Socul şi valoarea lui terapeutică

Originar din Europa şi America de Nord, arbustul este o specie de Elder şi, pentru a-l deosebi de alte varietăţi de Sambucus, i se mai spune Elderberry, Black Elder, European Elder sau Elder Bush

Denumirea ştiinţifică a socului pe care îl cunoaştem atît de bine este Sambucus nigra. Originar din Europa şi America de Nord, arbustul este o specie de Elder şi, pentru a-l deosebi de alte varietăţi de Sambucus, i se mai spune Elderberry, Black Elder, European Elder sau Elder Bush. Este unanim apreciat şi recunoscut drept o importantă plantă medicinală, dar şi ornamentală. Abundenţa sa spontană la liziera pădurilor, pe malurile rîurilor şi aproape în toate curţile noastre de la ţară ne obligă să îl prezentăm mai detaliat.

Generalităţi

Socul creşte ca un arbust, atingînd de obicei înălţimea de 4-6 metri, dar poate atinge şi 10 metri dacă are condiţii favorabile. Îi priesc solurile umede, bogate şi zonele însorite sau foarte uşor umbrite. Astfel se explică apariţia sa spontană în furul izvoarelor sau fîntînilor, pe laturile grădinilor de legume bine udate, de-a lungul canalelor naturale pe unde se scurg apele pluviale. Tulpina şi crengile sînt acoperite de o coajă cenuşiu-verzuie şi au la interior o măduvă albă. Florile, albe de asemenea, sînt plăcut mirositoare şi grupate într-un corimb plat. Fructele sînt boabe sferice, lucioase, de culoare neagră cînd ajung la  coacere. La interior păstrează trei seminţe lunguieţe. Florile se recoltează în lunile mai-iunie, numai pe timp frumos, în zilele însorite, după ce se ridică roua. Fructele se recoltează toamna, tîrziu, cînd ajung la maturitate.

Valoare

Atît florile, dar mai cu seamă fructele de soc au o valoare medicinală confirmată în timpurile moderne şi binecunoscută în vremurile îndepărtate. Bătrînii noştri ştiu, de generaţii întregi, să prepare leacuri din soc. Farmacia naturistă afirmă cu tărie că extractul de fructe de soc este un concurent redutabil al medicamentelor antivirale. Preparatele din boabe de soc ajută la vindecarea bolilor degenerative, au un rol dovedit în prevenirea bolii canceroase şi combaterea tumorilor benigne şi, conform unor cercetări de dată recentă, prelungesc tinereţea biologică. Florile uscate şi transformate în pulbere se infuzează, ceaiul rezultat avînd calităţi terapeutice remarcabile în tratarea reumatismului abarticular, a rinitelor, a abceselor dentare, a foliculitei sau a conjunctivitei. Din doi pumni de scoarţă de soc fiartă într-un litru de apă, care se filtrează după răcire, se prepară un decoct recomandat pentru ameliorarea retenţiilor de urină, a colicilor renale şi a gutei. Lista produselor farmaceutice care pot fi obţinute din soc este lungă, dar merită studiată în întregime. Vom continua însă cu cîteva informaţii foarte spectaculoase.

Avertismente

Principiile active ale extractelor de soc sînt binecunoscute: diuretice, sudorifice, antireumatismale, laxative, emoliente, antiinflamatorii, galactogene. Cîteva avertismente sînt însă absolut necesare. Cu excepţia florilor, fructelor şi a scoarţei, celelalte părţi ale plantei conţin glycoside cyanogenice, deci sînt otrăvitoare. Este interzisă consumarea fructelor verzi, necoapte. Este interzisă consumarea produselor sau extractelor din soc pentru femeile gravide sau care alăptează. De asemenea, consumul în exces al produselor din soc provoacă pierderea potasiului din organis (prin urină), deci atenţie la cantităţi şi la frecvenţa utilizării lor! Din fructele de soc se prepară gemuri, jeleuri şi chiar o apreciată băutură răcoritoare. Consumul acestor produse de tip alimentar trebuie să fie ponderat şi echilibrat în timp.

Ornamentale

Arbustul de soc poate fi utilizat ca plantă în egală măsură protectivă şi ornamentală. Plantarea sa controlată de-a lungul unui gard dincolo de care vecinătăţile nu sînt plăcute privirii creează, în mod foarte rapid şi spectaculos, o perdea verde densă, capabilă să obtureze peisajul din spate, dar şi să oprească praful sau curenţii de aer nedoriţi. În plus, planta oferă şi un efect estetic interesant atît pe perioada mai scurtă a eflorescenţei, cît şi după coacerea fructelor, datorită contrastului dintre verdele intens al frunzelor şi culoarea negru-violet a fructelor. Un amănunt interesant şi mai puţin cunoscut este acela că rădăcina de soc are proprietăţi insecticide, o dovadă elocventă fiind faptul că bursucii îşi freacă blăniţa de ea pentru a scăpa de păduchi. Din acest motiv prezenţa socului poate fi benefică în apropierea unor culturi mai sensibile la diverşi dăunători.

Două reţete recomandate

Fructele de soc bine uscate la soare se sfărîmă pînă se obţine o pulbere fină. Infuzia cu această pulbere, consumată în mici doze zilnice, ajută la îmbunătăţirea vederii. Sucul din fructe proaspete, zdrobite la storcătorul electric, se trece printr-un tifon şi se amestecă împreună cu o linguriţă cu miere. Dimineaţa, pe stomacul gol, această combinaţie are un efect laxativ imediat. Se păstrează la rece, dar nu mai mult de 48 de ore.

Sfat

Din fructele de soc ajunse la maturitate se extrage o tinctură recomandată în tratarea unor afecţiuni foarte diverse. Asfel, bine dozată, vindecă boli ale pielii cum sînt acneea,psoriazisul, sclerodermita, dermatoza alergică.

Pentru curele de slăbire şi combaterea obezităţii, administrarea tincturii de soc se asociază cu un regim alimentar din care sînt complet excluse carnea şi prăjelile, precum şi produsele cu aditivi alimentari cum sînt zahărul sau margarina. Tinctura este recomandată femeilor care au fost depistate cu chisturi ovariene, fibroame uterine sau mastoze.