Într-o seară, la numai o staţie de unde am urcat în autobuz, s-a înghesuit o dată cu ceilalţi o fătucă purtătoare de telefon mobil. Deci, fătuca vorbea “singură” încă de când s-a urcat în maşină. Am avut norocul să se instaleze lângă scaunul meu şi astfel am luat parte la un spectacol inedit
În fiecare seară, în autobuz, aceeaşi atmosferă: adulţi plictisiţi şi obosiţi, mai rar bărbaţi plini de elan şi logoree în urma unor beri luate la cap de linie, elevi de liceu obraznici, triviali, surse de zgomot şi mizerie (de la sticle din plastic la coji de seminţe).
Într-o seară, la numai o staţie de unde am urcat în autobuz, s-a înghesuit o dată cu ceilalţi o fătucă purtătoare de telefon mobil. Deci, fătuca vorbea “singură” încă de când s-a urcat în maşină. Am avut norocul să se instaleze lângă scaunul meu şi astfel am luat parte la un spectacol inedit. Din discuţia purtată într-o surdină relativă am înţeles ce spunea unei prietene: că e obosită, că vine de la cursuri şi se plângea de unele momente deranjante de la serviciu.
Da, era pe post de asistent manager, nicidecum secretară, la un departament care nu o mai satisfăcea din punct de vedere al cunoştinţelor. Îi avea la degetul mic! Dorea să plece la un alt departament, şi asta băgase groaza în brand managera firmei! Aceasta primise o informaţie eronată, cum că fătuca ar dori să plece din firmă! Şi ce s-ar fi făcut ei! Dar ea le-a spus tuturor şefelor de la celelalte departamente şi brand managerei că nu vrea să plece din firmă, ci doar să meargă şi la alt departament ca să mai înveţe ceva. Normal! Şi a început să spună în ce hal de îngrijorare erau toţi şi cât de bine se poartă acum cu ea după ce şi-au dat seama că o pot pierde. Şi câţi de “bravo” a primit pentru fiecare lucrare pe care a făcut-o de atunci încoace.
NESIMŢITA. Fătuca a continuat, după ce partenera de discuţie a întrebat-o dacă au oameni noi. I-a zis că are o colegă nouă, pe care brand managera a angajat-o secretară, dar că e una de vreo 45-50 de ani, care a avut obrăznicia să o deranjeze în timp ce vorbea la telefon, particular, firesc, şi ce dacă... Da’ tupeista a rugat-o să-i dea nişte agrafe de birou şi i-a reproşat că vorbeşte de o jumătate de oră, şi ea are nevoie de ele. Da, era o nesimţită! Şi proastă pe deasupra, pentru că ea avea de făcut şi nişte copii xerox şi nu avea timp de agrafele ei. Da’ dorea la alt departament, pentru că acum era as în trimis faxuri şi făcut copii xerox, dar mai ales în convorbiri interminabile cu prieteni şi iubitul ei. Numai proasta aia de contabilă se hlizea. Şi ce dacă are două facultăţi? Păi ce, ea, după ce termină pe asta, nu o să facă alta? Am mai înţeles că avea un pisoi, mare amator de măsline verzi pe care iubitul ei nu dorea să le împartă cu acesta. Şi că pisoiul nu dorea să stea la spălat după ce se tăvălise prin nişte ulei de măsline vărsat în bucătărie. A fost întrebată ce a mai gătit. Nu gătea. Cumpăra de la catering şi încălzea doar. Cum ce mânca el? Îşi făcea singur câte un copan de pui. Păi dacă era cusurgiu? Ea n-avea timp de gătit şi nici nu se pricepea. Să-şi facă! Dacă nu, nu mănâncă! A trebuit să cobor. Trecuseră deja 45 de minute. Ea a rămas în autobuz vorbind mereu, eu am coborât cu gândul la copan.