x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Asistentă manageră

Asistentă manageră

de Veronica Bectas    |    06 Apr 2008   •   00:00
Asistentă manageră

Într-o seară, la numai o staţie de unde am urcat în autobuz, s-a înghesuit o dată cu ceilalţi o fătucă purtătoare de telefon mobil. Deci, fătuca vorbea “singură” încă de când s-a urcat în ma­şi­nă. Am avut norocul să se ins­ta­leze lângă scaunul meu şi astfel am luat parte la un spectacol ine­dit

În fiecare seară, în autobuz, aceeaşi atmosferă: adulţi plictisiţi şi obosiţi, mai rar bărbaţi plini de elan şi lo­go­ree în urma unor beri luate la cap de linie, elevi de li­ceu obraz­nici, triviali, surse de zgomot şi mizerie (de la sticle din plastic la coji de seminţe).

 

Într-o seară, la numai o staţie de unde am urcat în autobuz, s-a înghesuit o dată cu ceilalţi o fătucă purtătoare de telefon mobil. Deci, fătuca vorbea “singură” încă de când s-a urcat în ma­şi­nă. Am avut norocul să se ins­ta­leze lângă scaunul meu şi astfel am luat parte la un spectacol ine­dit. Din discuţia purtată într-o surdină relativă am înţeles ce spunea unei prietene: că e obosită, că vine de la cursuri şi se plângea de unele momente deranjante de la serviciu.

Da, era pe post de asistent ma­nager, nicidecum secretară, la un de­partament care nu o mai sa­tis­­făcea din punct de vedere al cu­noş­tinţelor. Îi avea la degetul mic! Do­rea să plece la un alt departament, şi asta băgase groaza în brand managera firmei! Aceasta pri­mise o informaţie eronată, cum că fătuca ar dori să plece din firmă! Şi ce s-ar fi făcut ei! Dar ea le-a spus tuturor şefelor de la celelalte de­partamente şi brand managerei că nu vrea să plece din firmă, ci doar să meargă şi la alt departament ca să mai înveţe ceva. Normal! Şi a început să spună în ce hal de îngrijorare erau toţi şi cât de bine se poartă acum cu ea după ce şi-au dat seama că o pot pierde. Şi câţi de “bravo” a primit pentru fie­care lucrare pe care a făcut-o de atunci încoace.

 

NESIMŢITA. Fătuca a conti­nuat, după ce partenera de discuţie a întrebat-o dacă au oameni noi. I-a zis că are o colegă nouă, pe care brand managera a angajat-o secretară, dar că e una de vreo 45-50 de ani, care a avut obrăznicia să o de­ran­jeze în timp ce vorbea la telefon, par­ticular, firesc, şi ce dacă... Da’ tu­­peista a rugat-o să-i dea nişte agra­fe de birou şi i-a reproşat că vor­beşte de o jumătate de oră, şi ea are nevoie de ele. Da, era o ne­sim­ţită! Şi proastă pe deasupra, pentru că ea avea de făcut şi nişte copii xe­rox şi nu avea timp de agrafele ei. Da’ dorea la alt departament, pentru că acum era as în trimis faxuri şi făcut copii xerox, dar mai ales în convorbiri interminabile cu prieteni şi iubitul ei. Numai proasta aia de contabilă se hlizea. Şi ce dacă are două fa­cultăţi? Păi ce, ea, după ce termină pe asta, nu o să facă alta? Am mai înţeles că avea un pisoi, mare amator de măsline verzi pe care iubi­tul ei nu dorea să le împartă cu acesta. Şi că pisoiul nu dorea să stea la spălat după ce se tăvălise prin nişte ulei de măs­line vărsat în bucătărie. A fost în­tre­bată ce a mai gătit. Nu gătea. Cu­mpăra de la catering şi încălzea doar. Cum ce mânca el? Îşi făcea sin­gur câte un copan de pui. Păi dacă era cu­sur­giu? Ea n-avea timp de gătit şi nici nu se pricepea. Să-şi facă! Dacă nu, nu mănâncă! A trebuit să co­bor. Trecuseră deja 45 de minute. Ea a rămas în autobuz vor­bind me­­reu, eu am coborât cu gândul la copan.

×
Subiecte în articol: bucataria de week-end