O siluetă uşor de reprezentat schematic, prin urmare, uşor de reţinut şi de recunoscut, La Tour Eiffel este de multă vreme simbolul Parisului şi al întregii Franţe.
O siluetă uşor de reprezentat schematic, prin urmare, uşor de reţinut şi de recunoscut, La Tour Eiffel este de multă vreme simbolul Parisului şi al întregii Franţe. Mai mult decât atât, este una dintre cele mai cunoscute construcţii de pe Pământ, dovadă fiind faptul că peste şase milioane de vizitatori urcă anual pe platformele sale şi este practic imposibil de estimat câte zeci de milioane de oameni l-au privit din imediata apropiere.
Un părinte renumit
Echipa de proiectanţi a fost compusă din trei ingineri (Gustave Eiffel, Maurice Koechlin, Emile Nouguier) şi un arhitect (Stephen Sauvestre). Numele turnului a rămas legat pentru posteritate numai de Eiffel, o nedreptate a istoriei ce nu mai poate fi reparată. Gustave Eiffel s-a născut la Dijon, în 1832, şi a absolvit Şcoala Centală de Arte şi Meserii din Paris în 1855.
Specializat pe şarpante metalice, obişnuia să-şi spună “constructor”, iar numele său şi al firmei pe care o conducea sunt legate de realizări tehnice remarcabile, cum sunt câteva viaducte şi poduri de cale ferată, cupola gării din Pesta, observatotul astronomic din Nice şi, desigur, structura metalică a Statuii Libertăţii, opera sculptorului francez Auguste Bartholdi, instalată la intrarea în Portul New York. Puţin ştiu că Eiffel a fost şi unul dintre constructorii Canalului Panama, implicat, alături de Ferdinand de Lesseps (antreprenorul general), în cel mai mare scandal financiar al secolului trecut.
Simbol industrial
Construcţia turnului a fost comandată de Primăria Parisului, cu ocazia organizării Expoziţiei Mondiale din 1889, an în care se celebra trecerea unui secol de la Revoluţia franceză. El trebuia să simbolizeze triumful civilizaţiei industriale. Are exact 324 de metri înălţime şi este compus din două elemente esenţiale: baza (un fel de taburet cu patru picioare instalate pe fundaţii de piatră) şi pilonul central, ancorat deasupra unei platforme ridicate la exact 50 de metri deasupra solului.
Structura este alcătuită din 18.038 de piese metalice, prinse cu 2.500.000 de nituri. Şarpanta metalică are 7.300 de tone, iar întreaga construcţie cântăreşte 10.100 de tone. Eiffel a folosit fierul forjat, acoperit pentru protecţie şi conservare cu vopsea. Pe frizele celor patru faţade sunt gravate numele a 72 de savanţi, la solicitarea expresă a proiectantului.
Vopsit de 17 ori
Turnul Eiffel a fost vopsit până acum de 17 ori, anul acesta urmând să se repete operaţiunea. A trecut de la brun-roşcat la ocru, şi apoi la culoarea bronzului. Pentru această protecţie se folosesc 60 de tone de vopsea, 50 km de cablu de siguranţă, 2 ha de plasă de protecţie, 5.000 de discuri abrazive şi 1.500 de pensule. Lucrează 25 de oameni timp de un an.
Proiect si executie
Proiectarea Turnului Eiffel a început în anul 1884, iar drapelul francez a fost instalat în vârful său în ziua de 31 martie 1889. Construcţia propriu-zisă a durat doi ani, două luni şi cinci zile. În îndelungata sa existenţă, construcţia a suferit unele modificări pentru conservarea structurii, utilităţi pentru accesul vizitatorilor şi câteva formule de iluminat electric, cea existentă astăzi fiind cea mai spectaculoasă. Problema tehnică cea mai complexă a fost joncţiunea pilonilor la nivelul primului etaj. Fierul forjat a fost în totalitate produs de celebrele cuptoare siderurgice MM Dupont şi Fould.
Construcţia Turnului Eiffel a fost foarte prost primită de intelectualii vremii. Un număr impresionant de personalităţi (printre care Maupassant, Dumas fiul, Prudhomme, Verlaine, de Lisle sau Leon Bloy) au semnat un document public în care se scria: “Venim noi, scriitorii, pictorii, sculptorii, arhitecţii sau simpli pasionaţi de frumos, şi protestăm cu toată forţa şi cu toată indignarea, în numele bunului-gust francez, al artei şi al istoriei noastre ameninţate de ridicarea, în inima capitalei, a acestui inutil şi monstruos turn al domnului Eiffel”