Nostalgie interbelica

Situata la parterul unei vile, aceasta locuinta a fost amenajata de proprietarul sau, un nostalgic al perioadei dintre cele doua razboaie mondiale, intr-o incercare de a reconstitui stilul si spiritul unei vremi cand Bucurestiul mai era inca "Micul Paris", iar stiluri atat de diferite precum Romantismul si Neoclasicismul coabitau pasnic in interioarele Capitalei, din armonia lor rezultand amprenta unica a unui colt de lume La preluarea sa de catre actualul proprietar, casa fusese deja marcata de traumele unei istorii zbuciumate. Se afla intr-o stare jalnica, fireasca in conditiile in care ultima zugraveala fusese facuta, se pare, in anii ’50, dupa confiscarea ei. Nimic nu lasa sa se intrevada fosta maretie a vilei ce-l avusese drept chirias in anii ’30 pe insusi consulul Statelor Unite. A urmat o serioasa consolidare a cladirii si abia dupa aceea s-a putut trece la redecorare.

Pentru aceasta, s-a avut in vedere salvarea a tot ce se putea din constructia originala: mozaicul, parchetul, usile interioare, tocurile ferestrelor, sobele. Restul, respectiv mobila, decoratiunile, corpurile de iluminat, sculpturile, tablourile, vesela au fost in parte achizit ionate, cu mari eforturi si dupa indelungate cautari, de la magazinele de antichitati bucurestene, in parte de la diverse firme producatoare de obiecte in stilul acelei perioade. Totul a fost cu grija ales, astfel incat sa corespunda spiritului intregului ansamblu, indiferent daca apartine cu adevarat epocii interbelice sau nu.

Livingul, cochet amenajat, pune mai degraba accentul pe confortul zonei de conversatie decat pe functia de reprezentare, aceasta revenindu-i in mai mare masura sufrageriei alaturate. Culorile sunt calde, linistitoare si poetice, armonioase. Aranjamentele florale isi aduc si ele contributia la schitarea unei atmosfere romantice, iar cele cateva vase, reinterpretari ale ceramicii de Cucuteni, asezate intre canapele, la picioarele unei mici comode cu aer usor rustic, cadreaza perfect cu pasiunea pentru arheologie a inaltei societati dintre cele doua razboaie mondiale.

Trecerea spre sufrageria somptuoasa se face prin usile rabatabile, cu geamuri de cristal impartite cu menouri dupa tipicul clasicismului tarziu, ce lasa sa se ghiceasca de la distanta splendoarea unui bufet amintind de "revival-urile" Romantismului german, in cazul de fata o reluare a stilului Renasterii tarzii. Comoda, masa si scaunele sale se afla in vadit contrast, prin simplitatea lor dezarmanta, cu toata aceasta opulenta. Siluetele unor obiecte vechi din sticla transparenta se profileaza fantomatic ici si colo.

Dormitorul este incaperea cea mai simpla din intreaga casa, fiind dotat numai cu strictul necesar: un pat matrimonial, doua noptiere cu sertare, un sifonier, doua cufere de calatorie si un mic "scriptoriu", totul in linii simple si elegante, de o subtila savoare.

Un apartament cu personalitate, reflectand gusturile rafinate ale proprietarului sau si sarmul extraordinar al unei vremi apuse.

Gabriela Popescu
Arhiva Ideal Decor