Economia de piata a vizualului urban

Imaginati-va o lume rationala, organizata pana in cele mai ascunse detalii, si totusi mustind de surpriza, culoare si poezie. Paradoxal, e Londra. Un mega-city in care avioanele aterizeaza si decoleaza la fiecare secunda, un oras in care se vorbesc 30 de limbi si in care muzeele de arta au o problema cu managementul succesului. Adica se extind, pentru ca nu mai e loc de atatia vizitatori curiosi sa experimenteze oferta vizualului modern si contemporan. Un muzeu insa e orasul insusi. Un muzeu interactiv, dinamic, in continua transformare, cu o politica de marketing ajustata perfect la mecanismele consumismului global, sustinut de cultul imaginii si de mitul ambalajului pentru orice continut. Nu poti sa-l parcurgi fara sa te contaminezi. Iata de ce britanicii sunt mai bogati decat altii, nu economic vorbind, ci spiritual: pentru ca sunt expusi zilnic unui flux de imagini cu niveluri multiple de intelegere, frumoase sau nu, dar decisiv captivante.

SOLUTII PENTRU MANELE

Muzicanti ambulanti, cei mai multi absolventi de "conservator", care fac deliciul publicului pe malul Tamisei, in statiile de metrou sau pe pontonul de imbarcare de la Greenwich. Repertoriul e vast, de la muzica clasica la folclor evreiesc ori hip-hop, iar costumele, asemenea. Pasiunea interpretarii n-are nimic comun cu morga concertelor de binefacere sau cu buna dispozitie inscenata a unor solisti autohtoni performand in Piata Revolutiei. Oamenii astia, ajunsi de oriunde in inima vechiului Albion, iti incanta ochiul cu bucuria si demnitatea lor, dincolo de sensibilitatea muzicii pe care o asculti. Va imaginati asemenea oaze de arta urbana in Bucuresti? Ar fi un substitut eficient pentru manele si subcultura asociata lor.

Shopping cu bonus romantic

O trasura de secol al XIX-lea in traficul nebun de pe Regent Street. Reclama la Harrods, delicat parfumata cu maniera si aerul boem al romanelor lui Jane Austen, figura iconica a literaturii engleze, in mare voga si azi. Strada e un spectacol vizual solicitant: autobuzele cu etaj purtand imagini ale unor picturi, filme sau piese de teatru celebre, masinile politiei cu sirena in functiune, limuzine luxoase cu staruri la moda in spatele geamurilor reflectorizante. Trasura e o aparitie fulguranta, neasteptata, ca un accident in raza privirii pe fereastra unui tren accelerat. Si tocmai asta e miza reclamei Harrods: o pauza in rutina si ritmul cotidian, un moment de romantism, in care - dincolo de impulsul vulgar pentru shopping - esti invitat sa vrei mai mult: sa stii de unde vin marfurile pe care le cumperi, cine lucreaza la esafodajul imperiului, care e istoria lui. E un mod subtil de activare a dorintei, care mizeaza pe calitatea reprezentarii mai mult decat pe strategia de discount, cum se intampla la noi. Imaginea e esentiala, iar englezii stiu ca un public educat vizual e un bun castigat pentru orice afacere. Pe cand o replica si un inceput pe Calea Victoriei?