Braseria - de la boem la lux

In Bucuresti nu sunt mai mult de cinci braserii. Toate sunt localuri care, prin luxul afisat, sperie omul de rand - un obisnuit al braseriilor in perioada dintre cele doua razboaie mondiale.

Pe vremea bunicii mele, braseria era un local unde putea merge oricine sa bea o bere, sa manance pateuri, mici sau minuturi si sa stea la taifas ore in sir. Astazi, notiunea de braserie denumeste un local scump, cu meniuri luxoase si decor aristocratic.

BOEM. Stefan Stanciu, sef de sala la braseria "Cina", spune ca pe vremuri era o diferenta foarte mare intre o braserie si un restaurant. In cel din urma intrau cei cu bani, iar in braserie venea clasa medie. Astazi, lumea, atat patronii, cat si clientii, nu mai tin cont de titulatura localului. Totusi, se pastreaza caracteristica principala a unei braserii - aranjamentul mesei. Daca intr-un restaurant gasesti pe masa tacamurile si farfuriile, intr-o braserie acestea ti se aduc atunci cand comanzi.

TAIFAS. De obicei, intr-o braserie, spune Stanciu, "omul vine mai mult sa stea de vorba" la o halba de bere, alaturi de care mai comanda si mici. Insa braseriile din Bucurestiul contemporan au incetat sa fie localuri unde omul boem evada dupa serviciu pentru a palavragi cu prietenii.

La braseria "Corso"", seful de sala, Gheorghe Mirea, ne-a spus ca astfel de localuri nu mai sunt la moda si de aceea au mai ramas foarte putine. Aici se serveste bufet suedez, cu preparate din meniul international. Farfuriile ornate luxos, decorul fastuos, clientii imbracati foarte elegant i-ar fi indeparatat pe "ai lui Parizianu", pe Paraschiv si pe toti ceilalti muncitori ai Bucurestiului interbelic dornici sa petreaca o dupa-amiaza alaturi de prieteni fara sa lase prea multi bani chelnerului.

LUX. Astazi, clientela obisnuita a unei braserii este formata, in majoritate, din oameni de afaceri si turisti. Ioana Dumitru, o pensionara de 70 de ani, isi aminteste cu placere, dar si cu regret, ca in vremea tineretii ei aceste localuri erau pline de muncitori. "Dupa ce ieseam de la uzina mergeam cu totii la braseria din apropiere sa bem o bere, o cafea si sa mancam ceva usor. Era o atmosfera de prietenie, un zgomot infernal si foarte mult fum de tigara. Era frumos, totusi..." (Cristina Catana)