor de mediu se păstrează cu mai multă dificultate. Dacă planta creşte dezordonat, puteţi să-i aplicaţi o tundere, însă în cazul ei să nu vă aşteptaţi la o ramificare spectaculoasă. După tunderea unui lăstar porţiunea rămasă după primul nod se poate ramifica în cel mai bun caz în două. Tunderea se face în aşa fel încât viitorii muguri să primească suficientă lumină şi să poată creşte către exteriorul tufei.
Aţi observat ceva ciudat pe plantută? Arată ca un ghemotoc mic, alb şi lânos? Probabil condiţiile au fost prielnice apariţiei păduchelui lânos. Puteţi să încercaţi să stropiţi planta cu insecticide, dar rezultatul va fi sub aşteptări. Va trebui să folosiţi beţişoare de urechi îmbibate în spirt şi să "culegeţi" supărătoarele vietăţi. După ce curăţaţi planta, faceţi-i şi un duş cu apă călduţă (atenţie să nu se îmbibe pământul cu apă!). Sau... frunzele parcă sunt înţepate şi au căpătat o tentă roşiatică şi nesănătoasă? Ba chiar zăriţi şi ceva plase printre frunze? Şi-a făcut apariţia păianjenul roşu. Nu-l puteţi vedea, pentru că este prea mic, dar planta necesită stropiri insistente cu acaricide.
SUPRAVEGHEAŢI ATENT PLĂNTUŢA
Din cauza capacităţii reduse de ramificare în ghivecele comercializate se găsesc de fapt mai multe plăntuţe. Nu le separaţi, pentru că veţi strica efectul decorativ, iar rădăcinile nu vor fi foarte încântate. Dacă şi perioada în care faceţi această separare este nepotrivită riscaţi să pierdeţi toate plantele din ghiveci. Vara va trebui să umbriţi Ixora, iar iarna, după ce trece perioda de adaptare, lăsaţi-o într-un repaus uşor (12-15°C şi udare superficială). N-o uitaţi într-un colţ. Este una dintre acele plante care are nevoie de priviri agere. Dacă ceva nu-i place, să puteţi lua măsuri la timp.
Dacă veţi folosi pentru Ixora dumneavoastră ghivece mască, trebuie să aveţi mare grijă la acumularea de apă. Scoateţi planta cu ghiveciul de plastic, udaţi normal, scurgeţi apa în exces şi după aceea o aşezaţi la loc.