Vechi, dar nu vetust

Din sumar: Editorial - Locuinta permanenta de la tara / Afla ce e nou / Preturile la bloc scad sau cresc? / Actiunea de grantuire si probleme legate de regimul spatiilor comune / Parfum de epoca si farmec antic / Oglinda... altfel decat suntem obisnuiti / Case cuplate din sisteme prefabricate / Gradina pentru caine / Septembrie in gradina / A venit toamna! /

Casele vechi merita a fi decorate luxos

Vechi nu inseama si vetust, asa mi-a spus un foarte apropiat prieten care profeseaza in domeniul amenajarilor interioare. Fermecat de stilul eclectic al caselor Capitalei, afirma cu tarie ca interioarele cladirilor interbelice merita sa fie decorate clasic. Si asta dupa ce a fost socat de modul in care vechile bijuterii de arhitectura interioara, deja destramate si cu nestematele smulse de ghearele comuniste, se transforma azi intr-un hibrid si mai respingator. Mi-a vorbit de interioare a caror lambriuri sculptate in lemn de mahon fusesera inlocuite cu altele din PVC, mi-a povestit de stucaturi, candva aurite, rase acum pentru montarea de tavane si scafe din gips-carton, de sobe de teracota minunate al caror loc fusese luat de calorifere din aluminiu, de ferestre cu vitralii distruse, pentru ca in locul lor sa-si faca aparitia "termopane" cu tamplarie de plastic alba.

ETICHETA INTERBELICA

Bucurestiul, Micul Paris. Asa a fost denumit, dar nu numai pentru arhitectura fermecatoare a fatadelor luminate misterios, ci si pentru romanii educati in Vest, care au adus in Capitala nu doar cunostintele acumulate la facultatile europene, ci si un stil de viata prosper. Romani care au importat eleganta si rafinamentul stilului clasic, angajand decoratori si arhitecti in mare parte francezi. Micul Paris stralucea magnific, mai ales dupa bogatele perdele si draperii ce acopereau ferestrele vilelor. Luxul era la interior, acolo unde rafinatul stil clasic impunea prezenta unei biblioteci ca incapere de sine statatoare, a tablourilor semnate de maestri si aurit inramate, a picturilor murale, a scari din lemn masiv, a candelabrelor din cristal, a oglinzilor venetiene, a mobilierului tapitat cu matasuri si catifele, a portelanurilor fine.

DIN IGNORANTA

Acum, o parte din cei care si-au redobandit proprietatile, si ma refer la vilele din centrele oraselor mari, a uitat de bunicii si strabunicii care au fost odinioara elita urbelor. Ei au uitat de gusturi, de eticheta, de rafinament. Au schilodit fatadele cladirilor, le-au saracit de ornamentele migaloase ce au rezistat chiar si prostiei muncitoresti, iar la interior au ras totul. Au masacrat exterioarele vilelor cu zugraveli vulgare in nuante iritante de roz si galben, au indepartat lucraturi artistice din fier forjat, au desfiintat elegante garduri si le-au inlocuit cu ziduri de puscarie. Au spart interioarele, au pus pe foc lambriurile, usile interioare, au facut cioburi glasvanduri cu geamuri de cristal si pardoseli cu mozaicuri mici. De ce? Din trufie prosteasca, din ignoranta, din lipsa de respect pentru ceea ce inseamna stilul clasic. Un stil al carui parfum este adanc imbibat in noi toti, pentru ca frumusetea si acuratetea lui isi au radacinile in lumea antichitatii grecesti si romane. Forme si culori venerate ca simboluri ale Frumosului, una din valorile universale alaturi de Bine si Adevar. Stilul clasic a rezistat peste secole, fiind mereu revigorat, reinterpretat. A fost sublim in Renastere, opulent si bogat transformat in rococo, inaltator, devenind gotic. Clasicul este pentru noi toti ceva asemuit cu bogatia, prosperitatea. Ne aduce aminte de regi si de printese, de lux si stare de bine. Nu intamplator, cand vedem in imagini ambiente decorate clasic, ne simtim oarecum exclusi. Este un vis, pentru multi prea putin posibil.

REINTERPRETAT AZI

Pentru ca fascineaza, poate de aceea acest stil dainuie si azi. Dar el capata noi infatisari, desi formele si stralucirile se pastreaza. Culorile sunt vii, mobilierul este realizat din materiale produse cu tehnologii moderne si ascunde sisteme de functionare de ultima ora. Obiectele sunt mai rezistente la uzura, iar accesoriile, chiar daca nu sunt din metale pretioase, stralucesc la fel de convigator. Si atunci cand exista atatea produse, atatea posibilitati de a redecora clasic o casa construita si gandita astfel, nu e pacat? De ce tavane false, cand exista ornamente si baghete decorative din materiale moderne ce imita stucaturile de odinioara; de ce tamplarie de plastic alba, cand se pot monta "termopane" in rame actuale, dar imbracate in lemn; de ce jaluzele verticale la ferestre, cand exista perdele si draperii minunate; de ce mobila din PAL melaminat, cand mai sunt magazine de antichitati ? Evident din ignoranta, ca sa nu zic din prostie.

La inceput nu am inteles ce a vrut sa spuna prietenul meu cum ca vechi nu inseamna vetust, dar ulterior mi-am dat seama ca parfumul clasicului poate fi la fel de proaspat in era tehnologiei secolului al XXI-lea ca si minimalismul ultimelor creatii de design interior. Cu o singura conditie: sa fie pastrat in flaconul arhitecturii interioare al caselor construite pe masura.

Simetria sI calitatea materialelor sunt doua conditii esentiale pentru a defini modernitatea unui stil clasic reinventat. Nici o agresiune nu atenteaza simtul estetic, de la culoare la forma totul este echilibrat, cald, reconfortant

PERNE, OGLINZI, LAMPADARE Accesoriile decorative au si ele o influenta covarsitoare, de la pernele asezate pe canapele cu o adevarata arta pana la lampadarele, de sub abajurul carora curg turturi de cristal, si ramele de Murano, care incadreaza oglinzile insufletite parca de trecerea timpului. Fiecare detaliu pare amanuntit analizat, nimic nu este in plus, nimic nu poate lipsi din decor. Iar prezenta unui buchet de flori proaspete face realitatea mai intensa si, in acelasi timp, leaga trecutul de prezent intr-o maniera cu valoare de simbol.

FERESTRELE SI SPATIUL Camerele inalte si de suprafata considerabila cereau ferestre mari, prin care lumina naturala sa patrunda fara oprelisti pentru a nuanta interiorul. In general, spatiile sunt lasate sa respire, piesele de mobilier sunt distantate intr-un echilibru savant, punandu-se in valoare fiecare in parte, dar si toate la un loc. O interesanta distributie a umbrelor in raport cu petele de lumina face sesizabila trecerea zilei catre asfintit ca un adevarat ceasornic solar ce tine ritmul fiecarei zile.

PRETIOS FARA PRETIOZITATE Fiecare obiect este pretios in sine, fara a suferi de pretiozitate. O buna alegere puteti face colindand magazinele de antichitati si alegand cu atentie mobilierul, dar si corpurile de iluminat, statuetele, vasele decorative. Poate inainte de a pleca la cumparaturi nu strica sa citim cate ceva despre epoca in care a fost construita casa, viata de atunci, mentalitatile si obiceiurile vremii. O buna documentare va face alegerea mai usoara si mai sigura.