Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lumea creştină sărbătoreşte Crăciunul la 25 decembrie al fiecărui an, venerănd noaptea in care s-a născut Iisus, cel venit să ne arate calea cea dreaptă şi să ne salveze sufletele. Această noapte este inceputul măntuirii noastre, poarta care se deschide spre Paradis
Lumea creştină sărbătoreşte Crăciunul la 25 decembrie al fiecărui an, venerănd noaptea in care s-a născut Iisus, cel venit să ne arate calea cea dreaptă şi să ne salveze sufletele. Această noapte este inceputul măntuirii noastre, poarta care se deschide spre Paradis
Singurul cuvănt din limba romănă care simbolizează naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este cuvăntul "crăciun". Tradiţiile noastre legate de această luminoasă noapte creştină sunt străvechi şi, in funcţie de specificitatea zonelor folclorice, nuanţate sau asociate cu alte celebrări mai lumeşti. Avem orgoliul firesc de a fi un popor creştinat şi aflat sub protecţia unuia dintre apostoli, dar am uitat, pare-se, valorile profunde ale moralei cristice, de care ne lepădăm aproape zilnic şi ne amintim numai de sărbători. Este minunat să facem cadouri, să impodobim bradul, să aprindem luminiţe multicolore şi să măncăm piftie de Crăciun, ar fi cu adevărat sublim să ne purtăm şi să găndim in fiecare zi a anului ca nişte adevăraţi creştini.
Pregătirile pentru noaptea de Ajun şi zilele de Crăciun sunt, in tradiţia romănească, asociate cu purificarea sufletului şi curăţenia casei şi a trupului. Se ţine un post de 40 de zile (15 noiembrie-25 decembrie) pentru carne, ouă şi brănză, se merge la slujbă şi se spun rugăciuni. In Ajun se mănăncă numai spre seară grău fiert indulcit cu miere, poame, covrig sau turte de făină nedospite. Casa trebuie dereticată şi mai apoi impodobită cu brad şi ramuri de văsc. Se pregătesc haine noi, mai cu seamă pentru copii şi pentru bătrăni
Citește pe Antena3.ro
Despre tradiţiile străvechi
Pe valea Mureşului mai există şi azi străvechi credinţe populare transmise din bătrăni, de sute şi sute de ani. Legenda spune că Moş Crăciun era un cioban hain care nu a lăsat-o pe Maica Domnului să nască in staulul lui. El face penitenţă aducănd cadouri pe la casele creştinilor, pentru a-i imbuna şi a le obţine iertarea. In unele sate bănăţene şi transilvane se mai sărbătoreşte şi Crăciunul Mic, la 1 ianuarie, asociat cu debutul unui nou ciclu vital. Poporanii din satele moldovene ţin masa intinsă toată noaptea pentru a atrage asupra familiei binele şi belşugul, iar in unele locuri există credinţa că dacă prima persoană care trece pragul casei de Crăciun este un bărbat, anul va fi sub semnul bunăstării şi al sănătăţii. In foarte multe regiuni colindătorii sunt bătuţi cu boabe de grău şi de porumb, obicei asociat cu un străvechi cult al fertilităţii.
Intămpinat de căntece şi colinde
Naşterea Măntuitorului este intămpinată, pretutindeni in lumea creştină, de căntece şi colinde. In tradiţia romănească se căntă, in versuri simple şi curate, minunata poveste a nopţii vestită de Magi la Betlehem, venerează Steaua călăuzitoare, face gazdelor urări de tărie, prosperitate şi sănătate. Cel mai vechi căntec religios destinat Crăciunului este "Jesus refulsit omnium" şi a fost scris la Piotiers de către St.Hilary, in veacul al IV-lea. Un căntec tradus in aproape toate limbile pămăntului ("Silent Night, Holy Night") are o istorie interesantă. La 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunţat cu o zi inainte de Crăciun că orga bisericii s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp. Atunci a compus acest căntec ce putea fi interpretat de cor, cu un acompaniament de chitară. Conform unor recente studii de piaţă s-a stabilit că americanul Bing Crosby a lansat cea mai văndută melodie de Crăciun din toate timpurile, celebrul colind intitulat "White Christmas".
Semnificaţia şi impodobirea bradului
Simbolul bradului a fost asociat cu marea Sărbătoare Creştină cam pe la 1.500, in primul rănd datorită reprezentării sale grafice, care aminteşte de Sfănta Treime. Felul de a innobila casa era destul de ciudat in secolul al XIV-lea, cănd brazii erau atărnaţi de tavan cu vărful in jos. Bradul a devenit şi unul dintre arborii ce simbolizau Paradisul, motiv pentru care creştinii au inceput să-l impodobească atărnănd de crengile sale mere roşii, pentru iertarea păcatului originar. De la acest obicei străvechi provin globurile de astăzi. Mai aproape de epoca modernă creştinii au simţit nevoia să infrumuseţeze pomul de Crăciun cu panglici de hărtie, beteală, diferite figurine, stele miniaturale şi mai ales cu multe dulciuri. Ramura de brad este agăţată la uşa de intrare sau la ferestre pentru a alunga duhurile rele şi pentru a le atrage pe cele benefice. La toate acestea, tehnologiile moderne au adăugat luminiţele electrice, cutiile muzicale sau decoraţiunile cinetice.
Roma antică şi papalitatea
Deşi cei mai mulţi cercetători ai vechilor scripturi cred că Iisus s-a născut primăvara, cel mai probabil in luna martie, sărbătoarea creştină oficială a Natalităţii este 25 decembrie. Acestă dată e in mod evident legată de Saturnaliile romane, mari sărbători care celebrau in fiecare an, intre 17 şi 23 decembrie, puterea marelui zeu Saturn. In anul 264 d.c., impăratul Aurelian a decretat data de 25 decembrie ca zi de sărbătoare pentru a marca naşterea invincibilului soare ("Natalis Solis Invicti"), iar in 320 d.c. Papa Iuliu I a oficializat-o ca marea zi a Naşterii Fiului lui Dumnezeu. O contribuţie esenţială la felul in care lumea creştină aşteapă şi primeşte ziua de 25 decembrie a avut-o impăratul roman Constantin cel Mare, intrat in calendarul sfinţilor alături de soţia sa, Elena. Sărbătorit iniţial cu precădere de către clerici şi creştinii practicanţi, Crăciunul a devenit, mai cu seamă in ultimele două secole, un simbol extrem de popular, o zi a bucuriei la scară mondială pentru toate bisericile creştine.
Pregătiri speciale
Familia creştină respectă sărbătoarea Crăciunului şi prin pregătirile speciale din interiorul şi din jurul casei. Obiecte decorative specifice, aranjamente florale din care nu lipsesc crengile şi conurile de brad, lumănări decorative, simboluri ale cultului creştin (reprezentări ale Sfintei fecioare cu Pruncul) sunt nelipsite in aceste zile. Desigur, atenţia copiilor se indreaptă asupra aducerii şi decorării bradului, iar gospodinele se concentrează către felul in care va fi aranjată masa festivă şi la bucatele tradiţionale. Toate acestea sunt menite să creeze atmosfera unică a Ajunului şi să intămpine cum se cuvine naşterea Măntuitorului.
Sărbătoarea copiilor
Crăciunul a devenit, mai ales in epoca modernă, marea sărbătoare a copiilor. Ei aşteaptă cu cea mai curată bucurie, cu candoare şi incredere oarbă darurile Moşului cel blănd şi atotştiutor. Sunt cei dintăi cuprinşi de febra pregătirilor, iar nerăbdarea lor trebuie temperată cu poveştile care pomenesc naşterea Domnului, dezleagă misterul fabricării şi transportului jucăriilor sau oferă pilde de bunătate şi altruism. Este singura sărbătoare ce ii readuce şi pe adulţi in lumea fantastică a copilăriei, făcăndu-i să uite, măcar pentru scurtă vreme, de necazuri şi neajunsuri. Crăciunul este singura noapte din an in care toată creştinătatea renaşte şi se purifică slăvind Pruncul Dumnezeiesc şi pe Maica Sa.
Moş Crăciun şi spiriduşii
Moş Crăciun este un simbol am putea zice... nou născut, apariţia sa in Noaptea Sfăntă avănd drept principal suport o formidabilă mediatizare. El este un adevărat mit modern asociat cu unele valori creştine esenţiale, cum ar fi iertarea, bunătatea, curăţenia sufletească, ajutorarea celor săraci sau neputincioşi. Iubeşte-ţi aproapele şi iubeşte-L pe Măntuitor sunt cele două mesaje esenţiale pe care Moşul le propune tuturor generaţiilor. El a imblănzit gnomii, transformăndu-i in spiriduşi de nădejde, o adevărată armată secretă a binelui adus sub brad, in ambalaje multicolore, in noaptea de Crăciun. In multe mituri populare spiriduşii erau personaje bivalente, in egală măsură iubiţi şi urăţi, putănd deveni din prezenţe serafice adevărate fiinţe răutăcioase şi nesuferite. Legendele spun că această transformare radicală ţine in primul rănd de persoanele cu care spiriduşii au de-a face şi de felul in care ei sunt trataţi. Forţa modernă a imaginii lui Moş Crăciun este poate cel mai bine evidenţiată de societatea americană, unde, in numai o sută şi ceva de ani, el a devenit un simbol fără egal.
Curăţenie sufletească
Pretutindeni in lumea creştină sosirea colindătorilor este evenimentul cel mai emoţionant al sărbătorilor de Crăciun. Căntecele şi urările acestora trebuie primite de către gazde cu bucurie şi răsplătite cu daruri simbolice, tradiţionale: nuci, covrigi, fructe, cozonac. Tradiţia se păstreză mai aproape de simbolistica religioasă la sate, in zonele unde filonul creştin şi morala sa au fost mai bine conservate şi transmise de la o generaţie la alta.
