Pantheonul din Roma, dom ce domină timpul

Termenul de Pantheon provine din greaca veche şi înseamnă “Templul tuturor zeilor”, deci o construcţie de cult închinată tuturor zeităţilor adu­nate la un loc. În timpurile noastre, printr-o largă extensie, a căpătat sensul de monument în care se găsesc îngropaţi decedaţi celebri sau loc în care sînt adunaţi oameni celebri dintr-unul sau mai multe domenii.

Termenul de Pantheon provine din greaca veche şi înseamnă “Templul tuturor zeilor”, deci o construcţie de cult închinată tuturor zeităţilor adu­nate la un loc. În timpurile noastre, printr-o largă extensie, a căpătat sensul de monument în care se găsesc îngropaţi decedaţi celebri sau loc în care sînt adunaţi oameni celebri dintr-unul sau mai multe domenii. 

Scurtă istorie

A fost construit iniţial de Agrippa, în timpul celui de al 3-lea consulat al acestuia prin anul 27 AD. Ars în marele incendiu din anul 80 AD, a fost reconstruit de împăratul Hadrian în forma iniţială în anul 127 AD (se pare de către Apolodor din Damasc), după cum atestă datele de pe cărămizile zidurilor. Prin anul 609 împăratul bizantin Focas l-a dăruit papei Bonifaciu IV, iar cu această ocazie a fost transformat în biserică creştină. Bonifaciu IV  a dedicat această nouă biserică Sfintei Maria dei Martiri, denumire sub care este cunoscut şi azi. Consacrarea Pantheonului ca bise­rică a ferit această clădire de distrugere sau abandon sau, şi mai rău, de jafurile care s-au petrecut în majoritatea clădirilor antichităţii în Evul Mediu timpuriu. N-a scăpat de tot, pentru că în timpul papei Urban VIII (anul 1630) plafonul porticului făcut din bronz a fost topit şi transfomat în tunuri pentru Castelul Sant Angelo. De asemenea, Barberini a folosit o parte din acelaşi bronz pentru baldachinul de deasupra altarului Bisericii Sf. Petru.

Din timpul Renaşterii, Pantheonul a fost folosit pentru a adăposti rămăşiţe pămînteşti. Aici se află îngropaţi marii pictori Rafael şi Annibale Carracci. Tot în această perioadă a început decorarea clădirii cu fresce, cea mai renumită fiind Annunciation de Melozzo da Forli. În perioada moder­nă, în interiorul acestui monument au fost îngropaţi doi regi ai Itali­ei şi anume Victor Emanuel II şi Umberto I împreună cu regina Margareta (soţia celui din urmă). Deşi Italia a devenit republică din 1946, membrii voluntari ai organizaţiilor monarhiste asigură veghe permanentă celor două morminte.

O succintă descriere

Clădirea este circulară, cu un portic la intrare susţinut de 3 rînduri de coloane în stil corintic, primul rînd fiind alcătuit din opt coloane urmat de două rînduri de cîte patru coloane fiecare. O structură rectangulară (un fel de hol) leagă porticul şi faţada de clădirea principală, o rotondă cu un dom cu o deschidere centrală (un oculus) numit Marele Ochi deschis către cer. În pereţii holului se găsesc nişe care adăposteau statui ale vechilor zei romani. Uşile care dau în rotondă sînt din bronz masiv şi au fost iniţial placate cu aur.

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri

Diametrul rotondei este de 43,5m, exact cît este şi înălţimea acesteia, astfel încît încăperea se poate înscrie într-un cub perfect sau poate adăposti o sferă cu acest diametru. Pereţii domului pleacă de la o grosime de 6,4m la bază şi ajung la o grosime de 0,7m în jurul deschiderii, cu diametrul de 9,1m,  care alcătuieşte ochiul propriu-zis. Această deschidere este singura sursă de lumină naturală, iar pentru cazul în care plouă podeaua este prevăzută cu un sistem de drenaj pentru scurgerea apei. În peretele circular al domului sînt practicate nişe care probabil adăposteau diferite ornamente de aur sau bronz. Principalul rol al nişelor este acela de a scădea  greutatea cupolei. Pereţii rotondei sînt acoperiţi de numeroase fresce înfăţişînd scene biblice.