Situata la parterul unei
vile, aceasta locuinta a fost amenajata de
proprietarul sau, un nostalgic al perioadei dintre cele doua razboaie
mondiale, intr-o incercare de a reconstitui stilul si spiritul unei vremi cand
Bucurestiul mai era inca "Micul Paris", iar stiluri atat de diferite precum
Romantismul si Neoclasicismul coabitau pasnic in interioarele Capitalei,
din armonia lor rezultand amprenta unica a unui colt de lume
![](/modules/pnCPG/coppermine/albums/userpics/10001/Untitled-1%7E564.gif%20)
La preluarea sa de catre actualul
proprietar, casa fusese deja marcata de
traumele unei istorii zbuciumate. Se afla
intr-o stare jalnica, fireasca in conditiile in care
ultima zugraveala fusese facuta, se pare, in anii
â50, dupa confiscarea ei. Nimic nu lasa sa se
intrevada fosta maretie a vilei ce-l avusese drept
chirias in anii â30 pe insusi consulul Statelor
Unite. A urmat o serioasa consolidare a cladirii
si abia dupa aceea s-a putut trece la redecorare.
Pentru aceasta, s-a avut in vedere salvarea
a tot ce se putea din constructia originala:
mozaicul, parchetul, usile interioare, tocurile
ferestrelor, sobele. Restul, respectiv mobila,
decoratiunile, corpurile de iluminat, sculpturile,
tablourile, vesela au fost in parte achizit
ionate, cu mari eforturi si dupa indelungate
cautari, de la magazinele de antichitati
bucurestene, in parte de la diverse firme
producatoare de obiecte in stilul acelei
perioade. Totul a fost cu grija ales, astfel incat
sa corespunda spiritului intregului ansamblu,
indiferent daca apartine cu adevarat epocii
interbelice sau nu.
Livingul, cochet amenajat, pune mai
degraba accentul pe confortul zonei de
conversatie decat pe functia de reprezentare,
aceasta revenindu-i in mai mare masura
sufrageriei alaturate. Culorile sunt calde,
linistitoare si poetice, armonioase. Aranjamentele
florale isi aduc si ele contributia la
schitarea unei atmosfere romantice, iar cele
cateva vase, reinterpretari ale ceramicii de
Cucuteni, asezate intre canapele, la picioarele
unei mici comode cu aer usor rustic, cadreaza
perfect cu pasiunea pentru arheologie a inaltei
societati dintre cele doua razboaie mondiale.
![](/modules/pnCPG/coppermine/albums/userpics/10001/Untitled-2%7E371.gif%20%20) |
![](/modules/pnCPG/coppermine/albums/userpics/10001/Untitled-3%7E303.gif%20) |
Trecerea spre sufrageria somptuoasa se face
prin usile rabatabile, cu geamuri de cristal
impartite cu menouri dupa tipicul clasicismului
tarziu, ce lasa sa se ghiceasca de la distanta
splendoarea unui bufet amintind de "revival-urile"
Romantismului german, in cazul de fata o
reluare a stilului Renasterii tarzii. Comoda, masa
si scaunele sale se afla in vadit contrast, prin
simplitatea lor dezarmanta, cu toata aceasta
opulenta. Siluetele unor obiecte vechi din sticla
transparenta se profileaza fantomatic ici si colo.
Dormitorul este incaperea cea mai simpla
din intreaga casa, fiind dotat numai cu strictul
necesar: un pat matrimonial, doua noptiere cu
sertare, un sifonier, doua cufere de calatorie
si un mic "scriptoriu", totul in linii simple si
elegante, de o subtila savoare.
Un apartament cu personalitate, reflectand
gusturile rafinate ale proprietarului sau si
sarmul extraordinar al unei vremi apuse.
Gabriela Popescu
Arhiva Ideal Decor