Suntem corigenti la contorizare?

Cetateanul care locuieste la bloc este presat prin diverse metode, de la tenacitate la persuasiune, ajungandu-se pana la forme de agresivitate, sa-si monteze in apartament de acum celebrele repartitoare de costuri. O firma care opereaza de ceva vreme pe piata noastra ne face chiar corigenti la capitolul contorizare individuala a caldurii. Dar mai grav este ca ne face si tampiti, crezand ca nu stim diferenta intre un contoar si un repartitor de cost

Totul a pornit de la o hotarare a guvernului Nastase (H.G.933 din 2004) care stabilea un termen de trei ani pentru contorizarea consumatorilor la sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termica. Hotararea obliga, in mod corect, furnizorii de energie termica sa monteze, pe cheltuiala lor, contoare volumetrice la nivel de bransament de imobil sau scara de bloc. Ar fi trebuit sa fie obligatorie si montarea unor contoare la intrarea in fiecare apartament, care sa masoare consumurile fiecarei familii. Suma acestor consumuri ar fi trebuit sa coincida cu consumul general, pe imobil sau pe scara, facturarea urmand a se face diferentiat, individual.

CE SUNT REPARTITOARELE?

Aceeasi hotarare de guvern a dat si posibilitatea unor intreprinzatori sa se imbogateasca rapid, vanzand romanului minunatele repartitoare de costuri in loc de contoare volumetrice individuale. Ce fac de fapt aceste aparate? Pai, cica masoara "in unitati adimensionale" proportia de caldura transferata in incapere de radiatorul pe care sunt montate. Unitatile adimensionale (afisate pe display-ul repartitorului de pomana, pentru ca ele nu spun de fapt nimic) urmeaza sa fie transformate in unitati reale de consum tinandu-se seama de o serie de parametri tehnici ai radiatorului, cum sunt tipul si dimensiunile acestuia, materialul din care este fabricat, amplasarea pe orizontala sau verticala. Si acum vine partea cea mai interesanta a problemei. Baietii care instaleaza repartitoare pe banii nostri spun ca determinarea consumului pentru fiecare apartament se face in concordanta cu indicatia contorului de bransament de la baza blocului sau a scarii. Prin urmare, orice ar inregistra repartitoarele din fiecare apartament, locatarii platesc cantitatea de energie termica inregistrata de contoarul general. Daca suma consumurilor calculate pe baza "informatiilor" livrate de repartitoare ar fi doar, sa zicem, jumatate din consumul de la contoar, cine ar plati diferenta? Firma care monitorizeaza repartitoarele, fie prin citire directa, fie, cum ni se propune mai nou, prin citire de la distanta, prin transmisie radio care introduce datele intr-un program de calculator si emite cate o fisa de consum pentru fiecare apartament in parte, precum si un centralizator pentru administratie.

PLATA DIFERENTELOR DE CONSUM

Acum diferenta dintre consumul inregistrat la contoarul general si suma consumurilor individuale o platesc cei care nu au avut banii necesari sau nu au vrut sa monteze repartitoare. In situatia in care toate apartamentele au montate repartitoare pe toate radiatoarele este evident ca suma consumurilor va trebui sa coincida cu valoarea la contoarul de bloc sau de scara si atunci, unde este economia? Este bine stiut de catre toata lumea, de la vladica la opinca, faptul ca pierderile inregistrate in retea de catre furnizorul de agent termic sunt disimulate in facturile noastre si platite de noi, cetatenii. Repartitoarele de costuri nu fac decat sa creeze falsa impresie ca platim numai cat consumam, in realitate ele nefiind instrumente capabile sa masoare cu precizie volumul de agent termic si nici temperatura cu care acesta trece prin radiatoarele instalate intr-un apartament. Singura solutie corecta si asiguratorie este montarea, la intrarea in fiecare apartament, a unui contoar volumetric si dotarea fiecarui radiator cu un termostat care sa permita reglarea manuala sau electronica a cantitatii de caldura pe care dorim sa o utilizam. Desigur, aceasta este o solutie mai costisitoare, realizarea ei ar cere un timp mai indelungat iar, ceea ce este cel mai important, costurile ar trebui suportate de catre furnizorul de energie termica si nu de catre consumator. Atunci, facturarea s-ar putea face individual si in mod direct, administratia urmand numai sa distribuie in mod egal intre locatari costurile aferente partilor comune (holuri, uscatorii etc.).

REPARTITOARE SECOND-HAND

Pe langa opinia specialistilor privind inutilitatea repartitoarelor in general, sute de firme din toata tara monteaza aceste instrumente aduse din import gata uzate moral sau cu grave defectiuni tehnice. Multe firme nu ofera garantii de functionare sau dau termene de garantie ridicole. Citirea presupune un adevarat chin, tot blocul fiind in alarma atunci cand se anunta ziua in care vin... pestii. Citirea de la distanta poate avea niste avantaje, dar nu mai poate fi ulterior contestata sau recalculata.

ATENTIE!

Se vorbeste despre o presiune a termenului-limita la care ar trebui incheiata operatiunea de contorizare individuala, rezultat din dispozitiile HG 933 din 2004. Acest termen ar fi 31 iulie 2007, data la care toate apartamentele din Romania ar trebui sa fie contorizate pe incalzire. Discutia este mai ampla si ar trebui incadrata in operatiunea generala de reabilitare termica a cladirilor din Romania. Normele europene sunt necrutatoare in acesta privinta, tarile carora dorim sa ne alaturam nefiind dispuse sa suporte, in solidar cu guvernul roman, pierderile oricarui fel de energie. Repartitoarele de costuri pentru care, pe total, se platesc sume absolut fabuloase nu rezolva fondul problemei. Iluzia ca instalarea lor ar aduce economii importante in bugetul familiei se va spulbera repede