Influenţe diverse într-o grădină realizată cu măiestrie

Se spune despre o casă că ar fi oglinda posesorului. La fel se întâmplă şi cu grădina, nu-i aşa? Nu mai neglijaţi acest aspect şi nu vă mai mulţumiţi cu puţin.

Sunt mulţi peisagişti de ocazie care spun că pot amenaja o grădină în câteva zile. Sau, hai să spunem, o perioadă scurtă. Dar după părerea mea aceea nu poate fi o grădină, ci doar o improvizaţie. O grădină nu înseamnă o aglomerare de plante, o grădină este o parte din creatorul său. Transmite un mesaj, e confortabilă şi agreabilă pentru cineva anume, are un scop anume. Ori astfel de lucruri nu se pot petrece decât în timp, prin analize şi teste, prin amenajări şi reamenajări.

O grădină adevărată are nevoie şi de mult suflet. De cineva care s-o iubească, s-o observe şi s-o ajute când e necesar. Nu de cineva care să înlocuiască o plantă cu probleme şi apoi s-o arunce cu uşurinţă la gunoi. O plantă nu e un obiect care atunci când se deteriorează poate fi aruncat. Ea trebuie înţeleasă şi iubită, pentru că este o parte din noi, fie că recunoaştem, fie că nu. 

OMUL-CHEIE: PEISAGISTUL
Despre Andy Sturgeon v-am mai povestit, pentru că an de an el participă la expoziţii şi evenimente care au în centrul atenţiei amenajarea de grădini. Mai mult decât atât, el se implică şi în proiecte caritabile: proiectează grădini pentru instituţii medicale şi fundaţii de cercetare pentru sănătate. Are capacitatea de a combina cu uşurinţă spaţiul disponibil, mesajul, de a realiza grupaje de plante puţin pretenţioase şi elemente uimitoare de design.

Ca, de exemplu, grădina din imaginile alăturate pe care a proiectat-o pentru fundaţia The Cancer Research. Degajă prospeţime, eleganţă şi confort. Cum a reuşit acest lucru, vom vedea în continuare.

... ŞI MICILE SALE SECRETE
Pe un teren dreptunghiular de dimensiuni medii (50 m lungime) a combinat câteva elemente: copaci în părţile laterale, două alei amplasate perpendicular, un loc de odihnă uşor asimetric şi extrem de modern, câteva trepte pentru "creşterea" grădinii pe verticală, un element decorativ asemănător unei panglici realizat de un artist japonez şi câteva plante în gamă cromatică mixtă.

MAI EXACT
Sculptura realizată de Mari-Ruth Oda în lemn de stejar şi care se întinde pe 30 m are rolul de a uni elementele grădinii. Este ca o panglică ce ţine aproape florile dintr-un buchet. Fără ea, aspectul "buchetului" s-ar schimba complet, nu-i aşa? Locul de odihnă este amplasat în inima grădinii şi are aspectul unui amfiteatru. La el se ajunge urcând câteva trepte. 

 

Nu există scaune, ci taburete, lucru care te trimite la grădina japoneză şi trăsăturile sale specifice. Culorile folosite creează un contrast uşor de tolerat datorită alternanţei de verde crud şi verde închis, asociat cu ierburile decorative uşor înspicate cu argintiu. Peretele protector al locului de odihnă este decorat cu plăci ceramice ce îndeamnă la relaxare.

Din punct de vedere horticol s-a pus accentul pe plante perene de talie medie cu flori albe, albastre şi siclam. Albul şi albastrul induc o senzaţie de răcoare şi dau amploare grădinii. Florile siclam funcţionează ca pete de culoare. Aleile sunt simple, drepte, utilitare şi farmecul lor rezidă în faptul că se "termină" în treptele locului de odihnă.

Grădina este înconjurată de un gard din beton patinat cu mai multe deschizături care, pe măsură ce Soarele îşi schimbă poziţia pe cer, generează umbre interesante. El a fost inspirat din munca lui Richard Seifert, arhitectul care a realizat Tolworth Tower şi Centrepoint în anii ‘60.

IERBURI DECORATIVE
Chiar dacă sunteţi mari iubitori de plante cu flori, nu lăsaţi deoparte ierburile decorative. Ele pot completa cu graţie spaţiile rămase printre tufele de talie medie şi înaltă, uneori pot ţine loc de obiecte decorative şi pot da "înălţime" grădinii. Sunt ierburi în nuanţe de verde, argintiu şi auriu.

LOCUL DE ODIHNĂ
Andy Sturgeon spune că locul de odihnă este de fapt inima grădinii. De acolo se priveşte grădina, de acolo se vede felul cum evoluează o floare sau un copac. Aşa că a tratat mereu acest loc cu atenţie şi respect şi a încercat să-l facă plăcut şi confortabil pentru toţi cei care îl folosesc.

SFAT
De la sculptura în lemn de stejar şi până la copacul în sine nu e cale lungă. Andy Sturgeon a folosit Quercus phellos în această grădină şi se pare că a făcut o alegere inspirată pentru că acest copac are şi calităţi decorative, nu doar utilitare. Este un copac de talie medie, cu frunze alungite de culoare verde deschis şi scoarţa sa are zone argintii. Deşi nu ajunge la înălţimi apreciabile, Quercus phellos dă senzaţia de copac bătrân şi de grădină "aşezată". Iată deci câte influenţe neobişnuite într-o singură grădină, realizată cu măiestrie de Andy Sturgeon.