INVATATURILE MATUSII
O prajitura nici prea dulce, nici prea amaruie⦠Asa cum este dragostea. Si cum vine vorba de iubire dulce: prajitura asta este amara, cremoasa, colorata in tonuri calde⦠Asa, ca dragostea. Cand eram tanara, Hristea al meu ma scotea la cofetarie, ca, pe vremea aceea, tinerii ieseau la cofetarie. Aveam locul nostru, ratacit undeva pe o straduta dosita la capatul Bulevardului Victoria. Mai imi fura cate un sarut, mai rupea cate o floare pe care apoi mi-o prindea in par. Si mergeam catre cofetaria noastra, unde doamna de acolo stia intotdeauna ce vrem: crema de zahar ars.
Apoi, cand ne-am casatorit, am invatat si eu cum se face. Am incercat zeci de variante, de retete, luate de la mama, de la matusi si verisoare. Am rugat-o chiar si pe doamna de la cofetarie sa imi dea reteta originala. M-am straduit sa folosesc intocmai aceleasi cantitati, aceiasi timpi de pregatire. Insa niciodata nu a avut acelasi gust. Gustul pe care il avea prajitura cand eu si Hristea al meu o mancam la cofetaria aceea ascunsa. Asa am inteles ca fiecare prajitura are gustul iubirii, al indragostitilor. Aroma sarutarilor furate, parfumul florilor din parul meu se reflectau toate in gustul cremei de zahar ars. Care era, de fapt, prajitura iubirii noastre adolescentine. (Matusa Elvira)
CREMA DE ZAHAR ARS
|
|
Citește pe Antena3.ro