Despre partajul succesoral
Despre partajul succesoral
Domeniul mostenirilor si al drepturilor ce revin succesibililor ca urmare a decesului unei
persoane - denumita in termeni juridici de
cuius - starneste, de cele mai multe ori,
aprige discutii.
Stabilirea calitatii de mostenitor si a cotelor
ce revin fiecaruia dintre mostenitori - legali
sau testamentari - este o procedura care adeseori nu poate fi finalizata prin acordul
partilor.
In temeiul dispozitiilor Codului Civil, orice
mostenire trebuie acceptata in termen de 6
luni de la decesul persoanei a carei mostenire
urmeaza a fi dezbatuta.
Acceptarea mostenirii poate fi facuta expres
sau tacit. Acceptarea este expresa cand se
realizeaza in forma scrisa si tacita atunci cand
se realizeaza prin acte de administrare sau de
dispozitie privitoare la bunurile ce fac parte
din masa succesorala.
Dezbaterea succesiunii se face in fata notarului public.
Trebuie stiut faptul ca oricare dintre mostenitori poate solicita notarului public dezbaterea
succesiunii.
Insa, atunci cand cerintele procedurale obligatorii nu pot fi indeplinite sau persoanele
chemate sa participe la dezbaterea succesiunii nu se inteleg cu privire la anumite aspecte,
printre care si cotele de mostenire care le
revin, procedura notariala neputand fi indeplinita, aceasta urmeaza a se suspenda printro incheiere intocmita de notarul public.
In toate cazurile cand dezbaterea succesiunii
nu se poate realiza in fata notarului public,
persoanele interesate au la dispozitie calea
judecatoreasca.
Tot pe cale judecatoreasca se poate realiza si
partajarea
bunurilor dobandite prin mostenire atunci cand acest lucru nu este posibil prin
invoiala partilor.
In acest numar ne vom referi la partajul succesoral realizat pe cale judecatoreasca.
Atunci cand mostenirea nu a fost dezbatuta,
persoanele interesate nu pot solicita instantelor judecatoresti numai partajarea bunurilor
ce au apartinut defunctului. In acest caz, va
trebui ca instanta sa constate deschisa succesiunea de pe urma lui de cuius, sa se pronunte asupra calitatii de mostenitori a partilor din
proces si asupra cotelor ce revin fiecaruia dintre mostenitori. De asemenea, instanta va stabili si care este masa bunurilor ce constituie
averea succesorala si care urmeaza a fi partajata. Numai dupa aceea se va putea dispune
si asupra impartirii bunurilor.
Dovedirea tuturor acestor aspecte este in
sarcina reclamantului, care, in situatia in care
celelalte parti nu solicita si ele impartirea
mostenirii, va suporta toate cheltuielile necesare solutionarii cauzei.
Trebuia stiut faptul ca in situatia partajarii masei succesorale poate fi impartit atat activul
mostenirii, cat si pasivul acesteia.
Cand vorbim despre pasivul unei mosteniri
ne referim la datoriile mostenirii. Acestea pot
fi datorii acumulate de defunct in timpul vietii,
dar si cheltuieli ulterioare decesului, efectuate de mostenitori pentru inmormantarea sau
pentru administrarea si intretinerea bunurilor
succesorale.
Din activul mostenirii, pot face parte bunuri
mobile, bunuri
imobile sau sume de bani. Pot
fi avute in calcul chiar si anumite drepturi de
creanta, precum si dreptul de concesiune
asupra unui loc de veci.
In raport de bunurile ce urmeaza a fi impartite, probatoriul administrat intr-o cauza avand
ca obiect partajul succesoral variaza din punctul de vedere al complexitatii. Este insa de
stiut faptul ca, atat pentru bunurile mobile,
cat si pentru cele imobile e intotdeauna necesara efectuarea unei expertize de specialitate.
O asemenea expertiza va trebui sa identifice
bunul supus impartelii, sa analizeze posibilitatea partajarii lui in natura, precum si sa stabileasca valoarea de circulatie a acestuia la
momentul respectiv.
Apreciem ca rolul raportului de expertiza intro astfel de cauza este unul extrem de important, aceasta proba avand o importanta deosebita pentru solutia ce se va pronunta in respectivul dosar. De aceea, analiza efectuata de
catre expert, cu privire la situatia de fapt, este
una foarte delicata, acesta avand obligatia sa
tina cont de o multitudine de aspecte.
Un aspect specific actiunilor de partaj este
acela de a stabili posibilitatea atribuirii in natura a bunurilor. Pentru o astfel de determinare, este necesar a se tine cont de numarul
comostenitorilor si de particularitatile bunului
de impartit.
Exista cazuri cand bunurile se pot imparti in
natura tuturor comostenitorilor si cazuri cand
bunul urmeaza a fi atribuit numai unuia (unora) dintre mostenitori, urmand ca acesta sa fie
obligat la plata unei sulte catre celelalte parti.
Un aspect special in aceasta materie il reprezinta posibilitatea ca o parte sa invoce uzucapiunea cu privire la un bun imobil impotriva
celorlalti comostenitori.
Aceasta situatie reprezinta o exceptie de la
regula, dar ea poate fi admisa in cazul cand
cel ce o invoca poate face dovada intervertirii
detentiei sale precare intr-o detentie utila
asupra bunului. In acest caz, cel ce a invocat
uzucapiunea (posesia utila exercitata asupra
unui bun imobil timp de peste 30 de ani) va
deveni unicul proprietar al acelui bun care va
fi scos din masa succesorala.
Un alt aspect care intereseaza de regula partile este acela al taxei de timbru ce urmeaza a
fi achitata pentru un astfel de litigiu. Din aceasta perspectiva, trebuie stiut faptul ca taxa de
timbru necesara pentru promovarea actiunii
este una fixa, intr-un cuantum modic, insa, la
finalizarea cauzei, hotararea de partaj pronuntata nu va putea fi legalizata fara a se achita o taxa de timbru calculata conform dispozitiilor legale la valoarea de circulatie a bunurilor ce au format obiectul actiunii.
Acestea sunt numai cateva aspecte legate de
actiunea de partaj succesoral care, in general,
ridica si alte probleme mai complexe.
Avocat Dinu Ileana
0722.658.164