SCENA CRIMEI Legile tăcerii

Să ai o companie care furnizează pretutindeni în lume software pentru cercetătorii de aplicații medicale cu laser. Să locuiești într-o casă de vis, alături de o soție iubitoare, înconjurat de prieteni fideli. Și, într-o zi, de toate să se aleagă praful, fiindcă ai nimerit într-un vârtej de întâmplări năucitoare, cum nu ți-ai închipuit niciodată că pot să existe.

Așa ceva i se întâmplă magnatului Titus Cain, protagonistul romanului “Legile tăcerii” de David Lindsey. Eroul este supus unui șantaj ieșit din comun de către Cayetano Luquin Becerra, un șef al crimei organizate din America de Sud, de o cruzime feroce. Isprăvile lui sunt înmărmuritoare. De pildă, a obligat un tată să se uite cum soția și copiii lui au fost dezmembrați, părțile corpurilor lor fiiind amestecate și reasamblate în ipostaze sălbatice și suprarealiste. Un tip necruțător, cu o minte bolnavă, însă și organizat, abil, specializat în răpiri și în alte operațiuni violente.
După ce l-a observat cu atenție timp de câteva luni și i-a aflat stilul de viață, Becerra îl târăște pe Cain într-un joc macabru, periculos și secret. Pentru a scăpa din plasa de păianjen țesută în jurul său, șeful de companie trebuie să livreze 64 de milioane de dolari în conturile unor firme de care n-a auzit niciodată, totul sub acoperirea unor tranzacții perfect legale, imposibil de suspectat. În caz contrar, cei din jurul lui vor muri – membri ai familiei, prieteni, colegi, cunoștințe. Lui nu i se va clinti nici un fir de păr, fiind condamnat să poarte în suflet povara dispariției unor nevinovați. Prin urmare, situația nu seamănă cu o luare de ostatici, când se pretinde o sumă și are loc o negociere. Eroul este liber și trebuie doar să respecte instrucțiunile care i se transmit de către cel aflat la cârma jocului.
Desigur, la început Titus Cain trece prin momente de disperare neagră. N-are cum să apeleze la FBI – orice contactare a autorităților ar semăna moarte în jurul său, după cum a fost avertizat. Și totuși, el refuză să stea cu brațele încrucișate – nu așa a construit o companie puternică! – nu respectă regulile impuse și apelează la ajutorul unor foști membri CIA, specializați în acțiuni neautorizate, chipurile, de către guvernul american. Aceștia îl aveau de multă vreme în vizor pe Becerra, cu strânse legături printre teroriștii de talie internațională, așteptându-l să iasă din ascunzișurile în care se refugia după fiecare lovitură. Cu o rapiditate de care numai niște profesioniști sunt capabili, mai ales că dispun de o logistică de ultimă oră, ei strâng lațul în jurul ucigașului nemilos și îl elimină. Din păcate, oricât de bine a fost executată, misiunea de comando lasă în urmă numeroase victime.
David Lindsey pune presiune pe cititor de la început și nu-l lasă să-și tragă nici măcar o clipă sufletul. Îi prezintă scene de o barbarie inimaginabilă, îl constrânge să ia cunoștință de reglări de conturi cu arme de foc, îl informează în legătură cu traficul de droguri și de persoane la granița dintre Mexic și SUA și despre modul cum operează cartelurile columbiene. Nu lipsesc amănuntele despre supravegherea comunicațiilor din avion și cu ajutorul unor microfoane plasate prin case, precum și despre descifrarea conversațiilor codate.
Acest scriitor american a văzut și a cunoscut multe, din moment ce poate scrie astfel de fraze: “Capacitatea minții umane pentru bestialitate este nesfârșită.” Probabil că a coborât în Iad, unde a fost martor la cele mai cumplite atrocități. La sfârșitul cărții lui ai impresia că te-ai trezit din cel mai cumplit coșmar.
De fapt, n-ar trebui să rămânem uimiți – el ne-a istorisit, fără menajamente, doar o bucățică dintr-o poveste a ororilor care bântuie această lume.


“Apoi se opri la câțiva centimetri deasupra pământului, țeava rece împlântată în urechea sa fiind singurul lucru care îl împiedica să cadă. Încă îi privea pe cei doi bărbați îndepărtându-se în lumina difuză în momentul în care capul îi explodă.”